Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.09.2022, reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 10243/30.05.2022 emise de către pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului A., sau, în situaţia în care imobilul nu mai există, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Prin cererea precizatoare, formulată la data de 07.12.2022, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă şi cerere precizatoare, în sensul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în numele şi pentru Parohia Sf. Spiridon Iaşi.
2. Hotărârea atacată
Prin sentinţa nr. 92 din 22 septembrie 2023, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
A respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotârârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
A arătat recurenta că Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a formulat la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, cererea de retrocedare nr. x/26.02.2003 prin care a solicitat retrocedarea imobilului A., situat în staţiunea Slănic Moldova, judeţul Bacău, împreună cu terenul aferente în suprafaţă de 4847,74 mp. Ulterior, prin cererea înregistrată la Comisie sub nr. x/19.01.2006, Mitropolia Molodvei şi Bucovinei, în calitate de centru eparhial, a comunicat înscrisuri, în copii legalizate, în dovedirea cererii de retrocedare nr. x/26.02.2003.
Cererile de retrocedare au fost depuse la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, dispoziţii pe care prima instanţă le-a încălcat şi aplicat greşit.
Atât în procedura administrativă, cât şi în cea judiciară, părţile raportului juridic au fost Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial care a formulat cererea de retrocedare ca reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi (titularul dreptului de proprietate) şi Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Atât din cuprinsul cererii de retrocedare, cât şi din cuprinsul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată anterior primului termen de judecată, rezultă că Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a acţionat în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi, titularul dreptului de proprietate, fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de retrocedare, în care este indicat un bun imobil proprietatea Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată faţă de acţiune, a învederat primei instanţe că Parohia Sfântul Spiridon Iaşi este continuatoarea în drepturi a Epitropiei.
Cele reţinute de Comisia specială de retrocedare, că B. este o fundaţie umanitară care a dobândit personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 2/11.01.1993 a Judecătoriei Iaşi şi că este continuatoarea Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon, nu sunt întemeiate, după cum rezultă din decizia civilă nr. 381/R din 7 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău – secţia civilă pronunţată în dosarul nr. x/2007.
A prezentat considerentele deciziei civile menţionate, prin care Tribunalul a reţinut că donaţiile folosite de Spital sunt în fapt ale Bisericii, ele aparţinând cultului religios ortodox iar bunurile expropriate au aparţinut Mănăstirii Sf. Spiridon căreia i-au fost donate pentru susţinerea activităţii de asistenţă sanitară şi socială dezvoltată în preajma Bisericii şi dezvoltare în timp a acestei activităţi, fiind în administrarea Epitropiei. Caracterul administrativ pe care l-a avut Epitropia, ca for religios, rezultă şi din art. 66 şi art. 67 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.
A mai susţinut recurenta că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă că aceasta este introdusă în numele altei persoane, deci nu se menţionează în cererea de chemare în judecată că persoana care a formulat-o este doar un reprezentant al titularului, abia atunci putându-se invoca excepţia lipsei calităţii procesuale, întrucât, prin ipoteză, cel care a introdus cererea în nume propriu, în loc să formuleze în numele reprezentantului, nu este titularul dreptului.
Legea conferă părţii posibilitatea de a-şi exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.
Instituţia reprezentării în proces civil vizează procesul juridic prin care o persoană numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.
Regula în materia reprezentării este aceea că partea are libertatea de a opta dacă îşi va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.
Prin urmare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare a fost depusă de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial care a introdus şi cererea de chemare în judecată, fapt ce rezultă chiar din dispozitivul hotărârii atacate, instanţa a încălcat normele de procedură, respectiv art. 36 C. proc. civ., pentru că există identitate între părţi şi subiectele raportului juridic litigios.
Ca definiţie doctrinară, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).
În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care are interesul recurgerii la o atare acţiune, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.
În sarcina reclamantului există obligaţia de a justifica calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, aceasta decurgând din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, susţinută de mijloace de probă.
Or, în cauză, s-a dovedit că Parohia Sfântul Spiridon Iaşi este succesoarea în drepturi a Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sfântul Spiridon Iaşi, că imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat a fost preluat de stat cu titlu prin Decizia nr. 202/03.02.1948 a Consiliului de Redresare Economică.
Imobilul a aparţinut Mănăstirii Sf. Spiridon Iaşi, actualmente Parohia Sf. Spiridon Iaşi, şi a fost preluat de către stat de la Epitropia Sf. Spiridon Iaşi, care a fost un for religios cu drept de administrare şi folosinţă a bunurilor mănăstirii.
Prin urmare, a făcut dovada calităţii procesuale active şi pasive, impunândus-se casarea hotărârii recurate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi cu apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după cum rezultă din cererea de recurs, recurenta nu a indicat în mod concret argumente care s-ar putea circumscrie acestui motiv de casare.
Acest motiv de nelegalitate include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă nesemnarea minutei de către judecători, nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată, încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată, încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii sub acest aspect, încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
În cauză, deşi nu a indicat în mod explicit, din perspectiva acestui motiv de casare recurenta-reclamantă critică raţionamentul instanţei care a stat la baza admiterii excepţiei lipse calităţii sale procesuale active. Însă, aceste susţineri nu pot fi subsumate acestui motiv de casare, ci, eventual, se pot încadra în ipoteza prevăzută de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când instanţa a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material, urmând a fi analizate din această perspectivă.
Anterior primului termen de judecată, în faţa instanţei de fond, reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia Sfântu Spiridon Iaşi.
Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi a respins acţiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.
Soluţia curţii de apel este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare, şi de H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:
"(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
. . . . . . . . . .
(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."
Art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.
Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că "1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat şi va cuprinde cel puţin următoarele elemente:- denumirea şi sediul solicitantului, indicarea actului de înfiinţare sau de recunoaştere, după caz;- datele de identificare şi puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcţia şi terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii;- indicarea adresei poştale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale".
Din perspectiva calităţii procesuale, în speţă sunt relevante şi dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora, "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
Instanţa de control reţine că reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a solicitat Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România restituirea imobilului A. situat în Slănic Moldova.
În susţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieşit faptul că, din anul 1948, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon.
Prin Decizia nr. 10244/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a făcut dovada calităţii de fost proprietar în momentul preluării abuzive şi nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referinţă a legii, respectiv 06.03.1945-22.12.1989.
Înalta Curte reţine că, în procedura administrativă desfăşurată în faţa Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios au fost, pe de o parte, entitatea care a formulat cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003, iar, pe de altă parte, instituţia emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. Acesta a fost şi cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunţând decizia contestată prin analizarea îndreptăţirii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iar nu a Parohiei Sfântu Spiridon din Iaşi, la retrocedarea imobilului solicitat.
De altfel, însăşi recurenta a arătat în conţinutul cererii de chemare în judecată că "prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat".
În această etapă, atât prin cererea depusă iniţial, dar şi ulterior, pe parcursul desfăşurării procedurii, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sfântu Spiridon Iaşi, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele şi pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia Sf. Spiridon Iaşi).
Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că cererea de retrocedare formulată de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a fost formulată în nume propriu, iar nu în calitate de centru eparhial.
Prin urmare, alegaţiile recurentei în sensul că cererile de retrocedare au fost depuse de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sf. Spiridon Iaşi, şi nu în nume propriu, nu pot fi primite.
În ceea ce priveşte calitatea procesual activă a Parohiei Sfântu Spiridon din Iaşi, Înalta Curte reţine că aceasta îşi putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care şi cererile de retrocedare ar fi fost formulate de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.
Or, după cum s-a constatat, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a formulat cererea cu care a învestit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.
Astfel, în cauza având ca obiect contestaţie împotriva Deciziei nr. 10244/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 94/2000, nu poate fi reţinut, întrucât împrejurarea că dispoziţiile legale prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situaţie solicitarea să se facă prin reprezentant şi nu exclude situaţia în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.
De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acţionat în ambele situaţii, atât în procedura administrativă, cât şi în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia Sf. Spiridon Iaşi, întrucât, astfel cum a înţeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia Sf. Spiridon Iaşi, în egală măsură, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei trebuia să precizeze acest lucru şi în cazul depunerii cererilor pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.
În aceste condiţii, se constată că nu sunt fondate alegaţiile recurentei-reclamante, nefiind demonstrată nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 sau pct. 8 C. proc. civ., sentinţa de fond fiind motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege şi cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în materie în raport cu situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva sentinţei nr. 91 din 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.