Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2024
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea care face obiectul cererii de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare
Prin Decizia nr. 3690 din data de 9 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată cu majoritate, au fost admise recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1621 din data de 19 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a fost casată în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a fost respinsă acţiunea ca nefondată; de asemenea, a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. formulată de intervenientul C., ca nefondată; a fost menţinută sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de chemare în garanţie.
~Opinia separată a fost în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.
2. Cererea de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare a Deciziei nr. 3690 din data de 9 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal
2.1. La data de 7 noiembrie 2024, petenţii A. S.R.L., aflată în procedura falimentului, şi C. au formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare a Deciziei nr. 3690 din data de 9 iulie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la următoarele aspecte:
În fapt, petenţii arată că, urmare a contestaţiei formulată împotriva deciziei nr. 1/05.01.2015 emisă de Direcţia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul ANAF, au fost anulate parţial decizia de impunere nr. x/18.11.2011 şi raportul de inspecţie fiscală cu nr. x/17.11.2011, suma de 3.759.256 RON fiind stabilită în plus, creând astfel o situaţie mai grea societăţii A. S.R.L., iar pe parcursul derulării dosarului au solicitat defalcarea acestor sume şi indicarea concretă pentru fiecare livrare considerată accizabilă.
Completul majoritar, în mod eronat, a concluzionat că, prin admiterea contestaţiei administrative, s-ar fi efectuat o reducere a sumei stabilite iniţial, aspect care nu a fost invocat de către ANAF – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ci acesta a solicitat un calcul strict pentru anumite operaţiuni pe care le-a considerat accizabile, fără a justifica matematic şi aritmetic în baza unor calcule nici măcar suma de 197.357.700 RON.
De altfel, chiar în cuprinsul hotărârii se face referire la faptul că accizele aferente DVI 25642/23.11.2007 pentru cantitatea de 1.310.832 kg nu erau datorate şi nu se puteau stabili penalităţi şi majorări de întârziere, aspect care, de fapt, a condus la reducerea sumei stabilite iniţial şi nu, cum în mod aritmetic, a efectuat un calcul eronat completul majoritar.
În acest sens, solicită îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii cu privire la calcul eronat efectuat de completul majoritar în ceea ce priveşte cuantificarea sumei de 197.357.700 RON şi a sumei de 3.759.256 RON şi defalcarea acestor sume.
Totodată, mai arată că dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a Civilă şi având ca părţi reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Guvernul României, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, D. (în calitate de Agenţie a Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii), Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, a fost suspendat prin încheierea de şedinţă din data de 28.07.2020 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 Toate părţile din acest dosar, care au fost ca părţi şi în dosarul nr. x/2015, vor fi puse în aceeaşi situaţie ca la momentul emiterii Deciziei nr. 1/05.01.2025.
Mai precizează că prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2017 la data de 24.04.2018, ANAF a invocat faptul că "(...) solicitarea de obligarea ANAF la plata cu titlu de despăgubiri ca fiind nemotivată, în condiţiile în care reclamanta nu indică cuantumul despăgubirilor solicitate ANAF, modalitatea de estimare a pretinsului prejudiciu suferit, nu descrie şi nu probează fapta ilicită săvârşită de ANAF şi nici nu demonstrează legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi pretinsa faptă ilicită a instituţiei", însă, aşa cum A. S.R.L. a invocat pe întreaga durată a desfăşurării procesului, nu există evidenţiate sume în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/17.11.2017, cum nu există nici în dispozitivul Deciziei nr. 3690/09.07.2024.
Astfel, susţin că părţile se regăsesc în aceeaşi situaţie ca la data de 30.11.2011, la momentul înregistrării contestaţiei A. S.R.L., iar Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă se va afla în aceeaşi imposibilitate de a identifica aşa-zisa creanţă în contul A. S.R.L., neexistând claritate în pronunţarea Deciziei nr. 3690/09.07.2024.
În ceea ce priveşte preluările de produs accizabil (motorină condiţionată prin amestec cu biodiesel) invocă că S.C. E. S.R.L. are o determinare făcută de către organul de cercetare penală a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bihor care a constatat că aceasta a pus în consum produsul accizabil în Oradea, a sustras de la bugetul consolidat al statului acciza şi TVA.
De asemenea, arată că în dispozitivul Deciziei nr. 3690/09.07.2024 nu se regăsesc individualizate sumele aferente "operaţiunilor" E. S.R.L.
În consecinţă, petenţii solicită îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului, prin reglarea omisiunilor, aşa cum completul majoritar a avut în vedere, prin identificarea în Anexa 5 şi 6 a fiecărei operaţiuni în parte a S.C. E. S.R.L. şi separat pentru F., Elveţia (cuantumul, aşa cum cer chiar pârâtele) din dosar.
2.2. La data de 19 noiembrie 2024, petenţii au depus o completare a cererii iniţiale prin care au făcut mai multe precizări. Astfel, au arătat că erorile materiale din cuprinsul opiniei majoritare din Decizia nr. 3690/09.07.2024, a căror îndreptare o solicită, se referă la:
1) La pag. 40 paragraful ultim din decizie - eroarea materială constă în menţiunea că sumele ar fi individualizate prin Anexele RIF, de vreme ce aceste sume au fost de fapt impuse suplimentar prin adresele de răspuns a DGRFP Bucureşti nr. x/20.11.2014 şi nr. x/30.12.2004 – aşa cum se menţionează la pag. 40 paragraf 3 de aceeaşi instanţă. Legat de acest aspect, susţin că o altă eroare materială de calcul se regăseşte tot la pagina 40 paragraf prim, atâta timp cât însuşi organul fiscal nu face referire la vreo reducere; au indicat faptul că ar fi solicitat efectuarea de calcule conform adresei x/29.12.2014 şi nu precizează în nicio adresă, nici chiar prin decizia nr. 1/05.01.2015, că ar fi făcut vreo reducere.
Susţin că expertul desemnat în cauză a analizat anexele şi sumele impuse iniţial, concluzionând că există sume individualizate în plus prin Decizia nr. 1/05.01.2015 şi acestea nu se regăsesc în sumele impuse iniţial, nefiind vorba de vreo reducere, aşa cum în mod eronat menţionează completul majoritar. Pentru o astfel de constatare, au fost analizate şi obiecţiunile la raportul de expertiză care din partea recurentelor-pârâte nu aduc nicio clarificare la aşa-zisele calcule.
Totodată, mai arată că nu au regăsit la dosar adresa nr. x/30.12.2014 pe care completul majoritar o menţionează în cuprinsul deciziei. Prin urmare, concluziile instanţei se bazează pe un calcul eronat şi inexistent. Pe de altă parte, menţionează că, chiar dacă adresa nr. x/30.12.2014 s-ar regăsi la dosar, aceasta este ulterioară actului administrativ contestat (Decizia nr. 12 şi RIF), iar, pe de altă parte, organul administrativ care a emis-o pare a fi Biroul Vamal Constanţa – despre care acelaşi ANAF – Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor a susţinut că nu mai avea competenţe. De asemenea, par a fi solicitate calcule strict pentru anumite operaţiuni, fără a se face scăderi strict matematice din valoarea iniţială cuprinsă în RIF şi în decizia nr. 12 contestată. Astfel, învederează că livrările către forţele armate SUA şi către antrepozitul S.C. E. S.R.L. au privit livrări de motorină în cadrul căreia a fost amestecat biodiesel (până la 4% din amestec în anul 2009 – conform reglementărilor impuse – adică era obligatoriu a exista conţinut de biomasă în produsul finit). În acest sens, susţin că nu se putea aplica acciza la totalul cantităţii livrate – iar din calculul prezentat de către autorităţile fiscale şi preluat ca atare de către completul majoritar nu rezultă modalitatea de calcul pentru a putea fi verificată corectitudinea acesteia. De asemenea, valoarea accizei a fost diferită în fiecare an, fiind totodată stabilită în euro, fapt ce implica un calcul complex.
În ceea ce priveşte sumele distincte pentru DVI 25463/23.11.2007 – biodiesel se menţionează că S.C. A. S.R.L. a achitat accize prin Ordinul de plată din 23.11.2007, astfel că nu puteau fi percepute penalităţi de întârziere motorină – aşa cum se menţionează de către organele fiscale şi se preia eronat de către completul majoritar.
2) La pagina 51 paragraful 8 – "ceea ce reiese în mod cert este că amestecul a fost realizat în instalaţiile antrepozitului fiscal (colector şi conducte), cu privire la care chemata în garanţie, expertul şi reclamanta susţin că reprezintă parte integrantă a antrepozitului fiscal al G. S.A. Depozit Constanţa Port, Incinta Port 69, autorizate prin Autorizaţia de Antrepozit Fiscal x/14.12.2004", pentru ca ulterior să menţioneze că S.C. G. S.A. ar avea 3 antrepozite fiscale în loc de 4, omiţând chiar antrepozitul fiscal Dana 69.
La pag. 52 paragraf 6 – arată că se menţionează aceeaşi eroare materială, respectiv faptul că A. S.A. a descărcat biodieselul în danele petroliere în instalaţiile interioare ale G. S.A. – în fapt Dana 69 – antrepozit fiscal, pentru ca ulterior să încarce din aceleaşi instalaţii interioare ale G. – acesta emiţând şi un certificat de calitate alături de un inspector independent GVK – pag. 52 paragraf 6, însă completul majoritar a concluzionat că amestecul nu s-ar fi efectuat în antrepozitul fiscal şi sub supravegherea antrepozitarului.
Faţă de aceste "constatări" ale completului majoritar, se subînţelege că se trasează noi limite ale antrepozitului fiscal "Dana 69 Incintă Port", deoarece, având la dosar Declaraţiile Vamale de Import "utilizate ca DAI", prin care se confirmă intrarea motorinei şi a biodieselului în antrepozitul fiscal "Dana 69 – Incintă Port", consideră că marfa ar fi fost amplasată în afara antrepozitului.
Or, susţin că nu există niciun document care să demonstreze această "mutare" care, în fapt, nu ar fi putut fi făcută decât de antrepozitarul fiscal, singurul autorizat şi capabil din punct de vedere tehnic să folosească instalaţiile complexe ale depozitului/antrepozitului fiscal.
3) La pag. 56 paragraful ultim se menţionează următoarele: "conform centralizatorului livrărilor pe anul 2009, autocisternele încărcate au plecat cu aviz de însoţire a mărfii precum şi de DAI-ul aferent (...) şi adresele prin care G. S.A. a răspuns solicitărilor nr. x/09.12.2014, respectiv x/22.12.2014, situaţie centralizatoare livrări, copii ale avizelor de însoţire a mărfii şi DAI confirmate de primire cu semnătură şi ştampilă de la Biroul Vamal Bihor, vama de destinaţie (vas 24-129).
Deci, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a primit avizele şi DAI-urile aferente livrărilor către S.C. E. S.R.L. conform adreselor G. S.A. şi nu le-a depus la dosar, deşi avea obligaţia de a prezenta toate actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate. Aceste documente nu au fost contestate în faţa instanţei de contencios administrativ de nicio parte interesată, iar S.C. E. S.A. – avea calitatea de antrepozit fiscal – aspect necontestat de către completul majoritar.
De asemenea, mai arată că se confirmă de completul majoritar existenţa unui contract între G. S.A. şi S.C. A. S.A. – pag. 55, aspect care a stat şi la baza anulării parţiale a deciziei şi a raportului iniţial, inclusiv concluziile Notei Unilaterale nr. 11218 din 11.04.2011.
Cu toate că magistraţii care au făcut parte din completul majoritar fac referire la adresele de solicitare informaţii nr. 17928/25.11.2014 şi nr. 19373/17.12.2014 şi adresele de răspuns ale G. S.R.L. cu nr. x/09.12.2014 şi x/22.12.2015 prin care se transmit avizele de însoţire şi DAI-urile aferente livrărilor E. S.R.L. către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor – însă, dintr-o eroare materială, în hotărârea argumentată de opinia majoritară apare că nu se indică în mod explicat care sunt acele declaraţii ce au existat şi au fost omise a fi avute în vedere de organul fiscal – paragraf 3 pag. 57, în timp ce Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a susţinut că nu ar fi existat DAI-uri.
Or, constatând refuzul recurentelor-pârâte de a depune toate documentele din dosarul fiscal (inclusiv anexele PV 460/25.02.2011 şi a PV 441/26.11.2010 (ambele emise de pârâta DRAOV Bucureşti) a depus la dosarul cauzei foarte multe documente emise de pârâte care prezintă lista tuturor DAI-urilor prin care S.C. E. S.R.L. a scos produsul accizabil din interiorul antrepozitului fiscal S.C. G. S.A. Constanţa.
4) La paginile 58-63 completul majoritar face o analiză a livrărilor de combustibil către Armata americană/NATO staţionată pe teritoriul României, însă, în opinia petentelor, omite a menţiona faptul că prin Nota Unilaterală din 07.04.2011 – a direcţiei antifraudă (DRAOV Constanţa) se menţionează că aceste livrări sunt scutite de plata accizei – fiind o eroare materială prin omisiune.
De asemenea, completul majoritar omite şi indică trunchiat conţinutul adresei nr. x/01.02.2008 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia de legislaţie a accizelor, paragraful 4.
În legătură cu acest aspect, susţin că o altă eroare materială se referă la pag. 62 paragraf 5 în ceea ce priveşte înlăturarea aplicabilităţii Deciziei nr. 8/08.01.2003 – întrucât aplicabilitatea acesteia rezultă din adresa nr. x/11.03.2008 emisă de ANAF – Autoritatea Naţională a Vămilor/Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale nu a fost inventată sau interpretată de petentă, nefiind solicitată sau invocată nelegalitatea acesteia de către vreo parte interesată.
În plus, nu a fost prezentată modalitatea de calcul pentru aceste livrări – în vederea verificării corectitudinii.
La pag. 57 paragraf 4 – "Astfel aceasta este o încălcare a pct. 4.14 din H.G. nr. 44/2004 cu privire la Normele Metodologice ale Codul fiscal şi conduce la datorarea de accize în conformitate cu prevederile art. 165 şi art. 166 din Codul fiscal" fiind eronată trimiterea la 165 şi art. 166 Codul fiscal – de vreme ce anexele V şi VI din RIF fac trimitere la intrări în antrepozit – respectiv art. 163 alin. c) şi e) Codul fiscal, respectiv art. 194 alin. (4) şi art. 197 alin. (1) şi art. 221 Codul fiscal, ceea ce a condus şi la erorile de calcul, fiind în fapt calcule suplimentare faţă de anexele V şi VI aşa cum indică şi expertul desemnat.
Potrivit art. 12 din Directiva nr. 92/12/EEC a Consiliului Europei din 25 februarie 1992, înlocuită prin Directiva nr. 2008/118/CE Consiliului Europei din 16 decembrie 2008 – livrările către forţele armate membre NATO staţionate pe un teritoriu stat membru UE sunt scutite de plata accizei, aspect consemnat şi în Nota Unilaterală din 11.04.2011 şi Formularul 302 care certifică prin viza aplicată de organul vamal - Biroul Vamal Aeroport Militar Mihail Kogălniceanu primirea mărfii de către Trupele Nato-Armata Americană.
Valoarea accizei suplimentar stabilită de Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor prin Decizia nr. 1/05.01.2015 a fost stabilită la comun, nu este individualizată pentru fiecare aşa-zisă livrare accizabilă, nu există în RIF niciun fel de referire de calcul la aceste livrări şi nici nu este prezentată modalitatea de calcul, instanţa ÎCCJ – complet majoritar făcând un calcul eronat.
Nu se cunoaşte cum s-a ajuns la acest calcul nici de către Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor şi nici cum a fost verificat de către instanţa de judecată – ÎCCJ – complet majoritar, contrar concluziilor expertizei efectuate în cauză, din moment ce aceste sume nu sunt individualizate în anexele la RIF.
Prin contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 1/05.01.2015 emisă de Direcţia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul ANAF prin care a fost admisă parţial contestaţia administrativă şi au fost anulate parţial decizia de impunere nr. x/18.11.2011 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/17.11.2011, arată, printre altele, că suma de 3.759.256 RON a fost stabilită în plus, creând astfel o situaţie mai grea societăţii A. S.R.L., iar pe tot parcursul derulării dosarului a solicitat defalcarea acestor sume şi indicarea concretă pentru fiecare livrare considerată accizabilă.
În mod eronat, susţine că opinia majoritară a concluzionat că prin admiterea contestaţiei administrative s-ar fi efectuat o reducere a sumei stabilite iniţial, aspect care nu a fost invocat de către ANAF – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ci acesta a solicitat un calcul strict pentru anumite operaţiuni pe care le-a considerat accizabile, fără a justifica matematic şi aritmetic în baza unor calcule nici măcar suma de 197.357.700 RON.
De altfel, chiar în cuprinsul hotărârii se face referire la faptul că accizele aferente DVI 25642/23.11.2007 pentru cantitatea de 1.310.832 kg nu erau datorate şi nu se puteau stabili penalităţi şi majorări de întârziere, aspect care, de fapt, a condus la reducerea sumei stabilite iniţial şi nu cum în mod aritmetic a efectuat un calul eronat completul majoritar.
În acest sens, solicită îndreptarea erorilor materiale indicate mai sus, lămurirea sumelor impuse societăţii şi completarea hotărârii cu privire la calcul în plus stabilit şi calculat eronat de către organele fiscale şi preluat, fără nicio analiză matematică, de către completul majoritar, deşi au contestat inclusiv sumele stabilite în mod total nelegal, eronat şi abuziv.
2.3. La data de 27 noiembrie 2024, petentul C. a depus precizări şi concluzii scrise cu privire la cererea formulată, la care a anexat: tabel cumulat a cererilor de îndreptare, lămurire şi completare; consideraţii asupra RIF x/17.11.2011 – debite anuale; consideraţii asupra pretinselor încălcări ale art. 165 şi art. 166 Codul fiscal.
2.4. La aceeaşi dată şi lichidatorul judiciar al petentei A. S.R.L., respectiv B., a depus precizări prin care arată că îşi însuşeşte cererea de îndreptare, lămurire şi completare a dispozitivului Deciziei nr. 3690/09.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, de completul majoritar, formulată de petenta aflată în procedura falimentului, cu următoarele precizări:
Analizând concluziile completului majoritar, ca urmare a admiterii parţiale a contestaţiei administrative susţine că a reanalizat fiecare sumă din anexele la raportul de inspecţie fiscală şi a efectuat un calcul matematic al scăderii, însă nu a regăsit sume de achitat – astfel că sumele menţionate prin decizia de soluţionare nr. 1/05.01.2015, apreciază că sunt, de fapt, sume impuse în plus. În acest sens, arată că există o eroare evidentă de calcul cu referire la plata DVI nr. 25642/23.11.2007 şi DVI nr. 25643/23.11.2007 – fiind achitată acciza (stabilite prin aceste documente de tip DVI) prin OP nr. x/23.11.2007, astfel că nu puteau fi aplicate penalităţi de întârziere accize motorină. De altfel, în ceea ce priveşte livrările către forţele armate SUA consideră că se impune identificarea în concret dacă aceste sume se regăsesc în anexele la RIF, precum şi individualizarea lor în concret: accize, penalităţi, majorări etc., întrucât acestea sunt necesare pentru soluţionarea dosarelor conexate – în cadrul cărora A. S.R.L. solicită plata acestor accize de la beneficiarii finali, considerând că nu este în culpă – de vreme ce anterior livrării s-a adresat organelor fiscale competente şi a procedat conform recomandărilor acestora – a se vedea adresa nr. x/11.03.2008 şi adresa nr. x/01.02.2008.
În acelaşi sens, consideră necesar şi individualizarea sumelor aferente livrărilor către S.C. E. S.R.L. De altfel, arată că aceste livrări de motorină cuprindeau şi conţinut de biomasă-biodiesel – aspect care nu rezultă din anexele la RIF. Prin urmare, solicită lămurirea şi îndreptarea erorii de calcul în sensul de a se verifica care este componenţa sumei de 197.357.700 RON şi a sumei de 3.759.256 RON, precum şi de a fi individualizate în concret.
În ceea ce priveşte amestecul de biodiesel, în raport de cele consemnate de completul majoritar la pagina 51 paragraful 8 şi, ulterior, la pagina 2, paragraful 4, solicită îndreptarea erorii materiale cu privire la sumele impuse eronat pentru amestecul de biodiesel şi completarea deciziei cu susţinerea integrală a chematei în garanţei S.C. G. S.A. – aşa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depusă de către această societate.
Totodată, arată că, deşi magistraţii care au făcut parte din completul majoritar ÎCCJ fac referire la adresele de solicitare informaţii nr. 17928/25.11.2014 şi nr. 19373/17.12.2014 şi la adresele de răspuns ale G. S.R.L. cu nr. x/09.12.2014, prin care se transmit avizele de însoţire şi DAI-urile aferente livrărilor E. S.R.L. către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor –apreciază că, dintr-o eroare materială, în hotărârea argumentată de opinia majoritară apare că nu se indică în mod explicit care sunt acele declaraţii ce au existat şi au fost omise a fi avute în vedere de organul fiscal – paragraf 3 pag. 57, în timp ce Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a susţinut că nu ar fi existat DAI-uri.
În consecinţă, solicită îndreptarea erorilor materiale şi completarea hotărârii cu susţinerile integrale ale chematei în garanţie G. S.A. cu privire la livrările efectuate "din antrepozitul fiscal aparţinând G. S.A., în antrepozitul fiscal propriu S.C. E. S.R.L." cuprinse în întâmpinarea formulată de aceasta la data de 17.04.2024.
Se mai arată că la paginile 58-63 din Decizia nr. 3690/09.07.2024 completul majoritar face o analiză a livrărilor de combustibil către Armata americană/NATO staţionată pe teritoriul României, dar omite a menţiona faptul că prin Nota Unilaterală din 07.04.2011 – a Direcţiei Antifraudă (DRAOV Constanţa) se precizează că aceste livrări sunt scutite de plata accizei, fiind astfel, în opinia petentei, o eroare materială prin omisiune.
De asemenea, se omite şi se indică trunchiat de către completul majoritar conţinutul adresei nr. x/01.02.2008 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia de legislaţie în domeniul accizelor.
În legătură cu acest aspect, o altă eroare materială susţine că se referă la pagina 62 paragraf 5 din decizia civilă nr. 3690/09.07.2024 în ceea ce priveşte înlăturarea aplicabilităţii Deciziei nr. 8/08.01.2003 – întrucât aplicabilitatea acesteia rezultă din adresa nr. x/11.03.2008 emisă de ANAF – Autoritatea Naţională a Vămilor/Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, nefiind solicitată sau invocată nelegalitatea acesteia de către vreo parte interesată.
De asemenea, la pagina 63 paragraf 4 din decizia civilă nr. 3690/09.07.2024 completul majoritar menţionează: "Astfel, una din condiţiile ce trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru ca livrarea de produse energetice în vederea utilizării de trupele NATO să se realizeze în scutire de la plata accizelor era întocmirea unui document administrativ de însoţire".
Având în vedere adresele cu nr. x/01.02.2008 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia de legislaţie în domeniul accizelor şi nr. 3572/A/BC/11.03.2008 a Autorităţii Naţionale Vamale din cadrul ANAF, solicită lămurirea opiniei completului majoritar în sensul de a indica, în concret, care ar fi acel document de însoţire care ar fi fost necesar şi ar fi putut fi întocmit de către A. S.R.L., în condiţiile date, în locul formularului 302 – indicat prin adresele menţionate anterior.
Deşi, prin Decizia nr. 3690/09.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 de completul majoritar, au fost admise recursurile şi, rejudecând s-a respins contestaţia formulată de societatea A. S.R.L., cu toate acestea pe tot parcursul derulării dosarului au fost puse în discuţie şi solicitat în mod expres defalcarea sumelor impuse, din punctul său de vedere, în plus de către comisia de soluţionare ANAF.
De altfel, în primul ciclu procesual, completul ÎCCJ, a admis recursul A. S.R.L. şi a trimis cauza spre rejudecare tocmai în vederea efectuării unei expertize, ale cărei concluzii au fost în sensul că decizia nr. 1/05.01.2015 cuprinde sume în plus.
De asemenea, în opinia majoritară, aşa cum anterior a arătat, apreciază că au fost preluate în mod trunchiat susţinerile părţilor şi cuprinsul unor adrese, fapt pentru care solicită îndreptarea acestor erori materiale şi completarea hotărârii cu susţinerile integrale ale părţilor, precum şi cu redarea completă a conţinutului celor două adrese privind livrarea către forţele SUA – adrese care au stat la baza întocmirii documentelor necesare acestei livrări.
3. Apărările formulate cu privire la cererea de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare
3.1. Intimata Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât susţinerile intimatului sunt veritabile apărări de fond care nu pot fi analizate în cadrul procedurii de îndreptare/lămurire/completare a unei hotărâri judecătoreşti reglementate de art. 442-444 C. proc. civ.. După precizările făcute de petenţi, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
3.2. Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de îndreptare, lămurire şi completare a Deciziei nr. 3690/09.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015.
3.3. Intimata G. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special C. pentru A. S.R.L., iar pe fond a solicitat respingerea cererii de îndreptare, lămurire şi completare a Deciziei nr. 3690/09.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015 de completul majoritar, ca nefondată. La termenul de judecată din 3 decembrie 2024, intimata a renunţat la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special C. pentru A. S.R.L.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de îndreptare a erorii materiale, de lămurire şi de completare a Deciziei nr. 3690 din data de 9 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată şi completată de petenţii C. şi S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., se constată că aceasta este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed.
Petenţii au solicitat îndreptarea erorii de calcul din cuprinsul Deciziei nr. 3690/09.07.2024 în sensul reverificării componenţei sumei de 197.357.700 RON şi a sumei de 3.759.256 RON şi individualizarea acestora în concret, întrucât, în urma analizării considerentelor instanţei de recurs menţionate la pagina 40 din decizie (primul, penultimul şi ultimul paragraf) şi la pagina 53 din aceeaşi decizie (primul paragraf) privind neagravarea situaţiei reclamantei prin contestaţia administrativă şi a sumelor din Anexele la RIF aceştia nu au regăsit în cuprinsul acestora sumele de achitat, apreciind că acestea sunt, în fapt, cele menţionate prin Decizia nr. 1/05.01.2015 care i-au fost imputate în plus.
Potrivit dispoziţiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."
Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.
Pe calea procedurii reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi remediate erorile de fond, erori de judecată, ce pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac. Procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri. Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale.
Înalta Curte observă că în conţinutul cererii formulate de către petenţi nu se regăsesc susţineri privind pretinsa existenţă a unor erori sau omisiuni având natura unor greşeli, ci se solicită reverificarea şi individualizarea sumei de 197.357.700 RON şi a sumei de 3.759.256 RON, solicitare care nu corespunde noţiunii de eroare materială.
Prin urmare, în lipsa arătării în concret a erorii de calcul efectuată de către instanţa de recurs în cuprinsul hotărârii atacate şi indicarea unor aspecte de fond ce au fost clarificate de instanţa de recurs prin Decizia nr. 3690/09.07.2024, definitivă, cererea de îndreptare a erorii materiale nu poate fi primită.
De altfel, în cuprinsul Deciziei nr. 3690/09.07.2024 instanţa de recurs, în opinie majoritară, a menţionat că: "în concluzie, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestui motiv de casare, prima instanţa făcând o aplicare greşită a prevederilor art. 213 alin. (3) Codul de procedură fiscală prin reţinerea ca motiv de anulare a actelor atacate pe acela ar agravării reclamantei în contestaţia administrativă, din această perspectivă urmând a fi înlăturat acest motiv de nulitate admis de prima instanţă, cât timp în mod concret şi real, sumele sunt individualizate în Anexele RIF-ului anterior soluţionării contestaţiei administrative."
De asemenea, solicitarea de identificare în concret a sumelor aferente livrărilor către forţele armate SUA şi către S.C. E. S.R.L., respectiv dacă aceste sume se regăsesc în anexele RIF, precum şi individualizarea lor în concret, motivat de necesitatea cunoaşterii acestor sume în vederea valorificării în alte dosare conexe în cadrul cărora A. solicită plata acestor accize de la beneficiari finali, nu se înscrie în niciuna din condiţiile impuse de art. 442-444 C. proc. civ.
Petenţii mai solicită îndreptarea erorii materiale, raportat la considerentele instanţei de recurs menţionate la paragraful 8 de la pagina 51 din Decizia nr. 3610/09.07.2024, cu privire la sumele impuse eronat pentru amestecul de biodiesel şi completarea deciziei cu susţinerea integrală a S.C. G. S.A. – aşa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depusă de S.C. G. S.A. "permisul de descărcare vizat de autoritatea vamală atât înainte cât şi după efectuarea descărcării", fără a arăta în ce constă eroarea materială săvârşită de instanţa de recurs cu privire la sumele impuse eronat pentru amestecul de biodiesel.
În plus, nici elementele care determină incidenţa procedurii completării hotărârii nu se regăsesc în cererea formulată de către petenţi.
Potrivit prevederilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
Aşadar, procedura formulării unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este deschisă în situaţiile în care instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor cererilor cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 22 alin. (6) C. proc. civ.
În cauză, însă, se constată că dispozitivul hotărârii ce face obiectul cererii de completare nu este susceptibil de completare, deoarece acesta conţine dispoziţia clară de admitere a recursurilor declarate de pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti, casare a sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, de respingere a acţiunii formulate, precum şi a cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, ca nefondate.
În atare situaţie, instanţa de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunţa asupra vreunei cereri care să atragă incidenţa dispoziţiilor procedurale ale art. 444 C. proc. civ., ci a soluţionat cauza, în rejudecare, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti.
Prin cererea formulată de către petenţi se mai reţine că instanţa de recurs la ultimul paragraf de la pagina 56 din Decizia nr. 3690/09.07.2024 a menţionat că "potrivit centralizatorului livrărilor pe anul 2009, autocisternele încărcate au plecat cu aviz de însoţire a mărfii precum şi de DAI-ul aferent (...) şi adresele prin care G. S.A. A răspuns solicitărilor nr. x/09.12.2014, respectiv x/22.12.2014, situaţie centralizatoare livrări, copii ale avizelor de însoţire a mărfii şi DAI confirmate de primire cu semnătură şi ştampilă de la Biroul Vamal Bihor, vama de destinaţie (vas. 24-129)".
Totodată, se precizează că prin întâmpinarea depusă de S.C. G. S.A. - pagina 12 paragraf 2, s-au menţionat următoarele: "Prin Procesul-verbal din data de 14 octombrie 2010, întocmit de către inspectorii Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, s-a analizat modul de transfer al produsului motorină euro 5 cu un conţinut de 4% biodisel din antrepozitul fiscal aparţinând G., în antrepozitul fiscal propriu S.C. E. S.R.L. în baza documentelor întocmite de către S.C. E. S.R.L. în calitate de proprietar al mărfii."
Faţă de cele menţionate, se solicită completarea considerentelor Deciziei nr. 3690/09.07.2024 cu susţinerile integrale ale chematei în garanţie S.C. G. S.A. cu privire la livrările efectuate în sensul frazei din întâmpinare, respectiv "din antrepozitul fiscal aparţinând G., în antrepozitul fiscal propriu S.C. E. S.R.L", solicitare care nu se circumscrie în ipoteza normei de la art. 444 C. proc. civ., petenţii nepretinzând nesoluţionarea unor cereri care să vizeze obiectul litigiului, ci aspectul invocat ca fiind omis de către instanţa de recurs fiind consemnarea susţinerilor integrale din întâmpinarea formulată ale chematei în garanţie S.C. G. S.A.
De esenţa cererii întemeiate pe dispoziţiile legale anterior menţionate nu stă reanalizarea de către instanţă pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii, readministrarea de probatorii sau reanalizarea situaţiei de fapt sau cele de drept a apărărilor, scopul acestei instituţii juridice fiind acela de remediu procesual pentru eventualele omisiuni ale instanţei cu privire la soluţionarea unor cereri cu care a fost legal învestită, nicidecum aceea de reluare a judecăţii cauzei cu privire la aspecte deja tranşate.
Nici susţinerile din cererea de îndreptare, lămurire şi completare formulată potrivit cărora neconsemnarea integrală a celor menţionate prin Nota Unilaterală din data de 07.04.2011 a Direcţiei Antifraudă (DRAOV Constanţa) sau consemnarea trunchiată a conţinutului adresei nr. x/01.02.2008 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia de legislaţie în domeniul accizelor reprezintă o eroare materială prin omisiune ce se impune a fi îndreptată nu sunt fondate, întrucât instanţa de recurs nu a omis a consemna susţinerile intimatelor pentru a se dispune îndreptarea hotărârii potrivit art. 442 C. proc. civ.
Cu privire la cele consemnate la pagina 62 paragraf 5 din Decizia nr. 3690/09.07.2024 privind înlăturarea aplicabilităţii Deciziei nr. 8/08.01.2023, petenţii nu invocă o eroare de fapt susceptibilă de a fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., deoarece dispoziţiile legale au în vedere erori materiale de fapt şi nu erori de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispoziţiilor legale. Textul legal indicat are în vedere acele erori formale care nu influenţează rezultatul judecăţii, procedura de îndreptare a erorilor materiale fiind un remediu obiectiv pentru o neconcordanţă a hotărârii cu împrejurările faptice.
Schimbarea considerentelor în sensul dorit de către petenţi ar avea ca rezultat expunerea unor considerente care nu ar mai susţine soluţia îmbrăţişată de instanţa de recurs, în opinie majoritară, prezentul demers judiciar comportându-se ca o veritabilă cale de atac, ipoteză de neacceptat, fiind contrară limitelor în care se poate interveni asupra decizii ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 442, art. 443 şi respectiv art. 444 C. proc. civ.
În fine, nici solicitarea de lămurire a considerentelor consemnate la pagina 63 paragraf 4 din Decizia nr. 3690/09.07.2024, în raport de cele expuse în adresa nr. x/01.02.2008 emisă de MFP – Direcţia de legislaţie în domeniul accizelor şi adresa nr. x/11.03.2008 a ANV din cadrul ANAF, în sensul de a se indica în concret, care ar fi acel document de însoţire care ar fi fost necesar şi ar fi putut fi întocmit de către A. S.R.L., nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 443 alin. (1) C. proc. civ., întrucât textul legal are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii, ceea ce nu este cazul în speţă, iar motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei înscrisă în dispozitiv nu intră sub incidenţa procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ., susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
Aşadar, pe calea lămuririi dispozitivului deciziei, petenţii nu se referă, în concret, la aspecte ce privesc înţelesul sau aplicarea dispozitivului sau dispoziţiile potrivnice pe care acesta le-ar cuprinde, ci analizează motivarea instanţei de recurs, în opinie majoritară, făcând referire la considerentele Deciziei nr. 3690/09.07.2024 şi solicitând, astfel, a fi adăugat la ceea ce s-a statuat anterior, prin această hotărâre.
Însă, instanţa care soluţionează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei, iar motivele de fapt sau de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate în dispozitiv, nu intră sub incidenţa procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
Pe această cale nu este permis a se dispune asupra unor aspecte ce ţin de judecata fondului pricinii şi de aprecierea probelor, aspecte criticate de petenţi.
O atare finalitate nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară, în care nu se pot deduce judecăţii chestiuni legate de modul de soluţionare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege.
Faţă de cele expuse, este de reţinut că prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul acesteia.
Împrejurarea că petenţii sunt nemulţumiţi de soluţia dată de instanţa de recurs, în opinie majoritară, asupra recursurilor declarate în cauză nu permite instanţei reanalizarea criticilor formulate. În realitate, susţinerile acestora se constituie în veritabile critici de netemeinicie şi nelegalitate aduse Deciziei nr. 3690/09.07.2024, în opinie majoritară, în dosarul de faţă, nefiind vorba despre o eroare de fapt susceptibilă de a fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ. şi nici despre o omisiune a instanţei de recurs ce reclamă completarea deciziei, după cum nu ne aflăm nici în prezenţa unei necesităţi a lămuririi înţelesului, întinderii ori aplicării dispozitivului Deciziei nr. 3690/09.07.2024.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ., cererea privind îndreptarea erorii materiale, lămurire şi completare a Deciziei nr. 3690 din 9 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată şi completată de petenţii C. şi S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., urmând a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale, de lămurire şi de completare a Deciziei nr. 3690 din data de 9 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată şi completată de petenţii C. şi S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 decembrie 2024.