Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 octombrie 2022, cu număr de dosar x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. – procurori şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
(1) modificarea ordinului de salarizare emis reclamanţilor, în sensul recalculării indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor potrivit Legii nr. 153/2017;
(2) obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale astfel recalculate, cu respectarea termenului general de prescripţie şi în continuare, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 464 din 20 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 464 din 20 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti au exercitat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L..
În dezvoltarea criticilor din cererea de recurs, reclamanţii au susţinut în esenţă că având în vedere dispoziţiile Ordinului de salarizare nr. 1900 din 09 septembrie 2022 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procedură prealabilă, au formulat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea 153/2017 şi art. 4 din Ordinul nr. 1900/09.09.2022 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţie împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale ale procurorilor şi personalului de specialitate asimilat judecătorilor şi procurorilor, prevăzuţi în Anexa 11a Ordinului menţionat.
Prin adresa nr. x/2022 din 10.10.2022 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei.
Arată că potrivit solicitării instanţei de fond, din data de 27 iunie 2023, au precizat, la data de 28.09.2023, că acţiunea se referă şi la anularea hotărârii de soluţionare a contestaţiei administrative şi au argumentat menţinerea interesului actual, raportat la emiterea unor acte administrative ulterioare, respectiv Ordinul 551 din 12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ordinul 589 din 12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aceste condiţii, conform adresei nr. x/2022 din 10.10.2022 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ataşată la dosarul cauzei, rezultă în mod cert că au parcurs procedura prealabilă de contestare administrativă a ordinului de salarizare nr. 1900/09.09.2022 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea 153/2017. Astfel, arată că au satisfăcut raţiunea acestei proceduri de a notifica autoritatea emitentă asupra vătămării şi de a solicita revocarea parţială a actului, în termenul prevăzut de legiuitor. Ca urmare a respingerii acestei contestaţii, la data de 10.10.2022, s-a deschis calea contenciosului administrativ şi au formulat, în termen legal, prezenta acţiune.
In ceea ce priveşte precizările făcute la solicitarea instanţei, în legătură cu obiectul acţiunii formulate, apreciem că acestea nu au avut caracterul unei modificări a cererii de chemare în judecată, în conformitate cu art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., pentru a fi necesar acordul expres al pârâţilor, conform art. 204 alin. (3) C. proc. civ.. Astfel, aceasta clarificare a fost depusă ca urmare a faptului că instanţa a pus în discuţie necesitatea faţă motivele invocate. In acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., "judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecaţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire şi art. 22 alin. (7) C. proc. civ., "Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.".
Caracterul acestor precizări rezultă şi din conţinutul acţiunii formulate, având în vedere faptul că au solicitat modificarea ordinului de salarizare, soluţie ce urma a fi dispusă în cazul admiterii cererii, iar la motivarea în fapt a fost indicată şi contestaţia împotriva acestuia, formulată conform art. 7 alin. (1) din Legea 153/2017, în procedura prealabila, cele două cereri fiind strâns legate, logic şi firesc, raportat la obiectul acţiunii.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanţii au investit instanţa de judecată cu o cerere prin care au solicitat modificarea ordinului de salarizare emis reclamanţilor, în sensul recalculării indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor potrivit Legii nr. 153/2017; obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale astfel recalculate, cu respectarea termenului general de prescripţie şi în continuare, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
Prin precizarea de acţiune înregistrată la data de 28 septembrie 2023, reclamanţii au arătat că înţeleg să solicite şi anularea hotărârii de soluţionare a contestaţiei administrative şi au învederat că prin Ordinul nr. 551/12 aprilie 2023 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, începând cu data de 7 decembrie 2018, ca salarizarea să se realizeze având în vedere valoarea de referinţă sectorială 605,225 RON, fără a fi afectată de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu plata acestor diferenţe după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Public.
Instanţa de fond a reţinut că termenul la care reclamanţii puteau să-şi completeze cererea de chemare în judecată a fost depăşit, şi a constatat decăderea reclamanţilor din dreptul de a-şi modifica cererea, în baza dispoziţiilor art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Ca şi consecinţă a decăderii, în raport de dispoziţiile art. 7, cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa recurată, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamanţi, să caseze sentinţa recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionare, apreciind ca fiind fondate susţinerile prin care recurenţii critică soluţia instanţei privind excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Instanţa de fond a reţinut existenţa unui fine de neprimire a acţiunii pentru motivul că reclamanţii nu au făcut dovada că au formulat contestaţie administrativă împotriva Ordinului de salarizare nr. 1900/09 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Cap. VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, faptul că, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamanţii ar fi trebuit să urmeze procedura de contestare administrativă a ordinului de salarizare contestat, iar prin acţiunea formulată ar fi trebuit să învestească instanţa de contencios administrativ competentă cu controlul de legalitate a hotărârii prin care a fost soluţionată contestaţia.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că la dosarul cauzei existau dovezi că reclamanţii au formulat contestaţie administrativă împotriva Ordinului de salarizare nr. 1900/09 septembrie 2022, însă instanţa de fond, apreciind că a fost depăşit termenul la care reclamanţii puteau să-şi completeze cererea de chemare în judecată şi să solicite şi anularea hotărârii prin care a fost soluţionată contestaţia, a constatat decăderea reclamanţilor din dreptul de a-şi modifica cererea de chemare în judecată şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi.
În concret, în speţa dedusă judecăţii, s-a reţinut că obiect al controlului de legalitate exercitat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este hotărârea organului vizat de art. 7 alin. (1) din Cap. VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017, emisă ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege, respectiv formularea contestaţiei administrative împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, iar nu actul de stabilire a drepturilor salariale.
Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală, fiind dată cu un formalism excesiv, care se îndepărtează vădit de sensul legii şi scopul instituit de legiuitor prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale (Bellet vs. Franţa, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).
În condiţiile în care actul administrativ care produce efecte juridice, de sine stătător, este Ordinul de salarizare nr. 1900/09 septembrie 2022 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar reclamanţii au depus, odată cu cererea de chemare în judecată, adresa comunicată de pârât privind respingerea contestaţiei formulate, Înalta Curte apreciază că prima instanţă trebuia să facă calificarea juridică a obiectului cererii de chemare în judecată în funcţie de motivele invocate de reclamanţi în susţinerea cererii.
În contextul parcurgerii procedurii prealabile, menţionată în cererea de chemare în judecată, cu depunerea adresei de respingere a contestaţiei, constatarea inadmisibilităţii acţiunii prin care s-a solicitat anularea ordinului de salarizare, considerat vătămător de către reclamanţi, reprezintă o măsură excesiv de formală.
Pentru aceste motive, având în vedere că instanţa de fond s-a pronunţat numai în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, fără a analiza celelalte excepţii invocate şi fondul cauzei, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamanţi, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. împotriva sentinţei nr. 464 din 20 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.