Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la data de 04.11.2024 sub nr. de dosar x/2024, reclamanta A. a solicitat, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtei B. la plata sumei de 2975,89 RON debit principal, penalităţi de întârziere de 0,5%/zi de întârziere calculate de la data introducerii cererii şi dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ., art. 1566 şi urm. C. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca:
Prin sentinţa civilă nr. 3096/CC/2025 din data de 07.03.2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând, în esenţă, că pârâta are calitatea de consumator, fiind astfel incidente prevederile art. 121 C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, precum şi faptul că domiciliul pârâtei se află în com. Hidişelu de Sus, jud. Bihor şi care potrivit H.G. nr. 1217/2023, se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea.
III. Hotărârea Judecătoriei Oradea:
Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 1202/2025 din 11.04.2025 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. consacră un caz de competenţă teritorială relativă şi nu exclusivă, prin aceea că permit - dată fiind trimiterea la dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., - înlăturarea competenţei iniţial stabilite "numai la instanţa domiciliului consumatorului". Or, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Drept urmare, invocarea necompetenţei teritoriale relative din oficiu de către instanţă nu se afla la îndemâna acesteia, iar neinvocarea necompetenţei teritoriale de către pârât atrage competenţa instanţei învestite de către reclamantă, respectiv a Judecătoriei Cluj Napoca.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 pct. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Oradea.
Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului.
Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a dat eficienţă dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., între părţi neexistând vreo înţelegere privind instanţa competentă, în timp ce Judecătoria Oradea a reţinut incidenţa prevederilor art. 121 C. proc. civ. prin raportare la art. 130 alin. (3) C. proc. civ. motivată de faptul că a calificat ca fiind guvernată de reguli de ordine privată competenţa teritorială de soluţionare a cererii, considerând că aceasta putea fi invocată doar de pârât prin întâmpinare, sau cel mai târziu la primul termen de judecată, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză, drept urmare, rămâne competentă instanţa iniţial învestită, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.
Procedura specială de soluţionare a unor atare cereri este reglementată în C. proc. civ. Titlul X - art. 1026 - 1033.
Potrivit dispoziţiilor art. 1027 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.
Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede: competenţa teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabileşte potrivit dreptului comun.
Referitor la normele de competenţă de drept comun aplicabile cauzei, se reţine că reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 2975,89 RON şi a penalităţilor de întârziere, inclusiv a dobânzii legale penalizatoare, ca urmare a contractului de furnizare de servicii de telecomunicaţii nr. x, încheiat între C. S.A. şi pârâtă. Începând cu data de 23.09.2022 pârâta nu a mai achitat facturile emise de furnizor, iar la data de 18.03.2024 a avut loc transferul de proprietate al creanţei în baza Contractului de cesiune de creanţă încheiat între C. S.A., D.. S.A. şi reclamanta A., având ca obiect şi creanţa deţinută de C. S.A. împotriva pârâtei. Cesiunea creanţei a fost adusă la cunoştinţa pârâtei prin notificarea de cesiune din data de 15.04.2024, potrivit filei 66 aflate la dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca.
În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
Prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.
De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000, prin "profesionist" se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.
Definiţia "profesionistului" se regăseşte şi în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., potrivit cărora noţiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C. civ.
În cauza de faţă, reclamanta A. are calitatea de profesionist în sensul dispoziţiilor legale menţionate anterior, precum şi calitatea de creditor începând cu data de 18.03.2024 în raport cu pârâta B., ca urmare a Contractului de cesiune de creanţe nr. x menţionat anterior.
Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict nu se află în dezacord în ceea ce priveşte dispoziţiile legale care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului (consumatorul) potrivit art. 121 C. proc. civ., ci în privinţa faptului că cea de-a doua instanţă, Judecătoria Oradea a apreciat în mod greşit faptul că părţile au posibilitatea să înlăture această competenţă exclusivă faţă de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa devenind astfel de ordine privată şi care trebuia invocată în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar de pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.". Acest articol prevede un caz de competenţă teritorială exclusivă, iar singura excepţie de la această regulă este prevăzută în teza a II-a, respectiv a situaţiei în care, ulterior naşterii dreptului la despăgubire, părţile pot conveni alegerea instanţei competente.
Astfel, întrucât în cauză nu a intervenit o astfel de convenţie, în cauză rămân aplicabile dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ., instanţa competentă teritorial fiind exclusiv cea de la domiciliul consumatorului, respectiv a pârâtei B. care se află în sat Hidişelu de Sus, com. Hidişelul de Sus, jud. Bihor, respectiv a Judecătoriei Oradea.
Fiind o competenţă de ordine publică, părţile nu au posibilitatea de alegere a competenţei decât în cazul prevăzut la teza a II-a a art. 121 C. proc. civ., situaţie care nu a intervenit în speţă deoarece între părţi nu s-a încheiat nicio convenţie cu privire la alegerea competenţei ulterior naşterii dreptului la despăgubire, drept urmare, în cauză, nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 130 alin. (3), astfel cum în mod greşit s-a reţinut prin hotărârea Judecătoriei Oradea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, ca instanţă de la domiciliul consumatorului potrivit art. 121 teza I C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.