Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 14.09.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, ca urmare a publicării unor articole defăimătoare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 253, art. 1.349, art. 1.357 şi art. 1.391 C. civ.
La data de 20.10.2023, pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 500.005 RON reprezentând daune morale, la restituirea bunurilor personale pe care le-a pus sub sechestru şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea reconvenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15, art. 253, art. 1.349, art. 1.357 şi art. 1.391 C. civ.
La data de 09.02.2023, reclamanta-pârâtă a înaintat la dosar cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: în temeiul dispoziţiilor art. 253 alin. (4) C. civ., să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale aduse reputaţiei, prin publicarea a peste 65 de articole calomniatoare; în temeiul art. 253 alin. (1) lit. b) C. civ., să fie obligat pârâtul să înceteze încălcarea drepturilor nepatrimoniale, prin îndepărtarea de pe site-urile şi paginile de socializare pe care le gestionează, a articolelor cu privire la reclamantă şi interzicerea publicării unor noi articole cu privire la reclamanta-pârâtă pe viitor; în temeiul art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ., să fie obligat pârâtul la publicarea hotărârii de condamnare pe cheltuiala sa, pe blogul personal.
În drept, reclamanta-pârâtă şi-a întemeiat cererea modificatoare pe dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., pe dispoziţiile art. 253 şi 1.357 C. civ. şi pe dispoziţiile art. 8 şi 10 din CEDO.
Prin sentinţa nr. 1505/23.03.2023, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de către pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14.09.2023, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvenţională formulată de pârâtul B..
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj
Prin sentinţa nr. 124/09.05.2024, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.; l-a obligat pe pârât la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale; a dispus obligarea pârâtului la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, prin îndepărtarea de pe blogul x şi de pe pagina de x, a articolelor ce o vizează pe reclamantă; în temeiul art. 253 alin. (1) lit. b) C. civ., a dispus interzicerea publicării pe viitor a unor astfel de postări cu privire la reclamantă; l-a obligat pe pârât să posteze pe cele două platforme online, sentinţa, la rămânerea definitivă; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova
Prin decizia nr. 436/26.11.2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins apelul principal formulat de pârât şi apelul incident formulat de reclamantă împotriva sentinţei, ca nefondate.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul.
- În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a menţionat că instanţa de apel nu a avut rol activ cât priveşte soluţionarea apelului ţinând cont de caracterul devolutiv al acesteia.
Ulterior redării, sub forma citării, a prevederilor art. 22 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentul-pârât a menţionat că instanţa de judecată nu a administrat probele solicitate de pârât în apel, probe în urma cărora se putea adopta o altă soluţie.
Neadministrarea probelor echivalează cu necercetarea fondului, ceea ce determină în mod automat nulitatea deciziei recurate.
Procedând în maniera descrisă, instanţa de judecată a încălcat principiile prevăzute de art. 6 din CEDO şi pe cele ale art. 6 alin. (1) C. proc. civ.
- În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a precizat că decizia atacată nu este motivată, respectiv că este motivată incomplet pentru a permite un control judiciar riguros.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au efectuat o analiză parţială a cauzei dedusă judecăţii, aceasta neanalizând toate susţinerile pârâtului, în considerentele deciziei nefiind arătate motivele pentru care a fost adoptată aceasta.
Concret, instanţa de apel a preluat fragmente din motivarea instanţei de fond, care, la rândul său, a preluat susţinerile reclamantei.
- În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1.357 alin. (1) C. civ.
Arată, în acest sens, că, în cauză, pârâtul a urmărit informarea publicului cu date generale despre reclamantă, nicidecum jignirii acesteia, fapt care înlătură răspunderea delictuală.
5. Apărări formulate în cauză
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimata-reclamantă a precizat că recurentul-pârât nu a indicat în mod clar motivele de nelegalitate pe care le invocă, ci a reluat în mod general aspecte deja analizate în apel, fără a demonstra că instanţa de prim control judiciar ar fi încălcat dispoziţiile legale, situaţie care atrage după sine sancţiunea nulităţii recursului, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
În speţă, recurentul-pârât a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată sau că este motivată incomplet, respectiv că hotărârea a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1.357 C. civ., precum şi că, în cauză, nu a fost administrat în mod corect probatoriul.
Cu toate acestea, examinarea dezvoltării acestor motive de recurs relevă că ele au fost invocate în mod formal, nefiind susţinute de veritabile critici de nelegalitate.
De asemenea, recurentul-pârât arată că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror respectare atrage sancţiunea nulităţii, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fără a dezvolta critici care să permită instanţei de recurs să analizeze aceste susţineri.
Arată, în acest sens, că, în dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a făcut o trimitere formală la textele de lege a căror interpretare şi aplicare sunt considerate greşite, astfel că aceste susţineri reprezintă simple nemulţumiri ale recurentului faţă de modul în care a decurs judecata în apel, aspecte ce nu pot constitui o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate.
Totodată, a menţionat ca fiind eronate susţinerile recurentului-pârât în sensul că instanţele nu ar fi examinat în mod corect probatoriul administrat în cauză, iar, în apel, instanţa de judecată nu a administrat probele solicitate de pârât.
Faptul că instanţa de apel nu a aprobat reaudierea unuia dintre martori, apreciind, în mod corect, dat fiind faptul că acesta a fost audiat de prima instanţă în prezenţa apărătorului ales, i s-a citit declaraţia în sala de judecată, acesta însuşindu-şi-o prin semnătură, nu echivalează cu o încălcare a regulilor de procedură, situaţie apreciată ca fiind corectă de către curtea de apel.
De asemenea, distinct de împrejurarea că aceste aspecte vizează interpretarea în ansamblu a probatoriului administrat în cauză, ce exced controlului instanţei de recurs, în apel au fost indicate în concret motivele pentru care soluţia primei instanţe este atât temeinică cât şi legală şi s-a apreciat că probatoriul a fost în mod corect administrat, astfel că soluţia pronunţată este rezultatul analizei atât a stării de fapt, cât şi a temeiului de drept specific acţiunilor civile izvorând din răspunderea civilă delictuală, soluţia fiind pronunţată cu respectarea cerinţelor legale.
În realitate, recurentul tinde la o rejudecare a fondului cauzei, incompatibilă cu calea de atac a recursului, criticile formulate vizând elemente de fapt şi de probatoriu, care au fost deja analizate atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel.
Or, potrivit dispoziţiilor legale, instanţa de recurs nu poate examina aspecte de temeinicie, ci doar de legalitate. A accepta argumentele recurentului ar echivala cu o rejudecare a fondului, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.
Arată ca fiind eronate aprecierile recurentului referitoare la faptul că, în cuprinsul considerentelor deciziei, nu sunt arătate motivele pentru care s-a adoptat hotărârea recurată, argumentele vizând practic nemulţumirea acestuia cu privire la soluţia instanţei de apel, aspect care nu se circumscrie motivului de recurs invocat.
De asemenea, cât priveşte susţinerile referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1.357 C. civ., precizează că recurentul nu arată modalitatea în care instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, reiterând aspecte care ţin de situaţia de fapt şi de probatoriul administrat în cauză.
Susţine că recurentul tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.
Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea căii de atac formulate, reluând susţinerile din cadrul memoriului de recurs.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
- Pretinzând nelegalitatea deciziei din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocă doar formal nesocotirea principiului rolului activ al judecătorului, din moment ce susţinerile antamează, în realitate, doar aspecte de temeinicie, excluse verificării jurisdicţionale din prezenta cale extraordinară de atac.
Astfel, recurentul atribuie doar aparenţa unei critici de nelegalitate relative la încălcarea art. 22 C. proc. civ. şi subsecvent a dreptului la un proces echitabil, în configuraţia art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, faptului că "instanţa de judecată nu a administrat probele solicitate de pârâtul-recurent în apel, probe în urma cărora se putea lua altă soluţie".
În acest sens, se observă că aspectele la care face referire partea au făcut obiectul soluţionării prin practicaua deciziei atacate, ocazie cu care curtea a respins solicitarea pârâtului-apelant de readministrare a probei testimoniale, ca nefiind utilă cauzei.
Or, procedând astfel, recurentul omite faptul că plenitudinea de apreciere în ceea ce priveşte oportunitatea administrării probelor în proces, din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, revine exclusiv instanţelor fondului (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situaţia de fapt a cauzei), motiv pentru care soluţia de respingere a solicitării pârâtului-apelant, de readministrare a probei testimoniale, nu poate constitui obiect al verificării jurisdicţionale în această fază procesuală, nefiind subsumabilă motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Suplimentar caracterului incompatibil cu controlul judiciar în casaţie al susţinerilor formulate (din perspectiva verificării temeiniciei soluţiei pronunţate), se observă şi că acestea supun, spre verificare, doar în mod formal o eventuală "necercetare a fondului", dat fiind că, şi prin această afirmaţie, recurentul tinde, în realitate, tot la reevaluarea pertinenţei respectivului element probatoriu în raport cu circumstanţele aferente cauzei (cât timp curtea respinsese solicitarea cu motivarea că "asupra credibilităţii aspectelor declarate de către martorii audiaţi, instanţa se poate edifica evaluând declaraţiile existente, în contextul materialului probatoriu administrat şi al relaţiilor recunoscute de părţi cu persoanele audiate în calitate de martori").
Astfel fiind, prin susţinerile formulate, recurentul urmăreşte doar obţinerea unei noi evaluări asupra elementelor probatorii administrate în cauză de către instanţele de fond, afirmaţiile invocate vizând strict devoluţiunea deplină a cauzei, improprie judecăţii din recurs.
- În acelaşi registru se înscriu şi susţinerile recurentului referitoare la pretinsa nemotivare/motivare incompletă a deciziei atacate, pentru a permite un control judiciar riguros, aspect care ar atrage, în accepţiunea părţii, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În acest sens, se observă că, deşi a invocat că hotărârea recurată ar fi afectată de un viciul nemotivării corespunzătoare, recurentul a omis să indice, printr-o argumentaţie acurată juridic, asupra căror elemente determinante al cauzei nu s-ar fi pronunţat aceasta.
Procedând în această manieră deficitară, recurentul nu face posibilă determinarea limitelor în cadrul cărora poate avea loc analiza de legalitate a instanţei de recurs faţă de aspectul indicat.
Or, simpla referire generală în sensul că "instanţa de fond şi instanţa de apel nu au analizat toate susţinerile pârâtului-recurent", negrefată pe statuările instanţei anterioare, nu configurează un aspect subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., supus controlului judiciar al instanţei de recurs.
Nici afirmaţia în sensul că "instanţa de apel a preluat fragmente din motivarea instanţei de fond" nu este aptă, în sine, a imprima susţinerii caracterul unei critici de nelegalitate, cât timp recurentul nu arată, în concret, nici de această dată, aspectele pretins rămase în afara analizei jurisdicţionale în etapa procesuală precedentă.
Astfel, se observă că, deşi recurentul a invocat că decizia atacată ar fi afectată de viciul unei nemotivări corespunzătoare, acesta a omis să se raporteze, în concret, la dezlegările instanţei de apel, care au reţinut, pe de o parte, că "argumentaţia primei instanţe cuprinde considerentele care i-au format convingerea şi corespunde exigenţelor de coerenţă, răspunzând tuturor argumentelor relevante din cuprinsul cererii introductive şi întâmpinării, luând în considerare aspectele relevante din mijloacele de probă administrate în cauză", iar, pe de altă parte, că eventuala lipsă a unor considerente exhaustive a fost suplinită prin motivarea instanţei de prim control judiciar, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, instanţa devolutivă înlăturând criticile pârâtului-apelant referitoare la insuficienţa probelor administrate în cauză şi procedând, în consecinţă, la o cercetare proprie a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în sarcina părţii pârâte, luând în considerare inclusiv prevederile relevante din blocul de convenţionalitate şi jurisprudenţa conturată în aplicarea acestora.
Date fiind aceste repere, fixate prin actul jurisdicţional atacat, susţinerea generică a faptului că "în cuprinsul considerentelor deciziei nu sunt arătate motivele pentru care s-a adoptat decizia recurată", denotă doar dezacordul recurentului în raport cu soluţia pronunţată, criticile formulate neavând valenţa unor aspecte de nelegalitate şi nefiind de natură, astfel, să învestească legal instanţa de recurs.
- Nici în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu a formulat, în concret, critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva acestui motiv de casare, ci s-a rezumat doar la a evoca aspecte de temeinicie atunci când a indicat că "a urmărit doar informarea publicului cu date generale despre apelanta-pârâtă şi nicidecum jignirea acesteia".
Afirmaţiile sunt unele care aduc în dezbatere, în mod inadecvat procedural, raportat la faza judecăţii aflate în calea extraordinară de atac a recursului, elemente de fapt şi de apreciere pe care s-a fundamentat judecata devolutivă din apel ca efect al cercetării conţinutului articolelor contestate.
Astfel, fără a indica punctual în ce constă pretinsa nelegalitate săvârşită de instanţa de apel cu ocazia pronunţării deciziei atacate, recurentul tinde, în realitate, doar la obţinerea unei noi evaluări asupra elementelor probatorii administrate în cauză de către instanţele devolutive, care au reţinut, în mod concordant, existenţa unui ilicit constând în "proferarea în mod repetat în spaţiul considerat public (pe blogul personal) a unor afirmaţii denigratoare şi imputarea unor fapte care nu au fost dovedite ca adevărate cu privire la reclamantă", apte "să aducă grave atingeri demnităţii, imaginii publice şi reputaţiei profesionale a acesteia".
Mai mult, instanţa devolutivă de control judiciar a mai reţinut, pe de o parte, şi că "limbajul folosit de pârât depăşeşte limita unui discurs decent menit să exprime nemulţumirea sa faţă de promovarea reclamantei în funcţii de conducere", iar, pe de altă parte, că, "deşi a imputat în mod repetat reclamantei, în calitatea sa de rector al Universităţii Constantin Brâncuşi, săvârşirea unor fapte determinate, pârâtul nu a furnizat nicio bază factuală".
Evaluând cadrul factual, pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a mai reţinut şi că "pârâtul a adresat reclamantei invective care nu pot fi considerate judecăţi de valoare, urmărind discreditarea reclamantei, iar nu o simplă comunicare către public a opiniei subiective a autorului acestor afirmaţii faţă de aceasta."
Drept urmare, limitându-se doar la a contesta aceste elemente ce intră în puterea de apreciere a instanţelor de fond şi care scapă cenzurii instanţei de recurs, reclamantul urmăreşte, impropriu, doar repunerea în discuţie a situaţiei de fapt.
Or, faptul că, în urma examinării probatoriului, instanţa de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susţinută de recurent (în privinţa depăşirii limitelor libertăţii de exprimare) nu reprezintă un aspect apt să infirme raţionamentul logico-juridic al instanţei de prim control judiciar, acesta vizând, astfel cum s-a arătat, maniera de stabilire a cadrului factual.
Drept urmare, cum afirmaţiile formulate vizează doar aspecte de fapt, care au constituit obiectul examinării instanţelor de fond, iar nu o verificare a legalei aplicări a normelor de drept material, acestea sunt incompatibile cu analiza specifică instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că aspectele deduse judecăţii nu sunt subsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul pârâtului B. împotriva deciziei nr. 436 din 26 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 436 din 26 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.