Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în 15 aprilie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 544 din 4 martie 2025, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2016, solicitând anularea hotărârii atacate, întrucât dezlegarea dată recursului este, în opinia sa, rezultatul unei erori materiale.
Relevând cadrul factual, precizează că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27.04.1988, existent la dosar, face dovada faptului că intimata (fiica sa) era minoră la acea dată, fiind lipsită de venituri, contestatorul fiind cel care a procurat efectiv fondurile băneşti necesare perfectării convenţiei.
A mai arătat contestatorul că hotărârea atacată este succint motivată de către instanţă, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu o lipsă de motivare, fiind, în acelaşi timp, eronată.
Solicită judecata cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016, expunând, în acest sens, consideraţii referitoare la parcursul procesual al litigiului şi al incidentelor procedurale soluţionate în cadrul acestuia.
A precizat, totodată, că hotărârea atacată este netemeinică, aspect ce rezultă din împrejurarea că, deşi existau probe certe, care atestau raporturile juridice dintre părţi, instanţa nu a ţinut cont de acestea.
Ulterior expunerii situaţiei de fapt, contestatorul a menţionat că a solicitat, prin cererea de recurs, judecata pe fond a cauzei, respectiv că se impunea admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, precizează că nu existau motive pentru anularea recursului, prin decizia atacată.
În consecinţă, solicită admiterea contestaţiei formulate, casarea hotătârii atacate şi pe fond admiterea recursului formulat.
2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 544 din 4 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 140 din 4 aprilie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
3. Apărări formulate în cauză
Intimata nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Deliberând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra admisibilităţii căii de atac, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs inclusiv atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., text de lege de care contestatorul a înţeles să se prevaleze în susţinerea căii extraordinare de atac promovate.
În speţă, raportat la prevederile C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată (27 octombrie 2016), decizia împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluţia fiind aceea de anulare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 140 din 4 aprilie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din acelaşi cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât şi cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
În acest sens, prevederile art. 27 C. proc. civ. dispun, la rândul lor, că "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
Mai mult, prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., este consacrat principiul legalităţii căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
În aceste coordonate, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Totodată, liberul acces la justiţie nu impune posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunţată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).
Pentru aceste considerente, reţinând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestaţie în anulare nu este supusă niciunei căi de atac, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 544 din 4 martie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.