Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Mangalia în 03.10.2023, sub nr. x/2023, creditorul A., prin A. Sucursala Bucureşti i-a chemat în judecată pe debitorul B. şi pe terţul poprit C. S.R.L., solicitând instanţei validarea popririi asupra veniturilor obţinute de debitor de la terţul poprit până la concurenţa sumei de 33.730 RON, din care suma de 30.019 RON reprezentând debit ce urmează a fi actualizat până la data plăţii efective şi suma de 3.711 RON reprezentând cheltuieli de executare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 622 şi următoarele, art. 729 şi art. 781-790 C. proc. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 507 din 2 aprilie 2024, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
A reţinut instanţa că, potrivit prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., cererile de validare a popririi sunt de competenţa instanţei de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Având în vedere că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj şi, în raport cu prevederile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.
Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin sentinţa nr. 4140 din 2 iulie 2025, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în recurs în interesul legii, competenţa de soluţionare a cererii revenind Judecătoriei Mangalia, care a reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite în dosarul nr. x/2023.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, pentru considerentele expuse în continuare:
Deşi ambele instanţe aflate în conflict au făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 790 şi art. 651 C. proc. civ., desesizarea reciprocă a acestora a fost determinată de faptul că prima instanţă a avut în vedere domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în timp ce a doua instanţă a făcut aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare şi a apreciat că cererea de validare a popririi se soluţionează de instanţa care a încuviinţat executarea silită, în conformitate cu dezlegările Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
În speţă, obiectul litigiului pendinte este reprezentat de solicitarea de validare a popririi înfiinţate în dosarul execuţional nr. x/2023 al SCPEJ D., formulată de petentul creditor A., prin A. Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu debitorul B. şi cu terţul poprit C. S.R.L..
Potrivit dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Cât priveşte instanţa de executare, aceasta este definită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Astfel fiind, raportat la prevederile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "validare de poprire" aparţine instanţei de executare.
Or, în cauză, prin încheierea nr. 1139 din 2 mai 2023, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2023, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite, în toate formele admise de lege, a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 28 septembrie 2021, pentru recuperarea creanţei în cuantum total de 30.019 RON, reprezentând debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plăţii efective, şi a cheltuielilor de executare silită, în condiţiile art. 670 C. proc. civ., împotriva debitorului B..
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Mangalia, competenţa de soluţionare a solicitării de validare a popririi revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit prevederilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., anterior menţionate.
În acest sens sunt şi dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, prin care s-a stabilit că, încă din momentul încuviinţării executării silite, este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).
Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale (par. 71).
Aplicând, pentru identitate de raţionament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de faţă, se reţine că revine instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererii privind validarea popririi formulată de creditorul A., prin A. Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu debitorul B. şi cu terţul poprit C. S.R.L., din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, competenţa de a soluţiona orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.
Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenţei în cadrul prezentei cauze.
Pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect validarea popririi revine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înfiinţării popririi a cărei validare se solicită, şi anume Judecătoria Mangalia, ca instanţă de executare.
Aşadar, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.