Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în 18.09.2024, sub nr. x/2024, astfel cum a fost restrânsă prin cererea precizatoare din 25.09.2024, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.063,89 RON, reprezentând debit principal, şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1.026-1.033 C. proc. civ., art. 1.270, art. 1.516, art. 1.518 şi art. 1.566-1.592 C. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 11271/16.12.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă sesizată a reţinut că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliului consumatorului.
De asemenea, a mai reţinut şi că, din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, pârâtul avea la data introducerii cererii de chemare în judecată reşedinţa în satul Corneşti din jud. Dâmboviţa, iar, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată într-un sens larg, respectiv adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.
În consecinţă, având în vedere că cererea formulată de profesionist împotriva consumatorului putea fi introdusă numai la instanţa de la domiciliului consumatorului, nefiind aplicabile normele de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., precum şi că părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Prin sentinţa nr. 2771/12.06.2025, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut, la rândul său, incidenţa prevederilor art. 121 C. proc. civ., făcând trimitere, de asemenea, şi la prevederile art. 107 alin. (1) şi art. 108 C. proc. civ., respectiv la art. 86 alin. (1), art. 87, art. 88 şi art. 90 alin. (1) C. civ.
A mai reţinut şi că pârâtul figurează cu domiciliul în Mun. Bucureşti, din 01 august 1990 şi până în prezent, acesta având reşedinţa în com. Corneşti, sat Corneşti, judeţul Dâmboviţa, doar pentru o perioadă limitată, respectiv în intervalul 3 aprilie 2024-2 aprilie 2025.
De asemenea, a reţinut şi că, la 30 ianuarie 2025, dată la care factorul poştal a dorit să comunice citaţia din prezenta cauză la adresa din judeţul Dâmboviţa, acesta a constatat că pârâtul este mutat din localitate, astfel că, în virtutea elementelor de fapt antemenţionate, a diligenţelor rezonabile efectuate de instanţă şi a dispoziţiilor procedurale şi substanţiale enunţate, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, pentru considerentele expuse în continuare:
Deşi cele două instanţe aflate în conflict s-au raportat, în mod corect, la dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., ce se referă la cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator, desesizarea reciprocă a acestora a fost determinată de aprecierea diferită a adresei de domiciliu a pârâtei (consumator).
Astfel, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a raportat, conform verificărilor efectuate la data de 15 octombrie 2024 în baza de date a Evidenţei Populaţiei, la reşedinţa pârâtei din com. Corneşti, sat Corneşti, judeţul Dâmboviţa, activă în intervalul 3 aprilie 2024 - 2 aprilie 2025, Judecătoria Târgovişte a reţinut că pârâta figura cu domiciliul, încă din 1 august 1990, în Mun. Bucureşti, adresă la care a fost comunicată citaţia pentru termenul de judecată din 5 iunie 2025 (faţă de lipsa de procedură de la termenul de judecată anterior, din 10 aprilie 2025, când dovada de comunicare a citaţiei a fost restituită cu menţiunea că "pârâta nu mai locuieşte la adresa de reşedinţă").
În speţă, obiectul cauzei este reprezentat de cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. (în calitate de cesionară a creanţei deţinută de C.), împotriva pârâtei B., de obligare a acesteia la plata sumei de 1.063,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate de către pârâtă, precum şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.
Prin urmare, raporturile juridice deduse judecăţii sunt acelea dintre un profesionist şi un consumator, creanţa cesionată de reclamantă provenind din serviciile de telefonie oferite pârâtei de către C. S.A. (societatea cedentă) şi neachitate de către beneficiară.
În acest context, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."
Alin. (2) al art. 126 C. proc. civ. statuează că, "în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."
Totodată, art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cererile cu valoare redusă competenţa se stabileşte potrivit dreptului comun, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Astfel fiind, se constată că instanţele aflate în conflict nu se află în dezacord în ceea ce priveşte dispoziţiile legale care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtei (consumator), ci privesc determinarea locului unde se află situat acest domiciliu.
Or, în ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, se reţine că reprezintă un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.
Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are semnificaţia juridică a domiciliului, anume cea principală.
Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că:
"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi ale art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât, din punct de vedere formal, unde declară partea că are locuinţa principală, ci adresa la care aceasta locuieşte efectiv.
Totodată, art. 91 C. civ. stabileşte că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."
Potrivit acestui text legal, se reţine că, prin înscrierea în evidenţele oficiale, legiuitorul a acordat reşedinţei opozabilitate faţă de terţi.
Or, din examinarea fişei de evidenţă a pârâtei, eliberată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (aflată la dosarul Judecătoriei Târgovişte) se reţine că, la data data introducerii cererii de chemare în judecată (18 septembrie 2024), pârâta avea reşedinţa stabilită în com. Corneşti, sat Corneşti, judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Târgovişte.
În acest context, este lipsită de relevanţă, din perspectiva stabilirii instanţei competente teritorial a soluţiona prezenta pricină, împrejurarea că la data de 30 ianuarie 2025 a fost restituită citaţia emisă pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2025 din faţa instanţei învestite prin declinare, transmisă la adresa de reşedinţă a părţii, cu menţiunea că "destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă", cât timp ceea ce prezintă relevanţă, în acord cu cele anterior menţionate, este tocmai reşedinţa legal stabilită a pârâtei la data sesizării instanţei, nefiind evidenţiată, în cauză, o altă împrejurare de fapt în raport cu acest reper temporal, care să conducă la o concluzie contrară, aptă să infirme competenţa Judecătoriei Târgovişte în soluţionarea pricinii.
De altfel, comunicarea actelor de procedură părţilor persoane fizice (care poate avea loc, conform art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., la domiciliul lor, la reşedinţa cunoscută, la locul ales de ele, respectiv la locul cunoscut, unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă) constituie un element ulterior celui al fixării competenţei instanţei, stabilite, astfel cum s-a arătat, prin raportare la circumstanţele existente la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (referitoare la reşedinţa pârâtei), care se bucurau de opozabilitate, prin înscrierea lor în baza D.E.P.A.B.D.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.