Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Arad în 23.05.2025, sub nr. x/2025, petenta A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat emiterea unui ordin de protecţie, obligarea intimatului la păstrarea unei distanţe minime de faţă de aceasta, de domiciliul său, precum şi de rudele sale. De asemenea, a solicitat interzicerea oricărui contact telefonic sau prin orice alte mijloace a intimatului.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 6558/26.05.2025, Judecătoria Arad a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.
A reţinut instanţa incidenţa prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora "cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima."
Faţă de împrejurarea că petenta are domiciliul în x, fără ca, în prezent, petentă să figureze cu o adresă activă de reşedinţă în raza de competenţa a Judecătoriei Arad, instanţa a apreciat că revine Judecătoriei Huedin, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul petentei, competenţa de soluţionare a pricinii.
Prin sentinţa nr. 306/12.06.2025, Judecătoria Huedin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că, deşi domiciliul declarat al petentei este în jud. Cluj, având în vedere că, potrivit celor relatate relatate telefonic, aceasta a locuit la această adresă aproximativ 2 ani, însă de 5 ani locuieşte în Arad, stabilirea instanţei competente nu poate fi realizată prin raportare la menţiunile din cartea de identitate, ci trebuie luat în considerare unde locuieşte efectiv victima.
A mai reţinut, totodată, că faptul că reclamanta a locuit atât anterior, cât şi la momentul sesizării instanţei, în municipiul Arad rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, unde s-a menţionat că actele de violenţă presupus exercitate de către pârât au avut loc la locuinţa acestuia, situată în Arad, judeţul Arad, coroborat cu cele afirmate la termenul de judecată fixat la Judecătoria Arad, în sensul că reclamanta şi pârâtul, concubini, au locuit împreună la acea adresă.
Aşadar, faţă de situaţia de fapt reţinută şi textele legale enunţate, a apreciat că, în speţă, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei nu locuinţa declarată potrivit menţiunilor din actul de identitate, care actualmente nu corespund realităţii, ci adresa unde victima locuia efectiv la data formulării cererii, având în vedere că inclusiv pârâtul cunoştea că aceasta locuieşte în Arad.
Pentru aceste considerente, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Arad.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru considerentele expuse în continuare:
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de aprecierile diferite cu privire la domiciliul petentei.
Astfel, deşi ambele instanţe s-au raportat la prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, Judecătoria Arad a dat eficienţă domiciliului reclamantei, astfel cum figura acesta înregistrat în baza de date DEPABD, în timp ce Judecătoria Huedin avut în vedere, în determinarea competenţei teritoriale, locuinţa efectivă a părţii.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost anterior arătat, Înalta Curte reţine că norma de competenţă incidentă în cauză este reprezentată de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit căruia: "cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima."
Noţiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."
Totodată, dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că:
"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi ale art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât, din punct de vedere formal, unde declară partea că are locuinţa principală, ci adresa la care aceasta locuieşte efectiv, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura şi respecta dreptul la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.
Drept urmare, faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, va ţine seama de locuinţa efectivă a petentei, victima în favoarea căreia s-a solicitat instituirea unui ordin de protecţie, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.
Sub acest aspect, se observă că, în cuprinsul cererii formulate, petenta a menţionat că faptele pentru care solicită emiterea ordinului de protecţie au avut loc la domiciliul intimatului, din municipiul Arad, str. x, jud. Arad, unde aceasta locuia împreună cu intimatul, conform susţinerilor apărătorului petentei de la termenul de judecată din 26 mai 2025 din faţa Judecătoriei Arad.
Aceste aspecte factuale sunt confirmate şi de nota telefonică din 11 iunie 2025, petenta indicând, în mod expres, că la momentul formulării cererii locuia efectiv în municipiul Arad, menţionând, totodată, şi adresa locuinţei sale curente, situată, de asemenea, pe raza municipiului Arad, fiind angajată în aceeaşi localitate.
În acest context, se reţine că, la data sesizării instanţei de judecată (23 mai 2025), petenta locuia în municipiul Arad.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.