Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia I civilă în 09.04.2025, sub nr. x/2025, petenta A., în calitate de curator al majorului bolnav B., a solicitat numirea curatorului special C. pentru majorul bolnav B. şi autorizarea întocmirii actelor premergătoare emiterii certificatului de moştenitor de pe urma defunctului D..
În drept, au fost invocate prevederile art. 144, art. 145, art. 150 alin. (3), art. 171 alin. (2), art. 180 C. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 5988/30.04.2025, Judecătoria Constanţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
A reţinut instanţa că, prin sentinţa civilă nr. 40/08.01.2025, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2023, s-a dispus instituirea tutelei speciale faţă de persoana ocrotită B., iar petenta A. a fost numită în calitate de tutore.
De asemenea, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată (instituirea unei măsuri de orcotire a persoanei fizice, în sensul art. 106 C. civ.), a reţinut incidenţa prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Referitor la noţiunea de "domiciliu", a constatat că aceasta vizează, în sens procedural, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.
Raportând aceste considerente la situaţia de fapt relevată de petentă, conform căreia persoana ocrotită nu locuieşte la adresa de domiciliu, fiind instituţionalizată în cadrul Spitalului pentru Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca - Sediul Ojasca începând cu anul 2018, a stabilit că revine Judecătoriei Buzău competenţa de soluţionare a pricinii.
Prin sentinţa nr. 4580/14.07.2025, Judecătoria Buzău, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că, în fapt, prin sentinţa nr. 10512/04.10.2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018, s-a dispus instituirea curatelei pentru numitul B., fiind numită curator numita A., iar ulterior, prin sentinţa nr. 40/08.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Constanţa, reexaminând măsura punerii sub interdicţie a intimatului B., a dispus înlocuirea măsurii de ocrotire a punerii sub interdicţie, cu măsura tutelei speciale pentru o perioadă de 15 ani şi numirea în calitate de tutore pe A..
De asemenea, a mai reţinut şi că prin sentinţa nr. 4553/26.04.2024, pronunţată în dosarul x/2018, Judecătoria Constanţa a respins o solicitare similară celei ce formează obiectul judecăţii în prezentul dosar.
A mai arătat şi că, la momentul dispunerii de către Judecătoria Constanţa a primei măsuri de protecţie privindu-l pe numitul B., prin sentinţa civilă nr. 10512/04.10.2019, acesta se afla deja internat la Spitalul pentru Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca, iar Judecătoria Constanţa, soluţionând atât prima cerere, cât şi cererile subsecvente privitoare la persoana ocrotită, şi-a însuşit calitatea de instanţă de tutelă.
Raportat la obiectul pricinii, a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. civ., art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cele ale art. 171 C. civ. raportate la art. 137 C. civ., potrivit cărora persoana ocrotită are domiciliul la tutorele desemnat.
Astfel, faţă de aceste prevederi şi de situaţia că Judecătoria Constanţa s-a pronunţat până în prezent asupra tuturor cererilor având ca obiect măsuri de ocrotire a numitului B. (instituire curatelă, autorizări date tutorelui, reexaminare punere sub interdicţie), chiar dacă acesta se afla de la început internat la o instituţie medicală din judeţul Buzău, a constatat că instanţa de tutelă nu ar trebui să se schimbe de-a lungul procedurilor referitoare la persoana ocrotită, prin analogie cu competenţa instanţei de executare, care nu se schimbă dacă debitorul îşi modifică domiciliul pe parcursul procedurii execuţionale şi cu situaţia de drept comun, reglementată de dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., când competenţa rămâne câştigată cauzei chiar dacă, ulterior sesizării instanţei, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.
În plus, faţă de cele mai sus evocate, instanţa a apreciat că în vederea asigurării continuităţii, este preferabil ca toate cauzele privind persoana ocrotită să fie judecate de instanţa de tutelă care s-a pronunţat iniţial asupra măsurii.
Ca atare, a reţine că, în cauză, conform actelor din dosar, persoana ocrotită are domiciliul la adresa din judeţ Constanţa.
Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii exprese, care instituie un criteriu legal de stabilire a domiciliului persoanei ocrotite, a stabilit că nu pot fi avute în vedere, pentru stabilirea competenţei teritoriale, alte elemente, cum ar fi locul situării în fapt, la un moment dat, al persoanei ocrotite.
Din această perspectivă, a apreciat şi că simpla împrejurare că intimatul se află internat la Spitalul pentru Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca nu poate echivala cu schimbarea domiciliului persoanei ocrotite la această adresă, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat criterii obiective, exprese, conform dispoziţiilor art. 171 C. civ. raportate la art. 137 C. civ.
Pe cale de consecinţă, a reţinut că revine Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a pricinii.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru considerentele expuse în continuare:
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a regulilor procedurale din materia cererilor privind ocrotirea persoanei fizice.
Astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut în motivarea soluţiei de declinare a competenţei teritoriale faptul că, în accepţiunea C. civ., prin noţiunea de "domiciliu", se înţelege adresa unde se găseşte în fapt intimatul a cărui ocrotire se solicită în speţă, având în vedere scopul reglementării competenţei în această materie, de asigurare a respectării dreptului la apărare şi a facilitării administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.
Drept urmare, a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale se are în vedere locuinţa efectivă a intimatului a cărui ocrotire se solicită în speţă, acesta fiind internat în Spitalul pentru Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca.
Pe de altă parte, Judecătoria Buzău a apreciat că spitalul în care intimatul era internat ocazional, cu caracter temporar, la data sesizării instanţei de judecată, nu poate reprezenta o "locuinţă în fapt" a acestuia şi nu poate determina competenţa de soluţionare a cauzei, care se determină prin raportare la domiciliu stabil al intimatului, situat în comuna Nicolae Bălcescu, sat Nicolae Bălcescu, judeţ Constanţa (conform copiei cărţii de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Constanţa).
În speţă, se constată că petenta reclamanta A., în calitate de curator al majorului bolnav B., a solicitat numirea curatorului special C. pentru majorul bolnav B. şi autorizarea întocmirii actelor premergătoare emiterii certificatului de moştenitor de pe urma defunctului D., cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 144, art. 145, art. 150 alin. (3), art. 171 alin. (2), art. 180 C. civ.
A arătat petenta că atât ea, cât şi majorul bolnav B., aflat internat la Spitalul pentru Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca, au drepturi proprii în ceea ce priveşte succesiunea defunctului D., tatăl persoanei ocrotite şi fost soţ al petentei.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a unei astfel de acţiuni, dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. civ. stabilesc că "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă".
Or, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."
Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.
Rezultă, aşadar, că noţiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că îşi are locuinţa principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenţia" de a avea acolo locuinţa principală.
Or, în speţă, adresa cu privire la care există prezumţia legală că intimatul B. şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul cărţii sale de identitate, respectiv în comuna Nicolae Bălcescu, sat Nicolae Bălcescu, judeţ Constanţa.
În aceste circumstanţe, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea de chemare în judecată pendinte, se va avea în vedere domiciliul persoanei ocrotite, astfel cum este menţionat în cel din urmă act de identitate al acestuia, iar nu locul unde aceasta se găseşte vremelnic, ca urmare a internării sale în vederea beneficierii de asistenţă medicală de specialitate.
Nelipsit de relevanţă, din perspectiva analizată, este şi faptul că, prin sentinţa nr. 10512/04.10.2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018, s-a dispus instituirea curatelei pentru numitul B., fiind numită curator numita A., iar ulterior, prin sentinţa nr. 40/08.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Constanţa, reexaminând măsura punerii sub interdicţie a intimatului B., a dispus înlocuirea măsurii de ocrotire a punerii sub interdicţie, cu măsura tutelei speciale pentru o perioadă de 15 ani şi numirea în calitate de tutore pe A..
Faţă de aceste împrejurări, în speţă devin incidente, totodată, şi prevederile art. 171 C. civ. raportate la art. 137 C. civ., potrivit cărora persoana ocrotită are domiciliul la tutorele desemnat, în speţă, petenta A. figurând, de asemenea, cu domiciliul în judeţ Constanţa (conform copiei cărţii de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Constanţa), aspect de natură, la rândul său, a atrage competenţa de soluţionare a pricinii de către Judecătoria Constanţa.
Astfel, date fiind soluţiile pronunţate cu privire la intimatul B. (instituţionalizat şi la acea dată la Spitalului pentru Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca) în dosarele nr. x/2018 (având ca obiect punere sub interdicţie) şi nr. 28239/212/2023 (având ca obiect reexaminare punere sub interdicţie), de către Judecătoria Constanţa, instanţă care a instituit măsura tutelei, tot acesteia îi revine competenţa şi de a autoriza încheierea actelor de dispoziţie în numele intimatului (conform art. 145 C. civ.) şi de a realiza controlul efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele îşi îndeplineşte atribuţiile cu privire la persoana ocrotită şi bunurile acesteia (conform art. 151 C. civ.).
Reiese, aşadar, că, în speţă, instanţa de tutelă a fost deja fixată prin soluţiile pronunţate în pricinile anterior relevate, respectiv Judecătoria Constanţa, aspect ce se repercutează cu depline efecte şi în privinţa prezentei cauze, privită ca unitară din perspectiva dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Mai mult, se constată şi că, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanţa, învestită fiind cu soluţionarea unei cereri formulate de aceeaşi petentă (în calitatea sa de curator al majorului bolnav B.), de numire a unui curator special şi de autorizare a dezbaterii succesorale de pe urma defunctului D. (similar cu litigiul pendinte), a reţinut, prin sentinţa nr. 4553/26.04.2024 (definitivă prin decizia nr. 1030/27.09.2024 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă), că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze o cauză cu un astfel de obiect.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.