Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 12 martie 2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor B. şi C. S.R.L. la plata sumei de 3.000 RON şi a penalităţilor de 1%/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 4158 din 28 iunie 2024, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 121 din C. proc. civ. şi faptul că domiciliul pârâtei B., care are calitatea de consumator, este situat pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 10015 din 18 septembrie 2024, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buzău, reţinând că nu sunt incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ. şi că este aplicabilă clauza atributivă de competenţă prevăzută în contractul dintre cele două societăţi, în care se menţionează instanţa de la domiciliul prestatorului (în speţă, reclamanta)
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău, pentru următoarele considerente:
Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modalitatea în care cele două instanţe au apreciat cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ., potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile".
Astfel, Judecătoria Buzău a apreciat că este aplicabil cazul de competenţă teritorială exclusivă reglementat de art. 121 din C. proc. civ., ca urmare a reţinerii calităţii de consumator a pârâtei B., în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a stabilit că această pârâtă a acţionat în calitate de administrator al societăţii pârâte C. S.R.L., iar nu în scop personal, astfel că în speţă nu nu incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ., ci se aplică clauza atributivă de competenţă prevăzută în contractul dintre cele două societăţi, în care se menţionează instanţa de la domiciliul prestatorului.
Se reţine că, prin cererea de valoare redusă, întemeiată pe prevederile art. 1.028 şi urm. din C. proc. civ., reclamantă A. S.R.L. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor B. şi C. S.R.L. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/29.08.2022, încheiat între cele două societăţi, precum şi a penalităţilor de 1%/zi de întârziere.
Potrivit dispoziţiilor speciale ale art. 1.028 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.
Din raportul juridic dedus judecăţii se reţine, sub un prim aspect, faptul că beneficiarul contractului de prestări servicii nr. x/29.08.2022 nu este pârâta B., ci pârâta C. S.R.L., care urmărea, în urma serviciilor de consultanţă prestate de către reclamantă, obţinerea de fonduri nerambursabile în cadrul măsurii solicitării programului de finanţare "Femeia Antreprenor". În al doilea rând, se constată că pârâta B. a acţionat în calitate de reprezentant legal al societăţii pârâte C. S.R.L., având calitatea de administrator, fiind chemată în judecată, alături de societatea pârâtă, în calitate de fideiusor. Potrivit clauzei 12.8 din contractul de prestări servicii, fideiusorul garantează executarea de către beneficiar a obligaţiei sale de a efectua plata către prestator, iar acesta din urmă are dreptul ca, în cazul neexecutării obligaţiei de plată de către beneficiar, să urmărească direct pe fideiusor, pentru executarea debitului (plata contractului).
Pentru corecta stabilire a calităţii de consumator, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, care definesc consumatorul ca fiind "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale". Ca atare, pentru reţinerea calităţii de consumator, este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul, iar nu situaţia subiectivă a persoanei respective, aspect ce a fost subliniat şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
De exemplu, în cauza C-269/95 Francesco Benincasa împotriva Dentalkit S.R.L., Curtea a definit criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea calităţii de consumator (pct. 15-18), sens în care, pentru determinarea unei competenţe exclusive, noţiunea de consumator trebuie interpretată în mod restrictiv, prin referire la poziţia persoanei respective într-un anumit contract, în raport cu natura şi finalitatea acestuia, iar nu cu situaţia subiectivă a persoanei menţionate, una şi aceeaşi persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operaţiuni şi operator economic în cadrul altor operaţiuni. Aşadar, numai contractele încheiate în afara şi independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesităţi de consum privat ale unui individ, se pretează aplicării dispoziţiilor excepţionale reglementate în favoarea consumatorului. Protecţia acordată consumatorilor nu se justifică în cazul unei activităţi profesionale, fie ea şi una viitoare, având în vedere că natura profesională a activităţii nu este înlăturată de caracterul viitor al acesteia.
De asemenea, în cauza C-110/14 Horaţiu Ovidiu Costea împotriva Volksbank România S.A., Curtea a fost chemată să interpreteze noţiunea de consumator, în sensul articolului 2 lit. b) din Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ocazie cu care a statuat că este vorba despre o noţiune obiectivă şi funcţională, a cărei manifestare depinde de un singur criteriu: încadrarea actului juridic specific în domeniul activităţilor aflate în afara activităţii profesionale (pct. 28).
În acest context, se reţine că, atât la nivelul reglementării naţionale (O.G. nr. 21/1992), cât şi al dreptului european, esenţial pentru aprecierea calităţii de consumator este scopul contractului, fiind lipsită de relevanţă situaţia personală, una şi aceeaşi persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operaţiuni şi operator economic în cadrul altor operaţiuni.
În cauză, se observă că pârâta B. a participat la încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.08.2022 în calitate de reprezentant legal al societăţii pârâte C. S.R.L., având calitatea de administrator, fiind chemată în judecată, alături de societatea pârâtă, în calitate de fideiusor.
Prin urmare, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ., întrucât acestea vizează o altă ipoteză, respectiv ca pârâtul (persoană fizică) să acţioneze în calitate de consumator, aşadar în scopuri din afara activităţii sale profesionale, cerinţă neîndeplinită în cauză.
Dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părţi este reprezentat de contractul de prestări servicii încheiat între cele două societăţii, al cărui beneficiar este societatea pârâtă, iar persoana fizică a fost chemată în judecată în calitatea sa de reprezentant al societăţii pârâte şi de fideiusor, atribuită prin contract, obiectul prezentului litigiu se circumscrie, ca regulă, ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.
Însă, reclamanta a înţeles să confere eficienţă clauzei de la punctul 10.1 din contractul de prestări servicii nr. x/29.08.2022, prin care părţile au convenit alegerea competenţei în favoarea instanţei judecătoreşti de la sediul său social, şi anume Judecătoria Buzău. Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., părţile pot conveni în scris ca procesele privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă (ipoteză care nu este incidentă în cauza de faţă).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2025.