Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la 20 noiembrie 2024, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata debitului principal în cuantum de 1672,54 RON, precum şi a dobânzii contractuale penalizatoare în cuantum de 0,2%/zi, calculată din cea de-a zecea zi a lunii următoare datei scadente.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 28 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând incidenţa prevederilor art. 121 din C. proc. civ., precum şi faptul că domiciliul consumatorului pârât este în comuna Palazu Mare, judeţul Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 5337 din 14 aprilie 2025, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând incidenţa prevederile art. 121 din C. proc. civ., precum şi faptul că domiciliul activ al pârâtului, menţionat în cartea de identitate, este situat în Sectorul 3 Bucureşti, începând cu 12.06.2017, ulterior menţionării de către C. a domiciliului fără forme legal în comuna Palazu Mare, judeţul Constanţa.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Constanţa a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, pentru următoarele considerente:
Se reţine că cele două instanţe aflate în conflict s-au raportat, în mod corect, la dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile". Această normă de competenţă are caracter imperativ, astfel că nu se poate deroga decât în condiţiile prevăzute la art. 126 alin. (2) din C. proc. civ., fiind instituită, astfel, o competenţă teritorială exclusivă.
Izvorul conflictului negativ de competenţă ivit în cauză îl reprezintă interpretarea diferită pe care cele două instanţe au dat-o noţiunii de domiciliu al consumatorului. Astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă este cea de la domiciliul în fapt al consumatorului pârât, în timp ce Judecătoria Constanţa a apreciat că prezintă relevanţă domiciliul consumatorului menţionat în cartea de identitate.
Dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ. nu menţionează, în mod alternativ, domiciliul sau reşedinţa debitorului, acordându-se valenţă legală, din punct de vedere al competenţei teritoriale, locuinţei stabile şi opozabile terţilor, prin înscrierea în evidenţele instituţiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale. Determinarea instanţei competente trebuie făcută prin raportare la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare a persoanei fizice.
Conform art. 87 din C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală." În continuare, art. 89 din C. civ. prevede:
"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".
În urma interpretării coroborate a acestor dispoziţii legale, rezultă că noţiunea de "domiciliu", prevăzută la art. 121 din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală. În cauză, începând cu 12.06.2017, inclusiv la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul are domiciliul în Sectorul 3, astfel că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.