Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 iunie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii nr. 406/RC/2024 din data de 20.06.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, formulată de revizuentul A..
Prin cererea formulată, revizuentul A., prin apărător ales, a arătat, în esenţă, că, ulterior pronunţării încheierii nr. 406/RC/2024 din data de 20.06.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul în casaţie formulat de acesta, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., au fost declarat neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
În continuarea, inculpatul a arătat că în data de 23.08.2023 a formulat recursul în casaţie în dosarul nr. x/2013, solicitând admiterea căii extraordinare de atac in temeiul art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., precum si cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor privind cazul de casare anterior indicat, cu argumentarea că acest text de lege este neconstituţional în măsura în care nu permite exercitarea recursului în casaţie şi pentru cazul contrar, respectiv atunci când în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal.
Astfel, s-a menţionat că prin încheierea din data 20.06.2024 pronunţată in dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul inculpat A. şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
De asemenea, inculpatul a preczat că prin încheierea nr. 406/2024 din data 20.06.2024, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1696/A din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia Penală în dosarul nr. x/2013.
În acest context, s-a apreciat că, dispoziţia legală declarată neconstituţională, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunţate în cauză, reprezentând motivul pentru care recursul în casaţie a fost respins, ca inadmisibil.
Prin urmare, s-a susţinut că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., în sensul că, după rămânerea definitivă a cauzei, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025 decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025, prin care s-a constat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, este motivată în fapt şi în drept, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate, susţinându-se că sunt astfel îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea cererii de revizuire.
Totodată, inculpatul prin cererea formulată a mai solicitat admiterea recursului în casaţie astfel cum a fost formulat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. prin raportare la deciziile nr. 297/2018 şi 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi decizia nr. 67/2022 a ICCJ, precum şi suspendarea executării pedepsei, implicit a efectelor mandatelor de executare a pedepsei şi arestare.
Prin încheierea nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată revizuentul A. împotriva încheierii nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Sub aspectul evaluării condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, motivată în fapt şi în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. - hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Cererea de revizuire vizează încheierea penală nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2013, definitivă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul în casaţie formulat de inculpatul A., motivat, în esenţă, de faptul că soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de apel nu poate fi reformată într-o soluţie de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, situaţie ce nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de legiuitor.
După rămânerea definitivă a încheierii mai sus menţionate, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., este neconstituţională.
Cererea de revizuire a fost formulată la data de 23.06.2025, adică în mai puţin de un an de la data publicării deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025.
Deopotrivă, se constată îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cea a ridicării în cauză, de către revizuent, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., astfel încât constatând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen., şi va dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte fondul cererii de revizuire, Înalta Curte, evaluând consecinţele încălcării dispoziţiei a cărei neconstituţionalitate s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50/18.02.2025, reţine că acestea continuă să se producă în privinţa revizuentului atât timp cât soluţia respingerii recursului său în casaţie, ca inadmisibil, a fost rezultatul aplicării dispoziţiei legale ulterior declarate ca neconstituţionale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate.
A raţiona altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi a perpetua încălcarea dispoziţiilor art. 16, art. 21 şi art. 129 din Constituţia României, deşi acesta a iniţiat, la rândul său, controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (ce au fundamentat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie) în condiţiile în care stabilitatea hotărârii judecătoreşti nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituţie.
Aşadar, această argumentaţie este firească şi echitabilă, atâta vreme cât, în cauza respectivă, revizuentul, dând dovadă de diligentă, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., înţelegând să se folosească de acest mijloc de apărare în scopul valorificării drepturilor şi intereselor sale legitime.
Deopotrivă, în considerarea aceloraşi argumente, Înalta Curte reţine că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât autorul unei excepţii de neconstituţionalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii Constituţionale, deci ale controlului de constituţionalitate pe care l-a declanşat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestuia.
În fine, sub aspectul solicitării apărării de constatare, ulterior admiterii cererii de revizuire, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie precum şi a dispunerii suspendării executării pedepsei, Înalta Curte arată faptul că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire nu poate analiza condiţiile de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpat, cele două proceduri, aferente celor două căi extraordinare de atac, fiind distincte şi complet diferite, reglementate de dispoziţii legale de strictă interpretare şi aplicare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 459 C. proc. pen.. şi va admite în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2013.
Va admite cererea de revizuire, va anula încheierea atacată, va dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, formulată de recurentul A., cu privire la dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie care, potrivit art. 440 C. proc. pen.., se face de un complet format de un judecător, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen.., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanţă (în speţă, procedura de filtru a recursului în casaţie), Înalta Curte va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de revizuentul A.. (în acest sens, deciziile penale nr. 594 din 07.06.2017, nr. 915 din 29.09.2017 decizia nr. 195 din 02.04.2019, nr. 276 din 16.04.2025 şi nr. 362 din 20.05.2025 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2013.
Admite cererea de revizuire, anulează încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, formulată de recurentul A., cu privire la dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.