Şedinţa publică din data de 14 martie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei de respingere a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare din data de 02.12.2021 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2799/08.10.2021, precum şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor în vederea stabilirii vinovăţiei şi sancţiunilor pentru abaterea disciplinară constând în încălcarea dreptului de a avea fotocopii ale înscrisurilor din dosarul de cercetare penală nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de către conducătorul acestei instituţii, drept prevăzut de art. 94 alin. (4) coroborat cu art. 94 alin. (2) C. proc. pen.
Prin sentinţa civilă nr. 808 din 29 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 5318 din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, dispoziţiile deciziei de casare fiind în sensul că prima instanţă a omis a examina, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, care necesitau un răspuns specific şi explicit, fiind nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi încălcat dreptul la un proces echitabil, în rejudecare instanţa de fond urmând să analizeze toate motivele de fapt şi de drept menţionate în cererea de chemare în judecată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 25.01.2024, sub nr. x/2022*.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1028 din 7 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECTIA JUDICIARA, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 1028 din 7 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, în motivare, a arătat că instanta de fond nu a analizat criticile formulate în contestaţie în ceea ce priveşte reţinerea greşită a situaţiei de fapt expusă în cele 2 rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare pe care a dovedit-o cu înscrisuri ataşate.
A criticat, astfel, respingerea cererii de fotocopiere a unor înscrisuri din dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
A precizat că eliberarea fotocopiilor se face doar în baza menţionării primirii acestora, a datei la care au fost eliberate şi a semnăturii, iar dosarul administrativ al Inspecţiei Judiciare nu cuprinde niciun document cu aceste menţiuni care să ateste primirea copiei filei 3.
În condiţiile în care adresa nr. x/29.09.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova precizează aprobarea filei 3 la data de 29.09.2021, instanţa a constatat fără suport probator, că acest fotocopierea s-a aprobat la data de 05.08.2021.
Instanţa de fond a preluat ad litteram această reţinere greşită a situaţiei de fapt din motivarea Rezoluţiei nr. 2799/08.10.2021 şi din motivarea Rezoluţiei de respingere a Inspectorului şef din data de 02.12.2021.
Sentinţa civilă nr. 1028/2024 a Curţii de Apel Bucureşti nu se raportează la înscrisurile depuse în susţinerea cererii de chemare în judecată.
Instanţa de fond nu a analizat criticile formulate la pagina 4 a contestaţiei în ceea ce priveşte aprecierile subiective în afara cadrului legal din cadrul celor 2 rezoluţii referitoare la dreptul la apărare al recurentului în ceea ce priveşte solicitarea fotocopierii filelor x pe care a formulat-o tot la data de 04.08.2021.
A mai precizat că partea vătămată are dreptul de a se apăra ea însăşi în conformitate cu art. 10 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce demonstrează că doar aceasta are dreptul de a decide asupra importanţei şi relevanţei unui înscris.
Inspectorul-şef şi inspectorul judiciar constată în mod nelegal că filele x nu vizau dreptul la apărare al recurentului, aspect dovedit de paragraful 7 al filei 94 din motivarea Rezoluţiei nr. 2799/08.10.2021 şi de paragraful 3 al filei 108-verso din motivarea Rezoluţiei de respingere a Inspectorului şef din data de 02.12.2021.
Aprecierile Inspectorului şef şi inspectorului judiciar sunt în afara cadrului legal în condiţiile în care aceştia nu se pot substitui părţii vătămate şi nu au calitatea de reprezentant legal al recurentului pentru a stabili importanta juridică a înscrisurilor din dosarul penal în vederea formulării apărărilor în căile de atac prevăzute de C. proc. pen.
Motivarea instanţei de fond constată în mod greşit că Inspecţia Judiciară nu s-a substituit părţii vătămate pentru a stabili importanţa juridică a înscrisurilor din dosarul penal
De altfel, aceeaşi motivare reţine în mod nelegal că Inspecţia Judiciară a analizat aparenţa în fapt şi în drept.
Această argumentaţie este infirmată de lipsa oricărei analize în rezoluţiile Inspecţiei Judiciare prin raportare la prevederile art. 94 C. proc. pen. care impun doar calitatea de parte în dosarul penal.
Prin neraportarea analizei criticilor prezentate în pagina 4 din contestaţia recurentului la motivarea rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare şi la temeiurile juridice invocate, instanţa de fond a respins în mod greşit şi nelegal acţiunea acestuia, fără să analizeze argumentele în fapt şi în drept precizate în cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului.
Instanta de fond constată în mod nelegal că nu poate exercita un control jurisdicţional asupra fondului actului în ceea ce priveşte argumentele în fapt si în drept prezentate de Inspecţia Judiciară, ci doar asupra formelor si procedurilor impuse Inspectiei Judiciare. Această motivare reprezintă un refuz de a judeca pe motiv că legea nu prevede.
Sentinţa civilă nr. 1028/2024 a Curţii de Apel Bucureşti precizează că nu poate fi exercitat controlul jurisdicţional asupra libertăţii de apreciere lăsate de legiuitor la dispoziţia administraţiei în ceea ce priveşte fondul actului.
Astfel, soluţia adoptată de respingere nu este motivată în baza analizării criticilor din contestaţia recurentului şi corespunde analizării altor critici decât cele prezentate în contestaţia formulată.
Prin analizarea altor critici decât cele prezentate în paginile 5-8 din contestaţia recurentului, instanţa de fond a respins în mod greşit şi nelegal acţiunea fără să se raporteze la argumentele în fapt şi în drept precizate în cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului.
Instanta de fond analizează în mod greşit cererea de fotocopiere formulată în temeiul art. 94 C. proc. pen. ca fiind o cerere formulată în temeiul Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informatiilor de interes public şi motivează respingerea criticilor din contestaţie pe acest aspect prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001 în ceea ce priveşte comunicarea informaţiilor de interes public şi la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 7/1996 în ceea ce priveşte informaţiile exceptate de la accesul publicului.
Confuzia instanţei de fond este dovedită şi de invocarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 în ceea ce priveşte informaţiile de interes public comunicate din oficiu de o instituţie publică.
Instanta de fond face aprecieri în afara cadrului legal în ceea ce priveşte motivele pentru care i-a fost admisă plângerea împotriva Ordonanţei de clasare prin încheierea penală nr. 122/2021 a Judecătoriei Craiova.
Instanţa de fond consideră în mod greşit că admiterea plângerii pentru completarea urmăririi penale este de natură să acopere încălcarea dreptului de a obţine fotocopii ale înscrisurilor din dosar.
De asemenea, instanţa de fond apreciază în mod greşit că nu există o încălcare a dreptului de a obţine fotocopii ale înscrisurilor din dosar în condiţiile în care ordonanţa de clasare nu a fost desfiinţată pentru încălcarea acestui drept.
Instanta de fond constată în mod gresit că înscrisurile ataşate de recurent sesizării adresate Inspecţiei Judiciare si în susţinerea criticilor din plângerea adresată instanţei nu demonstrează o neîndeplinire a atribuţiilor prevăzute de lege.
Solicită să se observe că aceste înscrisuri demonstrează o neîndeplinire a atribuţiilor prevăzute de lege.
Instanta de fond retine în mod gresit că marja de apreciere a Inspectiei Judiciare a fost respectată, Rezolutia de clasare nr. 21-3146/08.10.2021 nu a fost emisă cu exces de putere si cercetarea inspectorului judiciar nu a relevat indicii de săvârşire a abaterilor disciplinare.
Atributul exclusiv de constatare al inspectorului judiciar nu este de natură să înlăture criteriul obiectiv al normei legale prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 în determinarea conformării sau neconformării activităţii magistratului la dispoziţiile legale şi, implicit, a încălcării cu ştiinţă sau din culpă a normelor drept procesual penal.
Analiza existenţei/inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare în prezenta speţă se face prin raportare la normele de drept procesual penal ce menţionează dreptul persoanei vătămate de a obţine fotocopii din dosar în conformitate cu dispoziţiile art. 94-alin. (2) C. pen.,p. coroborate cu-art. 94 alin. (8) C. proc. pen.
Drept urmare, motivarea Rezoluţiei de clasare nr. 21-3146/08.10.2021 este contrară prevederilor legale prin care îi sunt garantate aceste drepturi.
Instanta de fond retine în mod nelegal că admiterea ulterioară a fotocopierii filelor x ar fi de natură să acopere abuzul de putere iniţial si constituie un remediu
Abuzul săvârşit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova este evident în condiţiile în care restrângerea dreptului de a consulta dosarul, implicit restrângerea dreptului de a obţine fotocopii ca parte componentă acestui drept, nu poate avea loc decât în situaţia prevăzută în mod expres de prevederile art. 94 alin. (4) C. proc. pen.
In condiţiile în care nu a existat o restricţionare motivată a procurorului de caz în conformitate cu art. 94 alin. (4) C. proc. pen., refuzul eliberării fotocopiilor solicitate determină o împiedicare a recurentului de a lua cunoştinţă de întregul probatoriu administrat în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Mai mult, retrimiterea dosarului pentru continuarea cercetărilor nu constituie un motiv al admiterii unei cereri ulterioare de fotocopiere, nefiind prevăzută de art. 94 C. proc. pen. şi fiind infirmată de conţinutul Ordonanţei nr. 4461/VIII/1/2022 din 04.10.2022 ce nu menţionează această situaţie.
În drept, a invocat temeiurile de drept penal precizate în cererea de recurs şi art. 45 A1 din Legea nr. 317/2004; art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; art. 99 lit. t) din Legea 303/2004; art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (1) si art. 129 din Constituţia României; art. 6 din C.E.D.O.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
II. Soluţia instanţei de control judiciar asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările expuse prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. nu este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu efectuarea controlului de legalitate a Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 2 decembrie 2021 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2799/08.10.2021 privind pretinsa săvârşire de către conducătorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a unei abateri disciplinare, ca urmare a încălcării dreptului reclamantului de a fotocopia înscrisurile din dosarul penal nr. x/2016
Instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că inspectorul judiciar a analizat în mod corespunzător şi cu respectarea limitelor de competenţă, sesizarea reclamantului, din perspectiva incidenţei abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut că magistraţii nu beneficiază de o imunitate absolută pentru actele adoptate în exercitarea funcţiilor judiciare ale acestora, iar regimul răspunderii personale a procurorilor trebuie să fie conceput astfel încât să asigure justiţiabililor protecţia jurisdicţională efectivă, respectiv să cuprindă garanţii care să permită înlăturarea, în percepţia justiţiabililor, a oricărei îndoieli legitime referitoare la activitatea procurorilor, ce ar fi de natură să aducă atingere încrederii pe care trebuie să o inspire justiţiabililor într-o societate democratică şi într-un stat de drept. Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că aceasta nu a analizat criticile privind încălcarea dreptului său de fotocopiere a unor înscrisuri din dosar, ci s-a întemeiat pe motive străine de cauză, referitoare la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de magistrat, încălcând astfel principiul dreptul său la apărare, aşa cum este acesta consfinţit de Constituţie dar şi de CEDO.
Din analiza sentinţei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cererea de chemare în judecată prin prisma prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, însă, în motivare, a reţinut că reclamantul, prin demersul iniţiat, nu poate supune controlului exercitat de inspectorii judiciari şi implicit, de o instanţă de judecată, soluţia pronunţată în dosarul penal.
Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevede:
"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; ...", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].
Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curtea reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.
În ceea ce priveşte motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură, acesta este nefondat.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, anume raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
În acelaşi sens, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.
În concret, instanţa de fond a indicat actul litigios şi conţinutul acestuia sub aspectul motivării soluţiei dispuse prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare cu privire la respingerea plângerii recurentului-reclamant, inclusiv enumerarea cauzelor respingerii plângerii respective, context în care a analizat probele administrate în proces, cu referiri punctuale la înscrisurile de la dosar, pentru ca în final să conchidă că pârâtă Inspecţia Judiciară a motivat corespunzător soluţia, analizând în concret toate motivele invocate în plângerea administrativă.
În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanţă, a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentaţia oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la principii de drept şi norme legale care fundamentează soluţia atacată de recurentul-reclamant.
Astfel, Înalta Curtea constată existenţa raţionamentului logico-juridic al primei instanţe care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluţia pronunţată, aşa cum reiese din cele statuate de judecătorul fondului în sensul că marja de apreciere a Inspecţiei Judiciare a fost respectată, rezoluţia de clasare nr. 21-3146 din data 08.10.2021 nefiind emisă cu exces de putere; în mod corect s-a apreciat de către inspectorul judiciar că nu s-au relevat indicii de săvârşire a abaterilor disciplinare analizate.
Aşadar, şi în cadrul controlului judiciar, se reţine că din probele administrate, nu se poate trage concluzia că ar exista o neîndeplinire a atribuţiilor prevăzute de lege, în scopul vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.
Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază recurentul-reclamant că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare/nelegalitate în discuţie.
Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
În sfârşit, nu sunt în legătură cu aspectele proprii unui astfel de motiv de recurs, vizând faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, afirmaţiile recurentului-reclamant privind evaluarea în concret de către judecătorul fondului a probelor administrate sau concluziile la care prima instanţă ar fi trebuit să ajungă în urma coroborării acestora.
În consecinţă, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a respectat dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate şi fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa în discuţie. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele dreptului la un proces echitabil.
Mai mult decât atât, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO impune instanţei să examineze cauza sub toate aspectele, însă nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor aduse de părţi, atât timp cât din considerentele hotărârii rezultă cu claritate motivele pentru care anumite cereri au fost apreciate ca a fi fondate ori nu şi se poate realiza controlul de legalitate de către instanţa de recurs.
Pe cale de consecinţă, critica recurentului - reclamant referitoare la nemotivarea de către curtea de apel a soluţiei pronunţate sau a reţinerii unor considerente străine de natura pricinii nu este fondată.
Pentru toate aceste motive, constatând că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1028 din 7 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.