Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 ianuarie 2024, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, a solicitat obligarea pârâţilor la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) pentru indicaţia terapeutică tratamentul de primă linie al adenocarcinomului gastric.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 125 din 27 martie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată;
(ii) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată;
(iii) a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate;
(iv) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 125 din 27 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" . . . . . . . . . .(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, ...".
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant se limitează la a relua parte din conţinutul cererii de chemare în judecată (mai exact paginile 9-12 ale cererii), fără nicio referire concretă la considerentele sentinţei recurate şi fără a indica punctual şi a motiva cu privire la normele de drept material pretins greşit interpretate şi aplicate de prima instanţă (raportat la cazul de casare pe care s-a întemeiat recursul).
Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din Codul de de procedură civilă.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, ceea ce presupune obligaţia titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele şi soluţia din sentinţa recurată.
Or, în speţă, recurentul-reclamant a invocat, generic şi nemotivat, pretinsa interpretare şi/sau aplicare greşită a normelor de drept material incidente cauzei, reluând motivele de fapt şi de drept din cererea introductivă, omiţând în totalitate considerentele pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii, împrejurare care nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii, şi va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 27 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.