Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 august 2023, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, a medicamentului Regorafenib (denumire comercială Stivarga), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 207 din 13 august 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii;
(ii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, invocată prin întâmpinare;
(iii) a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;
(iv) a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României, obligând pârâţii să asigure reclamantului, în mod provizoriu şi pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, medicamentul REGORAFENIB (denumire comercială STIVARGA) până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 207 din 13 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. şi intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Guvernul României nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia rămânerii fără interes a recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de ordonanţă preşedinţială vizând obligarea pârâţilor Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, a medicamentului Regorafenib (denumire comercială Stivarga), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024
Ulterior soluţionării excepţiilor procesuale invocate în cauză, prima instanţă a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României, obligând aceşti pârâţi să-i asigure reclamantului medicamentul Regorafenib (denumire comercială Stivarga), pe baza de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) până la soluţionarea definitivă acţiunii de fond.
Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ. "(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.".
Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluţionarea pe fond a acţiunii, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.
Înalta Curte observă că, ulterior pronunţării soluţiei de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială de către instanţa de fond şi învestirii instanţei de recurs cu prezenta cale de atac, la data de 12 noiembrie 2024 a intervenit decesul intimatului-reclamant A., astfel cum rezultă din certificatul de deces seria x nr. x, emis la data de 13.11.2024 de Municipiul Alba Iulia .
Dat fiind că obligarea pârâţilor de a-i asigura reclamantului medicamentul Regorafenib (denumire comercială Stivarga), pe baza de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) s-a făcut prin raportare la afecţiunea de care acesta suferea şi pentru tratarea căreia i s-a recomandat administrarea respectivului medicament, Înalta Curte constată că dreptul pretins de reclamant este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitori, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acestuia.
În ceea ce priveşte subzistenţa interesului în susţinerea recursului dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi menţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Se impune a se reţine sub acest aspect şi art. 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite.
Întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Or, astfel cum s-a arătat anterior, în condiţiile în care obligaţia de asigurare, în regim de compensare 100%, a medicamentului Regorafenib (denumire comercială Stivarga), stabilită de prima instanţă, a avut caracter executoriu, a vizat strict persoana reclamantului şi nu se poate transmite moştenitorilor, o eventuală soluţionare favorabilă a demersului părţii recurente ar fi lipsită de eficacitate juridică, obligaţia reţinută în sarcina acesteia stingându-se odată cu decesul intimatului-reclamant.
În consecinţă, cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai subzistă, nemaifiind actual conform art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererea de recurs.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 207 din 13 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.