Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 aprilie 2024, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (1) - (3) şi art. 25 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 906 alin. (1) - (3) C. proc. civ., reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii, susţinând că acesta nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute de sentinţa civilă nr. 335/2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă la data de 05.08.2022, respectiv nu a răspuns la petiţie şi nu i-a restituit suma de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 446 din 04 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 446 din 04 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat . . . . . . . . . .(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), ..., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, ...".
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reiterat succint motivele de fapt şi de drept din cererea introductivă, iar singura menţiune referitoare la hotărârea recurată este aceea prin care se arată că sentinţa cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, pârâtul neexecutând obligaţia stabilită în dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive.
Se observă că, în afara acestei menţiuni singulare, nu există nicio referire concretă la considerentele sentinţei recurate, reclamantul neindicând, punctual şi argumentat, acele considerente ale sentinţei apreciate a avea caracter contradictoriu ori străin pricinii (raportat la cazul de casare pe care s-a întemeiat recursul).
Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant în susţinerea recursului, şi anume aceea că pârâtul nu a executat obligaţia stabilită în dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive, reprezintă un motiv al acţiunii, iar nu o critică concretă de nelegalitate vizând sentinţa primei instanţe.
Câtă vreme instanţa de fond a răspuns acestei pretenţii prin considerente ample, întemeiate pe situaţia de fapt şi temeiurile de drept incidente, raportat la probatoriul administrat în cauză, simpla susţinere de către recurentul-reclamant a caracterului contradictoriu/străin al considerentelor, fără un raţionament logico-juridic care să însoţească această concluzie, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării căii de atac
Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, ceea ce presupune obligaţia titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele şi soluţia din sentinţa recurată.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii, şi va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 446 din 04 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.