Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.12.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Unirea Alba Iulia şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti a solicitat:
- anularea deciziei inspectorului şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă " UNIREA" al judeţului Alba nr. 173/I-AB din 18.04.2023;
- anularea deciziei inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 1049/IG din 31.05.2023 de menţinere a sancţiunii disciplinare aplicate prin decizia inspectorului şef la I.S.U.J. Alba nr. 173/23/I-AB din 18.04.2023;
- obligarea pârâtului de ordinul 1 să efectueze operaţiunea administrativă a anulării sancţiunii şi radierea din evidenţele serviciului de resurse umane a acestei sancţiuni.
Prin sentinţa nr. 148 din 10 aprilie 2024, Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Unirea Alba Iulia şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
La data de 8 mai 2024 dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin hotărârea nr. 118 din 1 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" Alba Iulia şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti şi s-a anulat decizia nr. 173/23/I-AB/18.04.2023, emisă de Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" al judeţului Alba, precum şi decizia nr. 1049/IG/31.05.2023, emisă de Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
3.1 Împotriva hotărârii nr. 118 din 1 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. arată recurentul pârât IGSU că instanţa de fond a analizat din oficiu o chestiune cu care nu a fost învestită şi care nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcând în acest fel principiul disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii, depăşind rolul activ al instanţei.
Astfel, arată recurentul pârât că intimatul eclamant a susţinut de nenumărate ori, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi prin susţinerile verbale, faptul că nu i s-a răspuns în nici un mod la raportul formulat - nici în scris şi nici oral (mai mult, intimatul a susţinut că nu a existat nicio întâlnire în cadrul căreia să i se fi răspuns verbal), aceasta fiind singura chestiune criticată, iar nu modalitatea în care s-a răspuns, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Se relevă în recurs că principiile procesului civil stabilesc faptul că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, or, în eventualitatea în care reclamantul ar fi înţeles să solicite anularea deciziei de sancţionare şi sub aspectele reţinute în plus de instanţă, IGSU ar fi fost în măsură să-şi formuleze apărări şi cu privire la acestea. Însă, atât timp cât reclamantul nu contestă modalitatea verbală de răspuns la raport, prevăzută de R.G.l, instanţa de fond nu avea posibilitatea să o conteste din oficiu.
Mai arată că, potrivit art. 9 alin. (6) C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a-şi întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, or, presupusele motive de nelegalitate a Deciziei Inspectorului General nr. 1049/IG din 31.05.2023 şi ale Deciziei inspectorului şef al ISU Alba nr. 173/I-AB din 18.04.2023 reţinute de instanţa de judecată nu au fost invocate de reclamant şi nici nu au fost supuse dezbaterii contradictorii.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., apreciază recurentul că dezlegarea dată de instanţa de fond este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile art. 137 din Regulamentul de ordine interioară în unitate, aprobat prin Ordinul M.Ap. N nr. M38/15.03.2016 (potrivit art. 137 din Regulamentul de ordine interioară în unitate"Răspunsurile asupra modului de rezolvare a rapoartelor personale se comunică, verbal sau în scris, celor interesaţi, de către comandantul în competenţa căruia revine soluţionarea acestora, în termenul cel mai scurt posibil, fără a depăşi 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării rapoartelor").
În primul rând, critică hotărârea instanţei de fond prin prisma faptului că acesta nu a respectat o regulă esenţială de interpretare a normei juridice - unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Această regulă sugerează că unei formulări generale a textului legal, trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincţii pe care legea nu le prevede.
Pe de altă parte, în interpretarea normei juridice, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că intimatul reclamant nu a susţinut vreun moment că, în urma răspunsului verbal primit, acesta a considerat că este insuficient sau că trebuia comunicat doar în scris. Este evident că intimatul reclamant a susţinut de la bun început, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi prin concluziile orale puse în faţa instanţei, faptul că nu i s-a oferit nici un răspuns, nici măcar verbal, ba mai mult, a susţinut cu tărie că nu a existat nicio întâlnire între reclamant şi conducerea unităţii, în cadrul căreia să i se comunice răspunsul.
În acest context, susţine recurentul IGSU că este evident faptul că şi în alte situaţii în care intimatul reclamant a formulat rapoarte scrise, acestuia i-au fost comunicate răspunsuri verbale, nemulţumirea sa pornind de la faptul că, în cazul raportului din data de 18.11.2022, nu există nicio menţiune înscrisă pe acesta, astfel că răspunsul, din perspectiva intimatului reclamant, nu a existat nici măcar în forma verbală, motiv pentru care a fost formulat raportul către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Însă, aşa cum a reţinut chiar instanţa de fond, răspunsul la raportul din data de 18.11.2022 a fost comunicat în mod verbal, aceste aspecte reieşind inclusiv din Ordonanţa de clasare din data de 28.02.2024 şi din sentinţa penală nr. 77/29.05.2024, pronunţată de Tribunalul Militar Cluj Napoca.
Aşadar, afirmaţia intimatului-reclamant potrivit căreia nu a primit nici măcar un răspuns verbal la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022 este falsă, acest fapt fiind reţinut chiar de instanţa de fond, întrucât, chiar dacă nu există înscrierea olografa pe raport, răspunsul a fost primit verbal, modalitatea de răspuns fiind recunoscută de regulamentele militare. Astfel, afirmaţia intimatului-reclamant potrivit căreia inspectorul şef nu i-a răspuns la raportul personal, fiind dovedită ca fiind falsă şi formulată tendenţios eşalonului ierarhic superior, nu poate fi catalogată decât ca fiind calomnioasă.
3.2 Împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat recurs şi pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Unirea Alba Iulia, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs sub aspectul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul pârât ISU Alba arată că intimatul reclamant a susţinut că nu a primit niciun răspuns la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, nicidecum că răspunsul primit nu ar fi îndeplinit condiţiile pentru un răspuns complet faţă de aspectele raportate.
Arată că instanţa de fond nu a fost investită cu analiza caracterului complet al răspunsului la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, ci cu verificarea temeiniciei sancţiunii aplicate prin prisma faptului că reclamantul a susţinut neadevărat că nu a primit niciun răspuns la acest raport.
Or, dacă instanţa de fond a constatat că inspectorul şef al ISU Alba a răspuns verbal la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, aprecierile cu privire la caracterul complet sau corespunzător al acestui răspuns verbal sunt motive străine de natura cauzei.
De asemenea, concluzia primei instanţe conform căreia, faţă de regula simetriei formelor, s-ar fi impus un răspuns scris la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, faţă de caracterul relativ elaborat al raportului întocmit, reprezintă motive străine de natura cauzei.
Susţine recurentul pârât că unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civil trebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat. Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Acest principiu, însă, nu-şi găseşte aplicabilitatea în cazul de faţă, nefiind vorba de relaţii contractuale, iar soluţionarea rapoartelor personale este reglementată prin Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat prin Ordinul M38/15.03.2016.
Cu privire la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reiterând dispoziţiile Regulamentul de ordine interioară în unitate, arată recurentul pârât că potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea 80 din 1995 privind statutul cadrelor militare "cadrele militare au următoarele îndatoriri principale: b) să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate...", dispoziţia legală nefăcând nicio distincţie cu privire la anumite categorii de rapoarte personale la care se poate răspunde verbal. Or, potrivit principiului "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", dacă nu este prevăzut în norma aplicabilă o limitare a răspunsului verbal la anumite tipuri de rapoarte personale, se poate răspunde verbal la orice raport personal, indiferent de conţinutul şi amploarea acestuia, esenţial în soluţionarea raportului personal nr. R/621855 din 18.11.2022 fiind faptul că inspectorul şef a dispus măsuri prin ordinul rezolutiv înscris pe acest raport.
Mai mult, urmare a ordinului rezolutiv al inspectorului şef, s-a întocmit de către mr. B. Nota Raport nr. x din 28.11.2022 în care se concluzionează că "Nu am identificat elemente care să confirme afirmaţia domnului locotenent colonel A., potrivit căruia, rapoartele transmise de către comandanţii Detaşamentelor de pompieri Alba Iulia şi Aiud, respectiv secţia de pompieri Sebeş, ar conţine rezultate false", aceasta constituind o altă afirmaţie neconformă realităţii pe care reclamantul a facut-o prin raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022.
Se mai susţine în recurs că, tot urmare a Notei Raport nr. x din 28.11.2022, inspectorul şef a dispus declanşarea cercetării disciplinare, aspect comunicat intimatului reclamant.
4. Apărările formulate în recurs
4.1. Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Unirea Alba Iulia, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate, rejudecarea în fond a cauzei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nefondată, cu consecinţa menţinerii actelor administrative contestate ca temeinice şi legale.
4.2. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinări la recursurile declarate de recurenţii-pârâţi, prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
4.2.1. Raportat la recursul pârâtului IGSU (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) aprecieză că opinia recurentului este neconformă cu realitatea, deoarece instanţa de fond nu a încălcat regulile de procedură, ci a reţinut propriile considerente în baza analizei pe care a făcut-o asupra probelor administrate îndosar
Pe fond (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), se susţine în întâmpinare că, din probatoriul administrat, reiese faptul că, chiar dacă s-ar putea reţine că s-ar fi comunicat un răspuns verbal la raportul personal cu nr. R/621855 din 18.11.2022, acest prezumtiv răspuns ar fi fost comunicat în data de 27.12.2022, deci tot în afara termenului de 30 de zile şi, astfel, recurentul nu a respectat dispoziţiile art. 137 din Regulament.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 138 din Regulament, arată intimatul reclamant că, din probaţiunea administrată în cauză şi din simpla lecturare a raportului x din 31.01.2023 adresat inspectorului general al I.G.S.U., se poate observa că acesta conţine două puncte în care erau descrise foarte succint conţinutul altor două rapoarte adresate unor superiori de la l.S.U Alba şi, la sfârşitul fiecărui punct, exista menţiunea că nu a primit răspuns la acele rapoarte, tot acest conţinut al raportului respectând. întru totul, dispoziţiile art. 138.
4.2.2. Raportat la recursul pârâtului ISU Alba (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), apreciază, de asemenea, că opinia recurentului este neconformă cu realitatea, deoarece nu există nici o contradicţie între motivele reţinute de instanţă, contradicţia putând exista, cel mult între concluzia instanţei de fond si susţinerea reclamantului, situaţie care nu poate constitui motiv de recurs.
De asemenea, se arată că recurentul amestecă cele două critici referitoare la motivele contradictorii şi motivele străine de natura cauzei pe care le aplică aceloraşi considerente ale instanţei de fond.
Susţine intimatul că instanţa de fond şi-a format în mod corect raţionamentul pe baza căruia a pronunţat sentinţa recurată şi a analizat în detaliu toate elementele prezentei speţe, dând tuturor acestora interpretarea corectă şi care a reieşit din analiza stării de fapt şi a probatoriului administrat, pronunţând hotărârea pe baza motivelor extrase din această analiză.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs invocat (încălcarea normelor de drept material- art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), intimatul reclamant formulează, în esenţă, apărări similare invocate şi faţă de recursul pârâtului IGSU.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 februarie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
6.1. Succintă prezentare a situaţiei de fapt
Prin Decizia nr. 173/23/I-AB/18.04.2023, emisă de Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" al judeţului Alba, intimatul reclamant a fost sancţionat cu "mustrare scrisă" deoarece, prin raportul adresat inspectorului general al I.G.S.U., a raportat faptul că nu i s-a răspuns la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, însă, în urma verificărilor efectuate de personalul desemnat din cadrul I.G.S.U., s-a constatat că cele semnalate nu se confirmă, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea 80 din 1995 privind Statutul cadrelor militare, coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. i) şi art. 8, alin. (1) lit. e) din Ordinul M.A.I. 1489 din 03.11.2006 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie a personalului din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi unităţile subordonate.
Prin Decizia nr. 1049/IG/31.05.2023, emisă de Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, s-a respins contestaţia formulată de către intimatul reclamant împotriva deciziei de sancţionare mai sus amintită.
Prin sentinţa recurată s-a anulat Decizia nr. 173/23/I-AB/18.04.2023, emisă de Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" al judeţului Alba, precum şi Decizia nr. 1049/IG/31.05.2023, emisă de Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, reţinându-se, în esenţă, că "între părţi, pare să fi existat o convorbire în cursul căreia petentului i s-ar fi transmis că: au fost dispuse măsuri în consecinţă - declanşarea unei cercetări disciplinare" însă "probele … relevă un caracter destul de vag al răspunsului oferit, ce nu este în simetrie cu caracterul relativ elaborat al raportului întocmit. În aceste condiţii, reclamantul putea aprecia, în mod rezonabil, că nu i s-a răspuns la raport, astfel încât atitudinea sa de a se adresa eşalonului superior nu poate fi apreciată ca o expresie a relei credinţe".
6.2. Examinând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, care, în drept, se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu prioritate, instanţa supremă constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv pct. 6 - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, C. proc. civ., în condiţiile în care prima instanţă nu a schimbat cauza acţiunii (din pretinsa lipsă a oricărei forme de răspuns la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022 învocată în cererea de chemare în judecată, în neregularitatea răspunsului verbal) şi doar o astfel de schimbare, fără a fi pusă în discuţia părţilor, ar fi presupus afectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare şi, implicit, considerentele ar fi avut valenţa unor motive străine de natura cauzei, atât timp cât, la judecata în fond, s-a reţinut că, faţă de cacterul vag al răspunsului verbal şi faţă de caracterul complex al raportului întocmit de intimat şi la care se aştepta un răspuns, s-ar fi impus, pentru respectarea simetriei formelor, un răspuns scris, echivalându-se această situaţie cu lipsa răspunsului.
Cu alte cuvinte, în esenţă, faţă de complexitatea raportului care necesita un răspuns şi precaritatea răspunsului verbal oferit de inspectorul şef, prima instanţă a echivalat situaía de fapt unei lipse de răspuns la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, astfel că, în afara oricărei ambivalenţe, nu se poate reţine că a avut loc o schimbare a cauzei acţiunii faţă de pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată.
Instanţa supremă constată, însă, că răspunsul verbal dat intimatului reclamant la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, constând în aceea că "au fost dispuse măsuri în consecinţă - declanşarea unei cercetări disciplinare", respectă prevederile art. 137 din Regulamentul de ordine interioară în unitate, aprobat prin Ordinul M38/15.03.2016, potrivit cărora "răspunsurile asupra modului de rezolvare a rapoartelor personale se comunică, verbal sau în scris, celor interesaţi, de către comandantul în competenţa căruia revine soluţionarea acestora, în termenul cel mai scurt posibil, fără a depăşi 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării rapoartelor".
Important este că, în cauză, a existat un răspuns (verbal, dar în concordanţă cu Regulamentul amintit), aspect care se confirmă atât prin statuările sentinţei penale nr. 77/29.05.2024, pronunţată de Tribunalul Militar Cluj Napoca, cât şi prin considerentele sentinţei primei instanţe, necontestate de către intimatul reclamant, în condiţiile în care, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ. "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".
Or, atâta timp cât intimatul reclamant a susţinut consecvent, atât în raportul R/508/31/01.2023, cât şi pe durata cercetării disciplinare, precum şi la cercetarea judecătorească în faţa primei instanţe, că nu a primit niciun răspuns la raportul din 18.11.2022, aspect contrazis de cele arătate în precedent, se constată că actele contestate, prin care acesta a fost sancţionat disciplinar tocmai pentru nerealitatea acestor susţineri, au fost legal întocmite, redând întocmai situaţia de fapt probată în cauza de faţă.
În aceste condiţii, constatând existenţa unui răspuns verbal al inspectorului şef la raportul din 18.11. 2022, instanţa nu poate să îl invalideze pentru considerentul că ar fi vag/lapidar/precar, întrucât un astfel de raţionament ar invalida însăşi prevederea cuprinsă în art. 137 din Regulamentul de ordine interioară în unitate, aprobat prin Ordinul M38/15.03.2016, care permite formularea de răspunsuri verbale, această manieră de reacţie găsindu-şi raţiunea în însuşi specificul activităţii entităţii (inspectorat pentru situaţii de urgenţă), fiind contraproductiv ca, atunci când se decide varianta răspunsului verbal, acesta să fie dublat sau justificat ulterior de un răspuns scris.
Mai mult, în cazul de faţă nici nu se poate reţine un răspuns vag, ci unul concis, specific rigurozităţii militare care circumscrie raportul juridic litigios, iar inspectorul şef, pe lângă faptul că a răspuns raportului intimatului reclamant, a şi acţionat pentru verificarea aspectelor semnalate, conform Notei Raport nr. x din 28.11.2022.
Deosebit, demn de remarcat este faptul că, deşi, prin întâmpinarea la recurs, intimatul reclamant a invocat faptul că, şi în situaţia existenţei unui răspuns la raportul personal nr. R/621855 din 18.11.2022, nu ar fi fost respectat termenul de 30 de zile reglementat de art. 137 din Regulament, acest aspect nu a făcut obiect al dezbaterii în faţa primei instanţe (iar intimatul reclamant nu a formulat o cale de atac în condiţiile art. 462 alin. (2) C. proc. civ.), astfel că, această critică de nelegalitate a actelor contestate, nu poate fi cercetată pentru prima dată în recurs, cale extraordinară de atac care, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia atacată, iar în rejudecare va respinge acţiunea formulată de reclamatul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" Alba Iulia, şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, ca neîntemeiată.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Unirea al Judeţului Alba şi de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva decizia nr. 118 din 1 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamatul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" Alba Iulia, şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.