Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea depusă la data de 12 aprilie 2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Imigrări-Biroul pentru Imigrări Vaslui cenzurarea adresei nr. x din data de 16.02.2024 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate la data de 18.01.2024, a adresei nr. x din data de 15.12.2023 în care s-a consemnat decizia de refuz privind acordarea unui număr de 9 avize de angajare in munca solicitate de către societate. Totodată a solicitat instanţei să dispună anularea/revocarea actelor administrative atacate, respectiv Adresa nr. x din data de 16.02.2024 si Adresa nr. x din data de 15.12.2023 ca neîntemeiate si nelegale, cu consecinţa obligării intimatei la eliberarea avizelor de angajare in munca înregistrate in data de 24.10.2023.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 263/2024 pronunţată la 14 octombrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocate de către pârât, a respins în consecinţă acţiunea în anularea adresei nr. x/16 februarie 2024 prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, a admis acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui, a anulat adresa nr. x din data de 15 decembrie 2023 şi obligă pârâtul la eliberarea avizelor de angajare în muncă înregistrate la data de 24 octombrie 2023 şi a luat act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 263/2024 pronunţate la 14 octombrie 2024 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal şi a istoricului legislativ recent, se învederează următoarele:
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că hotărârea se remarcă printr-o motivare sumară şi nefundamentată, în cadrul căreia instanţa de fond atribuie în mod eronat un efect retroactiv anulării unui proces-verbal de contravenţie, act administrativ emis de Serviciul pentru Imigrări Braşov la data de 04.12.2023 (PV seria x nr. x), în temeiul art. 36 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014. La data emiterii deciziei de respingere nr. x din 15.12.2023, acest proces-verbal era pe deplin valabil şi producea efecte juridice, conform regimului juridic reglementat de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond se referă la hotărârea definitivă nr. 3099/29.03.2024 a Judecătoriei Braşov, prin care procesul-verbal anterior menţionat a fost anulat. Această interpretare contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 12 din O.G. nr. 2/2001.
Aceste dispoziţii reglementează exclusiv efectele unei noi legi contravenţionale mai favorabile, fără a permite atribuirea de efecte retroactive unor acte jurisdicţionale individuale ulterioare, aşa cum este hotărârea de anulare a procesului-verbal din speţă. Or, la data de 15.12.2023, instituţia emitentă nu putea anticipa o eventuală desfiinţare a procesului-verbal şi, conform principiului legalităţii, era obligată să aplice legislaţia şi actele administrative în vigoare la acel moment.
În plus, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de temeinicie şi veridicitate, conform jurisprudenţei constante şi doctrinei în materie contravenţională, fiind emis de un agent constatator investit legal cu autoritate pentru constatarea şi sancţionarea faptelor ce contravin ordinii sociale. Această prezumţie legală operează până la proba contrară şi conferă validitate deplină actului administrativ, care nu poate fi ignorat sau invalidat retroactiv în lipsa unui cadru normativ expres.
Hotărârea instanţei de fond contravine principiilor constituţionale şi dispoziţiilor legale incidente, atribuind în mod nejustificat un efect juridic retroactiv unei hotărâri judecătoreşti ulterioare, în afara cadrului permis de legislaţia contravenţională, context în care se impune, reformarea acesteia, în temeiul prevederilor legale menţionate.
În cuprinsul hotărârii instanţei de fond (pag. 4), se regăseşte o motivare eronată privind presupusul efect suspensiv automat al unei plângeri contravenţionale, susţinând că aceasta suspendă de plano executarea sancţiunii. În realitate, la data emiterii deciziei de refuz (15.12.2023), dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângerea contravenţională, nici nu era înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov, fiind depus abia la 18.12.2023. În plus, nu există prevederi legale exprese care să instituie suspendarea de drept a executării unui proces-verbal de contravenţie odată cu promovarea unei plângeri, iar instanţa de fond nu a indicat temeiul juridic care să fundamenteze o asemenea concluzie.
Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., se constată depăşirea atribuţiilor de către instanţa de fond, care a dispus obligarea autorităţii la emiterea a 9 avize de angajare, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor legale. Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2014, avizul de angajare este un document oficial emis de Inspectoratul General pentru Imigrări, care certifică dreptul angajatorului de a încadra în muncă un cetăţean străin pe o funcţie determinată, doar după analiza legalităţii cererii. Instanţa putea cel mult să ordone reanalizarea cererilor de către autoritatea competentă, nu să impună emiterea avizelor în mod obligatoriu, întrucât aceasta reprezintă o ingerinţă în atribuţiile administrative ale unei instituţii executive.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea căii de atac.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat/nefondat.
Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de cenzurare şi anulare a Adresei nr. x din data de 16.02.2024 si Adresa nr. x din data de 15.12.2023 ca neîntemeiate si nelegale, cu consecinţa obligării intimatei la eliberarea avizelor de angajare in munca înregistrate in data de 24.10.2023.
Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că Procesul-verbal de sancţionare a reclamantei în temeiul art. 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 şi care a fost avut în vedere de către pârâtă la emiterea refuzului de avizare a angajărilor a fost anulat de către instanţa de judecată în procedura plângerii contravenţionale, finalizată prin sentinţa civilă nr. 3099/29 martie 2024 a Judecătoriei Braşov, hotărâre care lipseşte de fundament motivul de fapt avut în vedere de către pârâtă.
.
Recurentul-pârât a criticat soluţia primei instanţe, clamând prin cererea de recurs formulat următoarele: hotărârea se remarcă printr-o motivare sumară şi nefundamentată, în cadrul căreia instanţa de fond atribuie în mod eronat un efect retroactiv anulării unui proces-verbal de contravenţie în afara cadrului permis de legislaţia contravenţională - atribuţiile judecătăreştui au fost depăşite, când s-a dispus obligarea autorităţii la emiterea a 9 avize de angajare, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor legale. Instanţa putea cel mult să ordone reanalizarea cererilor de către autoritatea competentă, nu să impună emiterea avizelor în mod obligatoriu, întrucât aceasta reprezintă o ingerinţă în atribuţiile administrative ale unei instituţii executive.
În drept a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, ţinând seama de conţinutul actelor atacate, a verificat legalitatea actelor administrative, a coroborat dispoziţiile incidente şi a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.
În prealabil, trebuie precizat că aspectele învederate prin recurs de către instituţia reclamantă cu privire la analizarea şi studierea înscrisurilor ţin de fondul cauzei, reprezentând elemente de temeinicie sau netemeinicie a acţiunii, iar nu de neîntrunire a cerinţelor prevăzute de art. 194 C. proc. civ.
Mai mult, recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" şi, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurentă.
Referitor la criticile întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu se poate susţine existenţa unei motivări nefundamentate. Dimpotrivă, hotărârea instanţei de fond analizează în mod detaliat situaţia juridică rezultată în urma anulării procesului-verbal de contravenţie nr. x din 04.12.2023, sancţiune pe care autoritatea a invocat-o drept impediment pentru eliberarea avizelor de angajare. În realitate, această sancţiune a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 3099/29.03.2024 a Judecătoriei Braşov, aspect care înlătură cu efect retroactiv motivul factual invocat de autoritate.
Contrar susţinerii instituţiei recurente, instanţa de fond nu atribuie efecte retroactive hotărârii judecătoreşti în sensul unei aplicări anterioare în timp, ci constată că la data soluţionării cauzei, fundamentul juridic al refuzului nu mai subzistă, având în vedere modificarea situaţiei juridice prin anularea actului contravenţional. Această interpretare nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie şi nici art. 12 din O.G. nr. 2/2001, deoarece nu este vorba despre aplicarea unei legi mai favorabile, ci despre dispariţia juridică a unui act sancţionator care fondase refuzul de avizare. Astfel, instanţa a făcut o aplicare corectă a dreptului obiectiv la data pronunţării hotărârii, ţinând cont de situaţia juridică consolidată.
În ceea ce priveşte presupusa lipsă de temei juridic privind efectul suspensiv al plângerii contravenţionale, se impune a fi menţionat că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea contravenţională suspendă executarea sancţiunii", cu excepţia cazurilor expres prevăzute. Aşadar, promovarea plângerii contravenţionale are un efect suspensiv ex lege, fără a fi necesară indicarea unui temei suplimentar de către instanţă, astfel cum se afirmă în mod eronat în recurs.
Este nefondată şi critica întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., referitor la pretinsa depăşire a competenţei instanţei de fond prin obligarea autorităţii la emiterea avizelor.
Înalta Curte constată că prima instanţă nu şi-a arogat atribuţii executive, ci a sancţionat refuzul nelegal al unei autorităţi administrative de a realiza un drept subiectiv recunoscut de lege, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004. Odată înlăturat temeiul juridic al refuzului - respectiv sancţiunea contravenţională anulată - instanţa putea dispune obligarea autorităţii la emiterea actelor solicitate, nu doar reanalizarea cererilor.
Prin urmare, toate motivele de recurs sunt nefondate, iar hotărârea instanţei de fond se circumscrie cadrului legal şi jurisprudenţial aplicabil, motiv pentru care se impune menţinerea acesteia în întregime.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui - Serviciul pentru Imigrări Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 263/2024 pronunţate la 14 octombrie 2024 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 26 iunie 2025.