Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale la data de 11.12.2024 sub nr. x/2024*, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâţii Biroul Electoral Central şi Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 13 Cluj, a solicitat suspendarea executării Procesului Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj cu reprezentanţii partidelor politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale care participă la alegerile pentru Senatul şi Camera Deputaţilor din data de 1 decembrie 2024, altele decât partidele politice parlamentare şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 135 pronunţată la 17 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti- Contestaţii Electorale a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Biroul Electoral Central şi Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 13 Cluj.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 135 pronunţate la 17 decembrie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti- Contestaţii Electorale a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond suspendarea executării Procesului Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj.
După o largă prezentare a situaţiei de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal şi a istoricului legislativ recent, recurenta contestă hotărârea pronunţată de instanţa de fond, arătând că aceasta este nelegală şi profund vătămătoare, întrucât în mod nelegal i s-a respins cererea de suspendare a procesului-verbal emis la data de 30.10.2024 de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 8 Braşov.
Susţine că prin cererea introductivă s-a demonstrat existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere nelegalitatea constituirii organismelor electorale şi riscurile financiare directe asupra bugetului de stat.
Instanţa de fond a procedat la restrângerea cadrului procesual şi procedural fără acordul reclamantei, încălcând art. 9 din C. proc. civ.. De asemenea, au fost invocate excepţii privind lipsa capacităţii şi a interesului procesual, care nu au bază legală şi au afectat grav dreptul la apărare.
Se mai arată că instanţele competente au pendulat în mod nejustificat între ele, generând confuzie şi întârziind soluţionarea cauzei, în contradicţie cu prevederile art. 22 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi cu dreptul la un proces echitabil garantat de CEDO. În plus, termenul de judecată a fost stabilit peste limita rezonabilă, ignorând caracterul urgent al cauzei electorale, iar instanţa nu a sancţionat pârâtele pentru nedepunerea întâmpinării în termen, contrar art. 205 şi art. 208 alin. (2) din C. proc. civ.
Susţine că instanţa de judecată a trecut peste o serie de aspecte procedurale respectiv, lipsa stabilirii cadrului procesual, încălcarea principiilor disponibilităţii şi al contradictorialităţi in procesului civil şi necomunicarea întâmpinărilor la cererea de chemare în judecată.
Pentru toate aceste motive, se solicită casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de suspendare, în vederea restabilirii legalităţii, echilibrului procesual şi protejării drepturilor fundamentale ale recurentei.
4. Aspecte procedurale
În cuprinsul cererii de recurs, depus la data de 30.12.2024, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În baza prevederilor art. 267 alin. (3) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, recurenta-reclamantă a solicitat sesizarea CJUE cu următoarea întrebare preliminară:
"Dacă prezenţa în textul legilor electorale, respectiv Legea nr. 115/2015 si în Legea Nr. 208/2015 a Camerei Deputaţilor prin Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale în numele organizaţiilor cetăţenilor apartinând minorităţilor naţionale membre ale acestuia, este în acord cu legislaţia europeană, respectiv al art. 5 din Tratatul pentru Uniunea Europeană şi art. 3b din Tratatul de la Lisabona"
A susţinut că răspunsul la această întrebare este extrem de utilă soluţionării cauzei şi este o obligaţie pe care instanţa de judecată o are pentru ca CJUE să se pronunţe cu privire la această chestiune, întrucât reprezintă o problemă de interes general pentru aplicarea uniformă nu numai a legislaţiei electorale, aşa cum este prevăzută la art. 12 alin. (1) lit. a) şi Art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 208/2015, dar şi respectarea principiilor subsidiarităţii şi al proporţionalităţii, al principiului democraţiei reprezentative şi nu în ultimul rând al caracterului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat al alegerilor, având în vedere necesitatea concordanţei legislaţiei româneşti cu prevederile actelor normative menţionate anterior, aşa cum este prevăzut la Art. 11 din Constituţia României, republicată
Recurenta-reclamantă A. a depus la data de 30 aprilie 2025 cerere modificatoare a cererii iniţiale de chemare în judecată, în sensul că formulează contestaţie împotriva Procesului-Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat de către Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj şi solicită anularea Procesului-Verbal Nr. 4/30.10.2024, a Deciziei Nr. 188/30.10.2024 întocmită de către Biroul Electoral Central şi anularea alegerilor privind Senatul şi Camera Deputaţilor din anul 2024.
A susţinut că au fost încălcate principiile pe baza potrivit cărora procesul electoral trebuia să le îndeplinească cumulativ, respectiv caracterul universal, egal, direct, secret şi liber exprimat precum şi pentru încălcarea caracterul egal şi liber exprimat al alegerilor privind Senatul şi Camera Deputaţilor, neputând fi asigurate nici cerinţele statuate de art. 62 alin. (1) din Constituţia României republicată, potrivit art. 12 alin. (1) lit. h) şi art. 12 alin. (3) din Legea Nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
5. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Examinând cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) cu întrebări preliminare trebuie să aibă aptitudinea de a lămuri aspecte legate de interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, pe care, ulterior, instanţa naţională să le aplice la contextul factual dedus judecăţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, CJUE este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la: a) interpretarea tratatelor; b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii. Ca atare, procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispoziţiile art. 267 TFUE dă, înainte de a pronunţa hotărârea într-un litigiu aflat pe rolul acestora, instanţelor statelor membre posibilitatea de a adresa întrebări Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întrebări ce vizează interpretarea sau validitatea normei comunitare.
Alin. (2) al articolului anterior arătat prevede posibilitatea unei instanţe dintr-un stat membru de a sesiza CJUE dacă apreciază că o decizie în această privinţă este necesară în soluţionarea pricinii, iar, potrivit alin. (3), în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.
În conformitate cu jurisprudenţa consacrată (a se vedea Hotărârea din 29 noiembrie 1978 Pigs Marketing Board, considerentul 25, 83/78, Rec. p. 2347 şi Hotărârea din 28 noiembrie 1991 Durighello, considerentul 8, C-186/90, Rec. p. 1-5773), în cadrul cooperării dintre CJUE şi instanţa naţională, este de competenţa instanţei naţionale (care este învestită cu soluţionarea cauzei, are cunoştinţă directă despre situaţia de fapt şi probele administrate şi trebuie să-şi asume responsabilitatea hotărârii judecătoreşti subsecvente) să aprecieze, având în vedere particularităţile litigiului, asupra necesităţii pronunţării unei hotărâri preliminare.
Prin hotărârea pronunţată în cauza C-283/81, S.R.L. CILFIT şi Lanificio di Gavardo SpA c. Ministerul Sănătăţii, Curtea de Justiţie din Luxemburg a arătat:
«9. (…) trebuie să se sublinieze în primul rând că articolul 177 nu constituie o cale de atac deschisă părţilor dintr-un litigiu pendinte la o instanţă naţională. Prin urmare, nu este suficient ca o parte să susţină că litigiul implică o problemă de interpretare a dreptului comunitar pentru ca instanţa naţională respectivă să fie obligată să considere că este vorba despre o întrebare adresată în sensul articolului 177. În schimb, dacă este cazul, instanţa naţională respectivă poate sesiza Curtea de Justiţie din oficiu.
10. În al doilea rând, rezultă din raportul dintre al doilea şi al treilea paragraf ale articolului 177 că instanţele vizate de al treilea paragraf se bucură de aceeaşi putere de apreciere ca toate celelalte instanţe naţionale pentru a evalua dacă, pentru a pronunţa o hotărâre, este necesară o decizie asupra unui aspect de drept comunitar. Prin urmare, aceste instanţe naţionale nu sunt obligate să trimită o întrebare referitoare la interpretarea dreptului comunitar formulată în cauza dedusă judecăţii lor în cazul în care respectiva întrebare nu este pertinentă, în alţi termeni, în cazul în care, indiferent care ar fi răspunsul la această întrebare, acesta nu ar putea avea nicio influenţă asupra soluţionării litigiului. (…)».
Prin cererea formulată în prezenta cauză se solicită Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să răspundă următoarei întrebări preliminare:
"Dacă prezenţa în textul legilor electorale, respectiv Legea nr. 115/2015 şi în Legea nr. 208/2015 a Camerei Deputaţilor prin Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale în numele organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale membre ale acestuia, este în acord cu legislaţia europeană, respectiv al art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana şi art. 3b din Tratatul de la Lisabona ?"
Instanţa de control judiciar apreciază că, prin modul în care a formulat solicitarea, recurenta tinde, în realitate, să obţină din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene o veritabilă decizie de îndrumare în soluţionarea în concret a cauzei de către instanţa naţională.
Or, după cum s-a arătat anterior, o astfel de cerere de sesizare se poate face numai în situaţia în care, în cursul unui litigiu pendinte, se pune problema interpretării sau validităţii unei norme comunitare. Cu alte cuvinte, instanţa naţională este cea care stabileşte relevanţa dreptului comunitar pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol şi hotărăşte dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară.
Instanţa de recurs apreciază că are la dispoziţie elementele necesare pentru a proceda la interpretarea şi aplicarea corectă a normelor comunitare ce fac obiectul cererii de sesizare, prin raportare la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi jurisprudenţa CJUE în materie.
Pentru aceste motive, Înalta Curte conchide că în cauză nu sunt întrunite cerinţele reglementate de art. 267 TFUE, astfel că urmează să respingă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară, formulată de recurenta - reclamantă A..
6. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii modificatoare a cererii iniţiale de chemare în judecată în calea de atac a recursului.
Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat la instanţa de fond, modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul precizat anterior putând avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate, strict determinate de lege. În această etapă procesuală, nu este permisă modificarea acţiunii, întrucât recursul nu are caracter devolutiv în fapt, ci exclusiv în drept.
Instanţa de recurs constată că reclamantul nu a solicitat, în faţa primei instanţe, în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2024, ci direct în calea de atac a recursului la 30 aprilie 2025 şi cu mult după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat la instanţa de fond, cu depăşirea termenului legal imperativ de modificare a cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., context în care cererea formulată de partea recurentă privind modificarea acţiunii în calea de atac a recursului este inadmisibilă.
Modificarea acţiunii este admisibilă doar în faza de fond, conform prevederilor art. 204 din C. proc. civ., anterior citate, şi nu poate fi realizată în recurs, unde instanţa nu rejudecă cauza în întregime, ci analizează legalitatea hotărârii atacate.
În consecinţă, cererea de modificare a acţiunii formulată în cadrul recursului va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Demersul judiciar al reclamantei A., astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de suspendare a executării Procesului Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj cu reprezentanţii partidelor politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale care participă la alegerile pentru Senatul şi Camera Deputaţilor din data de 1 decembrie 2024, altele decât partidele politice parlamentare şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor .
Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor şi a respins cererea formulată de reclamanta A..
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu Decizia nr. 340D/07.12.2024, activitatea birourilor electorale menţionate a încetat în mod oficial la data de 09.12.2024, ora 23:59, astfel că raportat la art. 34 şi art. 244 C. civ. coroborate cu art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., intervine excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor şi cererea este inadmisibilă.
Recurenta-reclamantă a criticat soluţia primei instanţe, clamând prin cererea de recurs formulată faptul că: - Instanţa de fond a fi restrâns cadrul procesual şi procedural încălcând art. 9 C. proc. civ. şi afectând grav dreptul la apărare prin admiterea unor excepţii neîntemeiate privind lipsa capacităţii şi interesului procesual; - dosarul s-a plimbat nejustificată între instanţe, generând confuzie şi întârzieri, contrar art. 22 alin. (5)-(6) C. proc. civ. şi jurisprudenţei CEDO privind dreptul la un proces echitabil; termenul de judecată a fost stabilit peste limita rezonabilă, ignorând caracterul urgent al litigiului electoral, iar instanţa nu a sancţionat pârâtele pentru nedepunerea întâmpinării în termen, cu încălcarea art. 205 şi art. 208 alin. (2) C. proc. civ. au fost omise unele aspecte esenţiale precum stabilirea cadrului procesual, respectarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, precum şi necomunicarea întâmpinărilor către reclamantă.
În drept s-a precizat că toate criticile sale se circumscriu cazurilor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, ţinând seama de conţinutul actelor atacate, a verificat legalitatea actelor administrative, a coroborat dispoziţiile incidente şi a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Sub un prim aspect, circumscris de către recurent acestui motiv de casare, acesta susţine că instanţa nu a respectat principiul contradictorialităţii, în condiţiile în care în cuprinsul cererii de suspendare erau menţionate mai multe părţi care au avut un rol decisiv în completarea.
Critica este nefondată, în condiţiile în care chiar în acţiunea depusă în faţa instanţei de fond, recurenta-reclamantă arată în mod expres că cererea este formulată în contradictoriu cu Biroul Electoral Central şi Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj.
De asemenea, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa nu ar fi respectat obiectul şi limitele cauzei, potrivit principului disponibilităţii instanţa de fond fiind obligată să stabilească cadrul procesual.
Nici această critică nu poate fi reţinută, câtă vreme din analiza sentinţei instanţei de fond reiese că a fost respectat atât cadrul procesual, cât şi limitele învestirii, instanţa pronunţându-se asupra a ceea ce s-a solicitat, în contradictoriu cu partea chemată în judecată.
Criticile privind presupusa circulaţie nejustificată a dosarului între instanţe, întârzierea stabilirii termenului de judecată şi nesancţionarea pârâtelor pentru nedepunerea întâmpinării în termen sunt nefondate. Transferul dosarului s-a realizat în limitele competenţei legale, conform art. 22 alin. (5)-(6) C. proc. civ., fără a produce vătămări efective sau afectarea caracterului echitabil al procesului. Stabilirea termenului a ţinut cont de volumul de activitate al instanţei şi de parcurgerea etapelor procedurale necesare, fără a depăşi un prag de rezonabilitate. În ceea ce priveşte întâmpinarea, omisiunea depunerii în termen nu a generat un dezechilibru procesual, iar instanţa a avut libertatea de apreciere, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., nefiind incidentă o sancţiune automată.
Însă, în concret, ceea ce critică recurenta-reclamantă prin cererea de recurs este împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat, în opinia sa, asupra tuturor cererilor formulate prin contestaţie.
Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că obiectul cauzei de faţă este reprezentat de cererea de suspendare a executării Procesului Verbal nr. x/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj.
Or, în aceste condiţii, în raport cu limitele stabilite prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond nu a analizat lipsa interesului instituţiei Camerei Deputaţilor în organizarea procesului electoral privind alegerea pentru Senatul şi Camera Deputaţilor din data de 1 decembrie 2024; nulitatea actelor emise de către Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale şi nelegalitatea compunerii Biroului Electoral, în condiţiile în care aceste aspecte excedează cadrului procesual stabilit chiar de către parte.
Totodată, Înalta Curte constată că sunt străine pricinii criticile recurentei referitoare la: modul de adoptare al cadrului normativ ce reglementează alegerile Senatului şi Camerei Deputaţilor (Legea nr. 208/2015); existenţa unor competitori electorali ce nu îndeplineau condiţiile legale de a participa la scrutinul electoral; existenţa în procesul electoral a instituţiei Camerei Deputaţilor prin Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale şi efectele acestei ingerinţe din punct de vedere juridic şi financiar; existenţa unor cadre normative diferite de reglementare a constituirii Biroului Electoral Central; existenţa în cuprinsul procesului-verbal contestat a unor entităţi inexistente (ex. Grupul Minorităţilor Naţionale); existenţa sediului materiei prevăzută de cadrele normative menţionate în susţinerea în drept a contestatei care nu sunt limitative, etc.
În consecinţă, instanţa de fond nu se putea pronunţa asupra acestor aspecte, tocmai în considerarea limitelor învestirii, respectiv a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor invocată din oficiu şi în subsidiar, asupra cererii de suspendare formulate.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.
Recurenta reclamantă a solicitat suspendarea executării Procesului Verbal nr. x/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 13 Cluj cu reprezentanţii partidelor politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale care participă la alegerile pentru Senatul şi Camera Deputaţilor din data de 1 decembrie 2024.
Astfel, deşi cererea a fost formulată în condiţiile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.", Înalta Curte constată că în cauză instanţa de fond nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, respectiv nu a verificat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera suspendarea actului atacat, întrucât în mod corect prima instanţă a dat întâietate şi a verificat cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor.
Recurenta a susţinut în mod neîntemeiat că instanţa de fond ar fi restrâns cadrul procesual şi procedural fără consimţământul părţii reclamante prin admiterea unei excepţii nejustificate privind lipsa capacităţii şi a interesului procesual, care, în opinia sa, i-ar fi afectat grav dreptul la apărare.
Înalta Curte constată că această critică nu se susţine, întrucât instanţa de fond a analizat cauza în limitele învestirii, stabilite chiar prin cererea de chemare în judecată, respectând cadrul procesual indicat expres de reclamantă. Prin urmare, susţinerea privind pretinsa restrângere procedurală este lipsită de fundament factual şi juridic.
Referitor la excepţia admisă de instanţa de fond - respectiv lipsa capacităţii de folosinţă a pârâţilor -, Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect invocată şi verificată cu prioritate, conform principiului legal al examinării excepţiilor de ordine publică înaintea fondului. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 34 şi art. 244 C. civ. şi art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., coroborate cu Decizia nr. 340D/07.12.2024, care atestă încetarea oficială a activităţii birourilor electorale la data de 09.12.2024, prima instanţă a constatat în mod legal inadmisibilitatea acţiunii.
Înalta Curte observă că instanţa de fond nu a procedat la verificarea fondului cererii, ci a pronunţat soluţia exclusiv pe baza excepţiei admise. În mod corect Curtea de Apel a acordat întâietate aspectelor de admisibilitate, fără a fi obligată să analizeze condiţiile de fond (cazul bine justificat, paguba iminentă) în lipsa capacităţii de folosinţă a pârâţilor.
Instanţa de recurs precizează, în acord cu judecătorul fondului, că una dintre condiţiile indispensabile pentru exercitarea unei acţiuni civile este existenţa capacităţii de folosinţă a părţilor, atât din perspectiva reclamantului, cât şi a pârâtului. Având în vedere că Biroul Electoral Central şi Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 13 Cluj îşi încetaseră activitatea, în mod corect prima instanţă a admis excepţia privind lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor.
Prin urmare, toate motivele de recurs sunt nefondate, iar hotărârea instanţei de fond se circumscrie cadrului legal şi jurisprudenţial aplicabil, motiv pentru care se impune menţinerea acesteia în întregime.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de modificare a acţiunii, ca inadmisibilă, va respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. împotriva sentinţei civile nr. 135 pronunţate la 17 decembrie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii electorale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de modificare a acţiunii, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A.. împotriva sentinţei civile nr. 135 pronunţate la 17 decembrie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii electorale, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 26 iunie 2025.