Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.09.2023 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş (Secţia Civilă, Complet contencios administrativ şi fiscal) sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinţe, care să ateste, pentru fiecare dintre reclamanţi, cuantumul brut şi cuantumul net al salariului lunar realizat la funcţia de bază, pentru perioadele corespunzătoare celor 6 luni avute în vedere ca bază de calcul la stabilirea pensiei militare de stat, care să includă toate elementele de calcul salarial avute în vedere la emiterea deciziilor de pensie, toate actualizate la data deschiderii drepturilor la pensie.

Au mai solicitat obligarea pârâtei la calcularea şi repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al eliberării acestor adeverinţe, începând cu data deschiderii drepturilor la pensie şi până la data eliberării adeverinţelor de salariat, pagubă care constă în diferenţa lunară dintre venitul din pensii încasat şi venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanţi ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverinţelor solicitate, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă şi obligarea pârâtei, pentru fiecare dintre reclamanţi, la plata amenzilor şi penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere (amendă constând în 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamanţilor acordarea de penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.), potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, de la data stabilită pentru executarea obligaţiei de a emite adeverinţele şi până la comunicarea lor efectivă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 90 din 17 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie. A obligat pârâta ca în cadrul adeverinţelor nr. x/2023, nr y/2023, nr. z/2023 şi nr. 2315/C/1025/VI-9/2023 (emise pentru reclamanţi la data de 10.10.2023), să indice şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017) sau să emită în favoarea reclamanţilor noi adeverinţe care, pe lângă elementele deja indicate în adeverinţele emise pentru reclamanţi la data de 10.10.2023, să cuprindă şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017), iar toate acestea sub sancţiunea unei penalităţi în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, care se aplică pârâtei Direcţiei Naţionale Anticorupţie după expirarea termenului legal de executare a hotărârii prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi a unei amenzi în cuantum procentual de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată aceleiaşi pârâte după expirarea termenului legal de executare a hotărârii. A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 251/F-CONT din 22 octombrie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar reclamanţii A., B., C., D. au formulat recurs incident.

3.1. Recurenta- pârâtă Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele aspecte:

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile de drept material atunci când a constatat că refuzul pârâtei de a menţiona majorarea pentru complexitatea muncii de 15%, prevăzută în Anexa nr. VIII Cap. I, lit. A), Nota x din Legea nr. 153/2017, în adeverinţele solicitate de reclamanţi, reprezintă un refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. (i) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, potrivit cărora la salariul de bază al reclamanţilor s-a adăugat o majorare pentru complexitatea muncii de 15%, menţionăm că această majorare a fost luată în considerare doar la calcularea plafonului prevăzut pentru anul 2022, salariul de bază fiind calculat prin includerea elementelor salariale din luna decembrie 2017, fără ca acest spor de 15%» pentru complexitatea muncii să se regăsească în salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca spor distinct.

Astfel, în vederea acoperirii pierderilor salariale înregistrate la nivelul lunii decembrie 2017, a fost adăugată pentru categoria profesională a ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Ministerului Public o majorare pentru complexitatea muncii de 15 %, o singură dată în luna ianuarie 2018, pentru a se asigura majorarea salariului până la atingerea plafonului pentru anul 2022.

De asemenea, precizează că funcţia de ofiţer de poliţie are în cadrul D.N.A., potrivit art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, salarizarea corespunzătoare procurorului cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.

În timp ce toate celelalte funcţii publice beneficiază de drepturi salariale stabilite în conformitate cu Anexa VIII a Legii nr. 153/2017 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", funcţia de ofiţer de poliţie beneficiază de drepturi salariale stabilite în conformitate cu Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie şi Curtea Constituţională".

Aşadar, funcţia de ofiţer de poliţie a fost asimilată din perspectiva salarizării cu funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, fiind diferenţiată de restul funcţiilor publice prin modalitatea de salarizare mai avantajoasă, conform Anexei V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie şi Curtea Constituţională".

Majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii se regăseşte în anexa VIII a Legii nr. 153/2017 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare administraţie" şi reprezintă un element salarial care compune salariul de bază al funcţionarilor publici prevăzuţi în această anexă.

In consecinţă, majorarea de 15% pentru complexitatea muncii a salariului de bază, aplicată funcţionarilor publici salarizaţi potrivit anexei VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, este exceptată de la calculul salariului de bază al ofiţerilor de poliţie din Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie şi Curtea Constituţională".

3.2. Recurenţii-reclamanţi au formulat recurs incident, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei civile şi, reţinând spre rejudecare în fond, instanţa de recurs să schimbe în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii parţiale a capătului de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată doar în ceea ce priveşte pretenţiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverinţele de salariat care să cuprindă şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

În motivarea cererii de recurs, reclamanţii arată că înţeleg să critice pentru nelegalitate hotărârea doar în ceea ce priveşte respingerea în întregime a capătului de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată apreciind că acest capăt de cerere trebuia să fie admis parţial, în ceea ce priveşte pretenţiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverinţele de salariat care să cuprindă şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii, precum şi a actualizării acestor sume cu inflaţia şi acordării dobânzii legale aferente.

Astfel, prin respingerea în întregime a acestui capăt de cerere, instanţa de fond a respins în mod nelegal şi pretenţiile la despăgubirile pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverinţele de salariat care să cuprindă şi elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii" (pretenţie subsumată obligaţiei angajatorului de a emite adeverinţele de salariat în mod complet, aşa cum s-a solicitat prin capătul de cerere nr. l).

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi arată că, în cauză,chestiunea litigioasă care face obiectul recursului se reduce la faptul că, odată cu emiterea Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 (care a avut ca obiect modificarea unui singur element salarial - VRS 605,225 RON), reclamanţii au solicitat angajatorului începând cu luna aprilie 2023, emiterea adeverinţelor de salarizare în vederea revizuirii drepturilor la pensie.

Cum angajatorul a întârziat în emiterea acestor adeverinţe, la data de 19.09.2023 reclamanţii au formulat acţiune în obligarea angajatorului la emiterea acestora. La data de 10.10.2023, angajatorul a emis adeverinţele de salariat în mod incomplet, prin recalcularea elementului salarial VRS la noua valoare - 605,225 RON, dar omiţând un element deja existent (majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii), încasat în perioada 01.01.2028 - până la data pensionării şi avut în vedere la stabilirea pensiei iniţiale.

Rezumând, raportat la cele două momente, cel al emiterii Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 şi cel al emiterii adeverinţelor de salarizare - 10.10.2023, se disting două perioade:

1. Perioada cuprinsă între emiterea ordinului nr. 238/26.04.2023 şi data emiterii adeverinţelor - 10.10.2023, în intervalul căreia reclamanţii nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie, prin raportare la noua valoare a elementului salarial VRS 605,225 RON.

2. Perioada cuprinsă între data emiterii adeverinţelor - 10.10.2023 şi pentru

viitor până la data emiterii complete a acestor adeverinţe, în intervalul căreia reclamanţii au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie calculate prin raportare la noua valoare a elementului salarial VRS 605,225 RON, dar, în lipsa elementului salarial majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii, şi, deci, într-un cuantum mai mic decât ar fi fost îndreptăţiţi.

Ţinând cont de intervenţia pe parcursul procesului a acestui eveniment cu însemnătate în judecarea cauzei (eliberarea la data de 10.10.2023 a adeverinţelor -incomplete), prin această reiterare a pretenţiilor din cererea principală, reclamanţii şi-au clarificat cadrul pretenţiilor şi şi-au menţinut solicitarea de despăgubiri ce decurg din refuzul nejustificat al eliberării adeverinţelor, atât în ceea ce priveşte menţionarea în cuprinsul acestor adeverinţe a elementului salarial VRS 605,225 RON (pentru perioada cuprinsă între data solicitării lor şi data eliberării - 10.10.2023 - aproape 6 luni de Ia data solicitării) cât şi în ceea ce priveşte omiterea din adeverinţă a elementului salarial -majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii".

Se poate observa, deci, că pretenţiile la despăgubiri au fost menţinute de reclamanţi pentru o perioadă limitată în timp, în ceea ce priveşte elementul salarial VRS 605,225 RON şi nelimitată în timp (de la data constatării refuzului nejustificat şi pentru viitor - până la data eliberării adeverinţelor în mod complet), în ceea ce priveşte elementul salarial - majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

Contrar celor reţinute în hotărârea atacată, reclamanţii şi-au menţinut ulterior aceste pretenţii atât în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, cât şi prin susţinerile orale în faţa instanţei .

Relevante sunt, în acest sens, susţinerile reclamanţilor din notele scrise depuse la termenul din data de 03.06.2024, analizate de judecătorul fondului, în cuprinsul cărora se observă că reclamanţii au înţeles să îşi separe pretenţiile în funcţie de cele două perioade relevante: prima, cuprinsă între emiterea ordinului nr. 238/26.04.2023 şi data emiterii adeverinţelor - 10.10.2023, în intervalul căreia reclamanţii nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie, prin raportare la noua valoare a elementului salarial VRS 605,225 RON şi a doua, cuprinsă între data emiterii adeverinţelor (10.10.2023) şi pentru viitor până la data emiterii complete a acestor adeverinţe, în intervalul căreia reclamanţii nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie calculate prin raportare la elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii" .

Se arată astfel că nu există nicicând pe parcursul judecăţii în fond un moment în care reclamanţii să fi renunţat la aceste pretenţii ci, dimpotrivă, acestea au fost menţinute pe toată perioada judecării procesului.

Din acest punct de vedere, recurenţii apreciază că judecătorul fondului, prin utilizarea exclusivă a susţinerilor reclamanţilor din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, a dat o interpretare proprie, în care concluzionează că, prin modul de explicitare a pretenţiilor din cuprinsul notelor scrise, reclamanţii şi-au limitat pretenţiile ce constau în despăgubirile aferente refuzului nejustificat de eliberarea a unei adeverinţe complete (care să conţină şi elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii") la prima perioadă, (cea cuprinsă între emiterea ordinului nr. 238/26.04.2023 şi data emiterii adeverinţelor - 10.10.2023), ceea ce echivalează cu o renunţare la dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată.

Ori, pe parcursul procesului, reclamanţii nu au exprimat în mod explicit şi neechivoc o astfel de renunţare care să respecte exigenţele prevăzute de art. 408 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi apreciază în acest sens, ca motiv de nelegalitate, că hotărârea s-a dat cu încălcarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (3) din C. proc. civ. şi fără respectarea prevederilor art. 408 alin. (3) C. proc. civ. care impuneau ca instanţa să ia act de renunţarea la dreptul pretins în cele două forme prevăzute de lege, prin încheiere (în condiţiile manifestării de voinţă orale, în şedinţă) sau prin hotărâre (atunci când la dosar s-ar fi depus un înscris autentic în acest sens).

De altfel, se arată că nu avea niciun sens ca reclamanţii, odată porniţi pe calea acţiunii judiciare, în care au insistat în pretenţiile lor referitoare la obligarea angajatorului la emiterea unei adeverinţe de salariat complete (care să includă şi "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii"), fără să fructifice şi pretenţiile referitoare la despăgubiri în faţa refuzului nejustificat la eliberarea acestora, cât timp fiecare dintre reclamanţi a pierdut şi pierde în fiecare lună diferenţa dintre pensia cuvenită şi pensia încasată, fără posibilitatea încasării diferenţelor de la Casa de Pensii Sectorială de Pensii a MAI a sumelor corespunzătoare perioadelor ce depăşesc termenul de 3 ani "de la data constatării diferenţelor" - data prezentării adeverinţei de salariat rectificative la casa de pensii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii arată că în condiţiile constatării refuzului angajatorului din data de 10.10.2023, de a emite o adeverinţă completă (care să conţină şi elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii") şi respingând capătul de cerere nr. x în integralitatea sa, instanţa de fond nu a acordat despăgubirile solicitate, aferente acestui refuz, cu încălcarea normelor de drept material care acordă persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, dreptul la repararea pagubei cauzate, potrivit prev. art. 1, alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In condiţiile normative menţionate, reclamanţii sunt în drept să beneficieze de despăgubiri cauzate de atitudinea culpabilă a recurentei pârâte care, în urma solicitărilor reclamanţilor, a refuzat în mod nejustificat să elibereze adeverinţele de salariat necesare revizuirii drepturilor de pensie, în mod complet.

Despăgubirile sunt echivalente cu diferenţa lunară dintre venitul din pensii încasat şi venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanţi ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverinţelor solicitate.

Raportat la pretenţiile la despăgubiri defalcate pe cele două perioade relevante, recurenţii consideră că:

1. raţionamentul instanţei de fond este corect în ceea ce priveşte respingerea pretenţiilor aferente primei perioade (cuprinsă între emiterea ordinului nr. 238/26.04.2023 şi data emiterii adeverinţelor - 10.10.2023, în intervalul căreia reclamanţii nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie, prin raportare la noua valoare a elementului salarial VRS 605,225 RON), întrucât în cauză nu s-a dovedit un refuz nejustificat al angajatorului;

2. raţionamentul instanţei de fond nu este corect în ceea ce priveşte respingerea pretenţiilor aferente celei de-a doua perioade (cuprinsă între data emiterii adeverinţelor -10.10.2023 şi pentru viitor - până la data emiterii complete a acestor adeverinţe, în intervalul căreia reclamanţii nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie calculate în lipsa elementului salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii"), întrucât:

- în urma analizei, instanţa de fond a constatat că refuzul nejustificat al angajatorului de a emite o adeverinţă de salariat completă operează din data de 10.10.2023, şi constituie un fapt juridic cauzator de prejudicii:

- reclamanţii şi-au menţinut pe tot parcursul procesului pretenţiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverinţele de salariat care să cuprindă şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

In concret, se arătă că reclamanţilor le-au fost emise adeverinţele de salariat la data de 10.10.2023, au intrat în posesia acestora la data de 17.10.2023 şi le-au transmis Casei de Pensii Sectoriale a MAI în aceeaşi zi.

Cum, potrivit prev. art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, sumele rezultate în urma revizuirii pensiilor se acordă în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor, iar potrivit practicii constante a instanţelor judecătoreşti şi Minutei întâlnirii preşedinţilor secţiilor pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale din 23-24 noiembrie 2022, data constatării diferenţelor este data formulării cererii de revizuire de către pensionar adresată casei de pensii (cerere pe care, de altfel, nu ar putea să o facă în lipsa adeverinţei eliberate de angajator) sau data emiterii deciziei de revizuire din oficiu de către casa teritorială de pensii, rezultă că reclamanţii, în situaţia în care ar fi beneficiat la data de 10.10.2023 de adeverinţele de salariat emise în mod complet, aceştia nu puteau obţine sumele rezultate în urma revizuirii pensiilor mai devreme de data de 10.10.2020 (dată calculată prin aplicarea regresivă a termenului de prescripţie de 3 ani).

In conformitate cu cronologia datelor calendaristice menţionate, în contextul constatării refuzului emiterii celor 4 adeverinţe în mod complet care operează din data de 10.10.2023, rezultă că începând cu data de 10.10.2023, pentru reclamanţii D., A. şi C. (ieşiţi la pensie cu mai mult de 3 ani de la momentul refuzului emiterii adeverinţelor) şi, începând cu data de 28.12.2023, pentru reclamantul B., reclamanţii au fost puşi în imposibilitatea de a obţine de la Casa de Pensii Sectorială a MAI sumele rezultate în urma revizuirii pensiilor pentru perioadele cuprinse între data refuzului emiterii actului administrativ în mod complet (pentru reclamanţii D., A. şi C.), respectiv data de 28.12.2023 pentru reclamantul B., şi data la care vor fi emise efectiv adeverinţele.

In concluzie, pentru reclamanţi, refuzul eliberării adeverinţelor în mod complet cu noul salariu recalculat (care să conţină şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii) are drept rezultat imposibilitatea încasării de la Casa de pensii sectorială a M.A.l. a diferenţelor lunare de pensii revizuite care depăşesc termenul de prescripţie de 3 ani de la data constatării diferenţelor.

Diferenţa lunară netă dintre pensia încasată ca urmare a emiterii adeverinţei de salariat din 10.10.2023 care conţine elementul salarial VRS cu noua valoare - 605,225 RON dar nu conţine majorarea de 15% pentru complexitatea muncii şi pensia care ar fi trebuit încasată (dacă adeverinţa ar fi conţinut şi acest din urmă element) este de 1.865 de RON pentru fiecare dintre reclamanţi.

Procedând la calcularea acestor diferenţe nete de drepturi de pensie (fără a lua în calcul indexările anuale cu rata inflaţiei, potrivit Legii nr. 223/2015) prin aplicarea procentului de 15% la salariul funcţiei de bază şi, ulterior, a celorlalte elemente salariale afectate (sporuri în procent de 30%), care nu mai pot fi obţinute prin efectul prescripţiei, rezultă că până în prezent (luna februarie 2025):

Reclamanţii D., A. şi C. se află în imposibilitatea obţinerii drepturilor de pensie în sumă totală de 31.705 tei corespunzătoare perioadei cuprinse între luna octombrie 2020 (rezultată din calculul regresiv al perioadei de 3 ani de la luna în care angajatorul a refuzat nejustificat să emită adeverinţa în mod complet - octombrie 2023) şi luna februarie 2022 (corespunzătoare calculului regresiv al termenului de prescripţie de 3 ani calculat de la luna prezentă - februarie 2025) şi calculată prin înmulţirea sumei de 1.865 RON (diferenţa dintre venitul net încasat şi venitul net care ar fi trebuit încasat) cu cele 17 luni corespunzătoare perioadei calculate.

Reclamantul B. se află în imposibilitatea obţinerii drepturilor de pensie în sumă totală de 26.110 RON, corespunzătoare perioadei cuprinse între luna ianuarie 2021 (prima lună de pensie) şi luna februarie 2022 (corespunzătoare calculului regresiv al termenului de prescripţie de 3 ani calculat de la luna prezentă - februarie 2025) şi calculată prin înmulţirea sumei de 1.865 RON (diferenţa dintre venitul încasat şi venitul care ar fi trebuit încasat) cu cele 14 luni corespunzătoare perioadei calculate.

In ceea ce priveşte acordarea dobânzilor legale şi actualizarea sumelor solicită să se constate că în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei.

Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariate ce alcătuiesc creanţa cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispoziţiile speciale ale art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."

Din coroborarea acestor norme cu incidenţă în cauză, se deduce fără echivoc că, în speţă, dreptul la obţinerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligaţiei la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate iniţial; o astfel de actualizare antrenează şi ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligaţiei de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.

Dacă actualizarea la inflaţiei are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noţiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul unei reparaţii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Aşadar, dobânzile legale, accesorii ale creanţei, se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanţei la inflaţie.

Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar întăresc această distincţie, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

Recurenţii consideră că sunt îndreptăţiţi la primirea cuantumului dobânzii penalizatoare ce va fi calculat potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011, dobândă penalizatoare care este definită de art. 1 alin. (3) ca fiind dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.

Concluzionând, recurenţii-reclamanţi apreciază că sentinţa civilă nr. 251/22.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2023 este nelegală din perspectiva încălcării prev. art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 1.535 din C. civ. şi art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în ceea ce priveşte capătul de cerere nr. x şi numai cu referire la omiterea elementului salarial "majorarea de 15% pentru complexitatea muncii"

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, recurenţii-reclamanţi A., B., C., D. au invocat excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanţi, ca nefundat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocată de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D..

Se constată că nu sunt fondate susţinerile potrivit cărora motivele din cererea de recurs principal nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme recurenta-pârâtă a criticat sentinţa de fond pentru aplicarea şi interpretarea eronată a prevederilor Legii nr. 153/2017.

2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nefondat, iar recursul declarat de reclamanţi este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Elemente de fapt relevante reţinute de prima instanţă

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor, formulată la data de 19.09.2023, de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverinţe, care să ateste, pentru fiecare dintre reclamanţi, cuantumul brut şi cuantumul net al salariului lunar realizat la funcţia de bază, pentru perioadele corespunzătoare celor 6 luni avute în vedere că bază de calcul la stabilirea pensiei militare de stat, care să includă toate elementele de calcul salarial avute în vedere la emiterea deciziilor de pensie, toate actualizate la data deschiderii drepturilor la pensie.

Totodată, reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâtei la calcularea şi repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al eliberării acestor adeverinţe, începând cu data deschiderii drepturilor la pensie şi până la data eliberării adeverinţelor de salariat, pagubă care constă în diferenţa lunară dintre venitul din pensii încasat şi venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanţi ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverinţelor solicitate, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă şi obligarea pârâtei, pentru fiecare dintre reclamanţi, la plata amenzilor şi penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere (amendă constând în 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamanţilor acordarea de penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.), potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, de la data stabilită pentru executarea obligaţiei de a emite adeverinţele şi până la comunicarea lor efectivă.

În acest context, este important de precizat că la data de 26.04.2023, reclamantul A. şi la data de 27.04.2023, reclamanţii B., C. şi D., au solicitat fostului angajator Direcţia Naţională Anticorupţie eliberarea unei adeverinţe care să ateste, pentru fiecare dintre reclamanţi, cuantumul brut şi cuantumul net al salariului lunar realizat la funcţia de bază pentru perioadele corespunzătoare celor 6 luni avute în vedere că bază de calcul la stabilirea pensiei militare de stat, care să includă toate elementele de calcul salarial avute în vedere la emiterea deciziilor de pensie, respectiv:

- salariul de bază - recalculat potrivit VRS 605,225 RON - neplafonat prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017;

- majorare a salariului de bază - 15%, conform prevederilor notei 3 a Capitolului I, lit. A) din cuprinsul Anexei Nr. VIII din Legea cadru nr. 153/2017;

- sporuri-30% (sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase - 15%, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, ambele în procent de 15%);

- solda de grad-360 de RON,

- orice element salarial corespunzător, potrivit prevederilor legale aplicabile în perioada solicitată,

- toate actualizate la data deschiderii drepturilor la pensie, pentru fiecare dintre reclamanţi.

Noile adeverinţe de salariu au fost solicitate în considerarea stabilirii retroactive a unei noi modalităţi de salarizare care să valorifice în cuantumul salariului de bază VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, potrivit Ordinului nr. 551 din 12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ordinului nr. 238 din 26 aprilie 2023 al Procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551/12.04.2023 s-a dispus ca, începând cu 07.12.2018 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform anexei, iar drepturile salariale care sunt superioare se menţin.

Prin Ordinul nr. 238/26.04.2023, Procurorul şef al DNA a recunoscut din proprie iniţiativă dreptul poliţiştilor detaşaţi în cadrul instituţiei de a fi salarizaţi având în vedere VRS de 605,225 RON fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, dispunând că, începând cu 8 decembrie 2018, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform anexelor.

Pentru reclamanţi au fost emise adeverinţa nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care priveşte situaţia veniturilor lunare brute şi nete pentru perioada iunie 2019 - noiembrie 2019; adeverinţa nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care priveşte situaţia veniturilor lunare brute şi nete pentru perioada iunie 2020 - noiembrie 2020; adeverinţa nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care priveşte situaţia veniturilor lunare brute şi nete pentru perioada ianuarie 2020 - iunie 2020; adeverinţa nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care priveşte situaţia veniturilor lunare brute şi nete pentru perioada sept. 2018 - februarie 2019.

În cauză, reclamanţii au formulat note scrise prin care au arătat că au dovedit refuzul nejustificat al pârâtei de a emite adeverinţele pentru o perioadă de 6 luni (cuprinsă între data emiterii Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 şi data comunicării adeverinţelor solicitate - 17.10.2023), cu consecinţa producerii unui prejudiciu ce constă în diferenţa dintre drepturile de pensie încasate şi drepturile de pensie care s-ar fi cuvenit potrivit noii adeverinţe pentru această perioadă. De asemenea, reclamanţii, în cadrul aceloraşi note scrise, concluzionează că, prin refuzul nejustificat al pârâtei, reclamanţii au fost prejudiciaţi cu diferenţa dintre pensia încasată şi pensia cuvenită pentru perioada 26.04.2020-18.10.2020 (reclamantul A.), respectiv 19.10.2020 (reclamanţii C. şi D.).

Curtea de apel a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta ca în cadrul adeverinţelor nr x/2023, nr. y/2023, nr. z/2023 şi nr 2315/C/1025/VI-9/2023 (emise pentru reclamanţi la data de 10.10.2023), să indice şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr 153/2017) sau să emită în favoarea reclamanţilor noi adeverinţe care, pe lângă elementele deja indicate în adeverinţele emise pentru reclamanţi la data de 10.10.2023, să cuprindă şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017), iar toate acestea sub sancţiunea unei penalităţi în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, care se aplică pârâtei Direcţiei Naţionale Anticorupţie după expirarea termenului legal de executare a hotărârii prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, şi a unei amenzi în cuantum procentual de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată aceleiaşi pârâte după expirarea termenului legal de executare a hotărârii.

A. Recursul principal formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul pârâtei conţine un singur argument de nelegalitate şi anume faptul că majorarea de 15% pentru complexitatea muncii a salariului de bază este exceptată de la calculul salariului de bază al ofiţerilor de poliţie din Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie şi Curtea Constituţională".

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte potrivit cărora pentru categoria profesională a ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Ministerului Public a fost adăugată o majorare pentru complexitatea muncii de 15 %, o singură dată în luna ianuarie 2018, pentru a se asigura majorarea salariului până la atingerea plafonului pentru anul 2022, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia, din înscrisurile de la dosar rezultă că majorarea în discuţie s-a regăsit aplicată la salariul de bază nu doar în luna ianuarie 2018, ci şi ulterior acestei luni, majorarea respectivă regăsindu-se aplicată la salariul de bază inclusiv la nivelul lunii noiembrie 2020, şi deci inclusiv în perioadele pentru care reclamanţii au solicitat emiterea adeverinţei/adeverinţelor.

Mai exact, este vorba de cupoanele (fluturaşii) de salarii ale reclamanţilor, din care rezultă că majorarea respectivă s-a regăsit aplicată la salariul de bază inclusiv la nivelul lunii noiembrie 2020, şi deci inclusiv în perioadele avute în vedere de reclamanţi pentru emiterea adeverinţei/adeverinţelor.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi întâmpinarea formulată de acelaşi pârât într-un alt dosar care i-a vizat tot pe reclamanţii din prezenta cauză, prin care a arătat că "s-a menţinut şi în anul 2019 regula ca ofiţerii de poliţie judiciară - funcţionari publici cu statut special din cadrul DNA ..., să beneficieze de ... majorarea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzute pentru anul 2022 cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în Nota nr. x din Cap. I lit. A) din Anexa VIII din Legea nr. 153/2017" .

Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile Deciziei H.P. nr. 63/2020, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă că reclamanţii au dreptul de a obţine acte doveditoare (şi deci, inclusiv adeverinţe) în care să se regăsească fiecare element component al soldei/salariului lunar brut realizat la funcţia de bază, iar din moment ce majorarea de 15% pentru complexitatea muncii s-a aplicat la salariul de bază şi a determinat mai departe cuantumul salariului lunar, această majorare apare ca fiind chiar un astfel de element component al salariului lunar.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursului declarat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondat.

B. Recursul incident formulat de reclamanţii A., B., C., D.

Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor critică hotărârea instanţei de fond doar în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată apreciind că acest capăt de cerere trebuia să fie admis parţial, în ceea ce priveşte pretenţiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverinţele de salariat care să cuprindă şi majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii, precum şi a actualizării acestor sume cu inflaţia şi acordării dobânzii legale aferente.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că reclamanţii, în invocarea pagubei, au în vedere doar diferenţa care ar rezulta prin raportare la drepturile care s-ar cuveni potrivit noii adeverinţe (adică cea din luna octombrie 2023) pentru perioada 26.04.2023-17.10.2023, în timp ce chiar reclamanţii arată că din noua adeverinţă (faţă de care solicită calcularea pagubei) este exclusă majorarea de 15% pentru complexitatea muncii. Ceea ce evidenţiază faptul că paguba invocată de aceştia nu a fost raportată şi la majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, ci doar la pretenţia de recalculare a salariului cu VRS 605,225 RON, neplafonat. Mai simplu spus, reclamanţii solicită calcularea pagubei în raport cu data la care a fost emisă noua adeverinţă, şi deci în raport cu diferenţele care ar rezulta prin valorificarea noii adeverinţe, în cadrul căreia, după cum tot aceştia arată, nu este cuprinsă şi majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, evidenţiindu-se astfel voinţa acestora de a raporta prejudiciul invocat doar la diferenţele rezultate din valorificarea componentei VRS 605,225 RON (neplafonat).

Totodată, Curtea de apel a reţinut că reclamanţii nici nu şi-au modificat cererea pe parcursul procesului, nedepunând vreo cerere scrisă prin care să solicite o eventuală despăgubire care să fie dedusă din neindicarea în adeverinţele deja emise a majorării de 15% pentru complexitatea muncii.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că reclamaníi au solicitat în cuprinsul cererii introductive (al doilea capăt de cerere)

obligarea pârâtei la calcularea şi repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al eliberării acestor adeverinţe, începând cu data deschiderii drepturilor la pensie şi până la data eliberării adeverinţelor de salariat, pagubă care constă în diferenţa lunară dintre venitul din pensii încasat şi venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanţi ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverinţelor solicitate.

Ulterior, reclamanţii au arătat prin răspunsul la întâmpinare, ca urmare a emiterii adeverinţelor la data de 10.10.2023 şi cu privire la susţinerile pârâtei referitoare la prejudiciul invocat, că, în ciuda notificării pârâtei pentru emiterea adeverinţelor, au ajuns în imposibilitatea de a încasa diferenţele până la veniturile din pensii revizuite/majorate pentru lunile care depăşesc termenul general de prescripţie de 3 ani în intervalul căruia Casa de Pensii este obligată să le acorde, potrivit art. 65 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 223/2015. În consecinţă, au precizat că menţin acest capăt de cerere în privinţa prejudiciilor ce constau în diferenţa lunară dintre venitul din pensii încasat şi venitul din pensii care ar fi trebuit încasat pentru perioada curpinsă între data deschiderii drepturilor la pensie şi până la data eliberării adeverinţelor de salariat, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, până la plata efectivă.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin notele scrise depuse la data de 08.02.2024 reclamanţii au arătat că au dovedit refuzul nejustificat al pârâtei de a emite adeverinţele pentru o perioadă de 6 luni (cuprinsă între data emiterii Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 şi data comunicării adeverinţelor solicitate - 17.10.2023), cu consecinţa producerii unui prejudiciu ce constă în diferenţa dintre drepturile de pensie încasate şi drepturile de pensie care s-ar fi cuvenit potrivit noii adeverinţe pentru această perioadă. În cadrul aceloraşi note scrise, au arătat că, prin refuzul nejustificat al pârâtei, reclamanţii au fost prejudiciaţi cu diferenţa dintre pensia încasată şi pensia cuvenită pentru perioada 26.04.2020-18.10.2020 (reclamantul A.), respectiv 19.10.2020 (reclamanţii C. şi D.).

Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză, reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată repararea pagubei, iar ulterior au formulat aceleaşi susţineri prin răspunsul la întâmpinare şi notele scrise, cu precizări privind acordarea de despăgubiri pentru neindicarea în adeverinţele emise ulterior introducerii acţiunii a majorării de 15% pentru complexitatea muncii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în raport de petitele acţiunii, precum şi de prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., se impunea ca instanţa de fond să soluţioneze toate cererile şi apărările părţilor, iar neîndeplinirea acestor obligaţii atrage incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, în raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu va mai fi analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte aspectul contestat de recurenţii-reclamanţi, vizând analiza capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri privind majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la examinarea criticilor invocate de recurenţii-reclamanţi, cu apărările formulate de recurentul-pârât, precum şi în raport cu alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor necesare soluţionării acţiunii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 504/2004 şi art. 497 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi, pentru ca prima instanţă să analizeze pe fond pretenţiile reclamanţilor referitoare la acordarea despăgubirilor pentru neindicarea în adeverinţele deja emise a majorării de 15% pentru complexitatea muncii, menţinând dispoziţiile sentinţei privind primul şi al treilea capăt de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocată de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D..

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 251/F-CONT din 22 octombrie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident formulat de reclamanţii A., B., C., D. împotriva sentinţei nr. 251/F-CONT din 22 octombrie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri privind majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

Menţine dispoziţiile sentinţei privind primul şi al treilea capăt de cerere.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.