Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Composesorat. Acţiune în anularea hotărârii Adunării Generale. Competenţă teritorială

 

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti. Competenţa teritorială

Index alfabetic: conflict negativ

  • acţiune în anulare
  • composesorat
  • hotărâre a Adunării Generale

 

Legea nr. 1/2000, art. 28

C.civ., art. 1 alin. (2)

OG nr. 26/2000, art. 23 alin. (3)

 

Prevederile art. 28 din Legea nr. 1/2000, care reglementează procedura reorganizării composesoratelor în formele asociative iniţiale, nu cuprind dispoziţii exprese cu privire la competenţa de soluţionare a cererilor prin care se solicită anularea hotărârilor luate de adunările generale ale composesoratelor.

În atare circumstanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) C.civ., devin incidente prevederile legale privitoare la situaţii asemănătoare.

Ca atare, acţiunilor prin care se solicită anularea hotărârii adunării generale a unui composesorat le sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, care la alin. (3) prevăd că cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.

 

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1712 din 14 octombrie 2025

 

            I. Circumstanţele cauzei

            I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2023 pe rolul Judecătoriei Marghita, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Composesoratul B., C., D. şi E., a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale/Extraordinare a Composesoratului B. din data de 13.08.2023.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16 din Statutul Composesoratului B.

Pârâții Composesoratul B., C. şi E. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat instanței să dispună: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3449 din 8.12.2004 de B.N.P. X, prin care reclamantul-pârât reconvențional a cumpărat cota de 803.500/1.239.400 părți din imobilul situat în localitatea Ip, înscris în CF nr. x-Ip, cu nr. top. x, proprietatea Composesoratului B.; radierea înscrierilor de CF făcute în CF x Ip, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3449 din 8.12.2004 de BNP X, de sub B5; obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, au depus întâmpinare, prin care au invocat şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Marghita.

La data de 3.04.2024 pârâții Composesoratul B., C. și E. au formulat completare la cererea reconvențională, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a F. S.R.L., în contradictoriu cu care au solicitat să se dispună: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr: 2562/2004 de B.N.P. X, prin care reclamantul-pârât-reconvențional a vândut cota de 803.500/1.239.400 părți din imobilul situat în localitatea Ip, înscris în CF nr. x-Ip, cu nr. top. x, către pârâta F. S.R.L.; radierea înscrierilor de CF făcute în CF x Ip, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2562/2004 de B.N.P. X, de sub B6.

Pârâții Composesoratul B., C. și E. au depus note de ședință prin care au solicitat instanței să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Marghita, în soluţionarea prezentei cauze.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 25 din data de 8.01.2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 29.01.2025, Judecătoria Marghita a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Marghita a reţinut că, potrivit art. 33 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, modificarea statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată – anularea Hotărârii A.G.A. a Composesoratului B. – a apreciat că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului este una exclusivă, reclamantul neavând posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel că aspectul privind competența instanței va trebui analizat din perspectiva instanţei în a cărei circumscripții își are sediul/a fost constituit și se află înregistrat în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor pârâtul Composesoratul B., al cărui act se și atacă.

Totodată, a arătat că, la momentul constituirii Composesoratului B., era în vigoare Legea nr. 1/2000, iar potrivit art. 28 alin. (1)-(4) din acest act normativ: „(1) În vederea organizării şi administrării terenurilor forestiere prevăzute la Art. 26 din prezenta lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptăţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale. (2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere. (3) Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, o dată cu cererea, un statut în formă autentică sau certificată de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii, drepturile şi obligaţiile membrilor, răspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum şi alte prevederi specifice. (4) Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie.”

De asemenea, a reţinut că potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cererea de anulare a hotărârii adunării generale a unui composesorat se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia acesta își are sediul, hotărârea instanţei fiind supusă numai apelului.

În aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, a avut în vedere că, prin încheierea civilă nr. 1599 din 9.08.2023, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, a fost admisă cererea formulată de către petenta Composesoratul B. prin care s-a solicitat modificarea actelor constitutive în sensul alegerii noilor membrii în cadrul organelor colective de conducere şi control, a comisiei de cenzori, precum şi alegerea noului sediu al composesoratului.

Încheierea a fost atacată cu apel la Tribunalul Sălaj, apelul fiind respins prin decizia civilă nr. 23/C, definitivă la data de 23.05.2024.

Totodată, a constatat că Judecătoria Șimleu Silvaniei a fost cea care a autorizat funcţionarea Composesoratului B., prin sentința civilă nr. 628 din 12.04.2000, aceasta fiind instanța competentă la data autorizării funcționării composesoratului.

Faţă de obiectul cererii și având în vedere că, la data formulării acesteia, încheierea civilă nr. 1599 din data de 9.08.2023 nu era definitivă, iar pârâtul Composesoratul B. era înscris în Registrul Asociațiilor și fundațiilor ținut la sediul Judecătoriei Șimleu Silvaniei, Judecătoria Marghita a reţinut că la data soluționării cauzei, competența revenea acestei instanțe.

I.2.2. Judecătoria Şimleu Silvaniei, învestită prin declinare, prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată  de instanță, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita; în temeiul art. 133 C.proc.civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Șimleu Silvaniei și Judecătoria Marghita; în temeiul art. 134 C.proc.civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei, până la soluționarea conflictului negativ de competență; în temeiul art. 135 C.proc.civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, în esenţă, Judecătoria Şimleu Silvaniei, în ceea ce privește împrejurarea că este instanța în al cărei registru a fost înscris Composesoratul B., având calitatea de pârât în prezenta cauză, a apreciat că această împrejurare nu este de natură a atrage competența teritorială a Judecătoriei Şimleu Silvaniei în vederea judecării cauzei.

Astfel, a reţinut că prevederile art. 28 din Legea nr. 1/2000 reglementează procedura reorganizării composesoratelor în forma asociativă inițială și a redobândirii calității de persoane juridice, prin hotărâre judecătorească pronunțată de judecătorie, în baza unui statut autentificat, care trebuie să prevadă structura, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, drepturile și obligațiile membrilor, răspunderi, sancțiuni, modul de dizolvare, precum și alte prevederi specifice. Prin aceleași dispoziții legale este reglementat regimul juridic al suprafețelor forestiere aflate în proprietatea comună pe durata ființării formei asociative, respectiv în cazul dizolvării acesteia.

A arătat că, în prezenta cauză, prin acțiunea introductivă se solicită anularea unei hotărâri a Adunării Generale a membrilor Composesoratului B., invocându-se faptul că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor statutare, iar textul art. 28 din Legea nr. 1/2000 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la competența și procedura de judecată în cazul cererilor prin care se solicită anularea hotărârilor luate în adunările generale, respectiv prin care se invocă încălcarea unor prevederi din statut.

În lipsa unor dispoziţii speciale care să reglementeze procedurile judiciare privind actele emise de aceste forme asociative, a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) C.civ., se aplică prevederile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar în lipsa acestora principiile generale ale dreptului.

 Așadar, a reţinut că, în lipsa unor prevederi legale speciale, composesoratelor li se aplică dispozițiile O.G. nr. 26/2000, privind asociaţiile şi fundaţiile, prevederile acestui din urmă act normativ nefiind contrare Legii nr. 1/2000.

Ca atare, a făcut aplicarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 şi, în raport cu sediul Composesoratului B., a reţinut că instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Marghita.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C.proc.civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. 

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Marghita şi Judecătoria Şimleu Silvaniei şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă apreciind că, în speţă, competenţa aparţine judecătoriei unde se află Registrul Asociațiilor și fundațiilor în care a fost înscris composesoratul, în timp ce cea de-a doua instanţă a făcut aplicarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr.  26/2000, reţinând că sediul composesoratului se află în circumscripţia teritorială a primei instanţe învestite cu soluţionarea litigiului.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale/Extraordinare a Composesoratului B. din data de 13.08.2023.

Reorganizarea composesoratelor în formele asociative iniţiale este reglementată de art. 28 din Legea nr. 1/2000, în conformitate cu care competenţa în cadrul acestei proceduri aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile, hotărârea judecătorească prin care formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, au redobândit calitatea de persoană juridică fiind înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie.

Or, prevederile legale anterior evocate nu cuprind dispoziţii exprese cu privire la competenţa de soluţionare a cererilor prin care se solicită anularea hotărârilor luate de adunările generale ale composesoratelor, ci, aşa cum s-a arătat anterior, se referă doar la procedura de recunoaştere a formelor asociative de administrare şi exploatare a terenurilor forestiere.

În atare circumstanţe, devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) C.civ., potrivit cărora: „În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.”

Astfel, în lipsa unor dispoziţii speciale care să reglementeze regimul juridic al hotărârilor pronunţate de adunările generale ale acestor forme asociative şi a unor uzanţe în această materie, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) C.civ., devin incidente prevederile legale privitoare la situaţii asemănătoare.

Ca atare, acţiunilor prin care se solicită anularea hotărârii adunării generale a unui composesorat le sunt a sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care la alin. (3) prevăd că: „(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.”

În plus, Înalta Curte reţine că asociaţiile composesorale nu sunt cuprinse în enumerarea limitativă de la art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2000, care statuează cu privire la entităţile care nu intră sub incidenţa acestui act normativ (partidele politice, sindicatele şi cultele religioase).

Prin urmare, elementul care prezintă relevanţă în stabilirea instanţei competente a soluţiona prezenta cauză este reprezentat de sediul pârâtului Composesoratul B., la data formulării cererii de chemare în judecată, sediu situat în satul Almaşu Mare, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Marghita, sediu, de altfel indicat, prin cererea de chemare în judecată şi confirmat atât de menţiunile părţii din întâmpinarea/cererea reconvenţională depusă în faţa primei instanţe, cât şi de cele din statutul composesoratului.

Nu prezintă relevanţă sub aspectul instanţei competente a soluţiona cauza împrejurarea că, la data demarării litigiului, nu era definitivă încheierea civilă nr. 1599 din data de 9.08.2023, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, (prin care s-a admis cererea formulată de către petentul Composesoratul B. de modificare a actelor constitutive în sensul alegerii noilor membrii în cadrul organelor colective de conducere şi control, a comisiei de cenzori, precum şi a alegerii noului sediu al composesoratului), întrucât, şi anterior celor dispuse prin aceasta, sediul pârâtului se afla tot în satul Almaşu Mare, modificarea vizând numărul, noul sediu fiind situat la nr. x, în timp ce vechiul sediu se afla la nr. xy (aspect ce rezultă din cuprinsul actului adiţional de modificare a statutului composesoratului, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Marghita).

Pentru considerentele expuse în raport cu prevederile legale anterior enunţate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C.proc.civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.