Şedinţa publică din data de 21 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 7.2.2022, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, reprezentat prin Ministrul Mediului Apelor şi Pădurilor, anularea în tot a Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 12.4.2022, B. a formulat o cerere de intervenţie în favoarea reclamantei A., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, iar prin hotărârea finală admiterea cererii de anulare a Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, formulată de către reclamanta A. şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
1.2. Hotărârea pronunţată în cauză
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 48 din 26 mai 2022, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 1460/24.08.2021 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată pentru sprijinirea apărărilor reclamantei de B. şi a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către intervenientă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
1.3. Calea de atac excercitată în cauză
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Târgu-Mureş pronunţate la 26 mai 2022, a promovat, în termen legal, recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.
Recurentul a încadrat motivele de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Cât priveşte incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. arată că instanţa a recunoscut faptul că, prin stabilirea cotelor, autoritatea recurentă a respectat toate exigenţele naţionale şi europene, însă în pofida acestor argumente, a anulat actul administrativ atacat.
De asemenea, vizează motivarea cotradictorie a instanţei, aceasta reţinând că ordinul contestat este nelegal, întrucât recurentul, în procedura de stabilire a cotelor de vânătoare, nu a înţeles să se folosească de studiile de evaluare efectuate de către fiecare fond de vânătoare în parte. Prin urmare, recurentul -pârât a stabilit cotele de recoltă în baza evaluărilor realizate de către gestionari (fonduri de vânătoare) şi avizate de către Gărzile Forestiere competente.
Recurentul a susţinut şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte lit. d) a Anexei nr. V, respectiv evaluarea influentei pe care o au metodele de captură asupra nivelurilor populaţiilor pasărilor sălbatice. A precizat că în România nu se practică vânătoarea prin capturarea de exemplare de păsări, astfel că nu se poate vorbi de o influenţă negativă pe care această metoda să o aibă asupra populaţiilor de păsări.
A arătat că situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de fond este total eronată, contrară ansamblului probelor administrate. Astfel, în ceea ce priveşte evaluarea efectivelor speciilor de păsări sedentare, dar şi migratoare, a menţionat că acestea au fost determinate în conformitate cu protocoalele prevăzute în Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din Romania, Bucureşti, 2014 elaborat la comanda Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice Direcţia Dezvoltare Durabilă şi Protecţia Naturii, întocmit de un colectiv de specialişti sub coordonarea Ştiinţifică a C. şi D. o Metodologia de lucru privind punerea în aplicare a protocoalelor anterior menţionate sa bazat pe recomandările internaţionale si recomandările portalului Uniunii Europene referitoare la raportarea pe art. 12 al Directivei Păsări către UE.
În ceea ce priveşte studiile de evaluare prin metoda inelarii, prevăzute de Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, a menţionat că potrivit informaţiilor furnizate de către C., aceasta "poate fi folosită pentru studierea populaţiilor de păsări migratoare aflate în pasaj şi nu pentru evaluarea populaţiilor cuibăritoare".
Astfel, potrivit noilor modificări aduse prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea si completarea Legii vânătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 se menţionează în mod expres la art. 17 alin. (2) din Legea vânătorii că "Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare."
Prin urmare, susţine recurentul se menţionează expres în lege că evaluarea se va efectua doar cu privire la speciile de păsări sedentare, nu şi la cele migratoare aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond. Considerentele Curţii sunt netemeinice.
La emiterea ordinului au fost avute în vedere 2 studii succesive de evaluarea a populaţiilor de păsări sedentare şi migratoare, realizate de către C. si D. conform protocoalelor prevăzute în "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din Romania, Bucureşti, 2014" elaborat la comanda Ministerului Mediului si Schimbărilor Climatice, ce reprezenta autoritatea publică centrală care răspundea şi de vânătoare la acel moment.
În fine, susţine că prevederile art. 33 alin. (2), (3) si (4) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu au fost încălcate, aşa cum greşit a reţinut instanţa fondului, având în vedere că perioada de vânătoare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 şi ale Directivei Pasări, prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Un alt motiv de nelegalitate a ordinului contestat l-a reprezentat "tratarea identică a speciilor ameninţate şi a celor care nu sunt ameninţate, prin folosirea aceluiaşi algoritm de stabilire a cotelor de recoltă".
Recurentul a susţinut că instanţa a reţinut, în mod eronat, că autoritatea a folosit aceleaşi studii şi acelaşi algoritm de recoltare, atât pentru speciile ameninţate, cât şi pentru cele care nu sunt ameninţate.
Plecând de la această premisă, a învederat că soluţia pronunţată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa ar fi trebuit să anuleze, în parte, actul contestat, doar din perspectiva speciilor ameninţate şi să-l menţină prin raportare la acele specii care nu sunt ameninţate, acest mod de soluţionare făcând incident în cauză prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 ca temei de recurs.
Mai mult, această motivare a instanţei nu este întemeiată pe vreo dispoziţie legală, ci se bazează pur şi simplu pe dreptul de apreciere al Curţii.
În plus, pentru 3 specii - Tururică, Gâscă de vară şi Sitarul de pădure - instanţa a considerat că Ministerul a "abuzat" de dreptul de apreciere, însă anularea întregului ordin este evident nelegală.
Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
1.4. Apărările formulate în cauză
Atât intimata - reclamantă A., cât şi intimata - intervenientă B. nu au înţeles să formuleze întâmpinare în cauză.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 7 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor succede:
Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat în mod formal de către recurentul-pârât, în condiţiile în care niciuna dintre criticile aduse cauzei deduse judecăţii, prin motivele de recurs, nu se subsumează ipotezelor reglementate de prevederile textului legal amintit, şi anume nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive contrare sau străine de natura pricinii.
În acest sens, ceea ce se critică de către recurentul-pârât este nerespectarea, de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 care dispun că "Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare."
În plus, se observă că, şi în dezvoltarea crititicilor de nelegalitate încadrate art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa ar fi trebuit să anuleze în parte ordinul atacat cel puţin pentru speciile care nu sunt ameninţate, critică care nu se subsumează ipotezelor reglementate de prevederile textului legal amintit, respectiv nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive contrare sau străine de natura pricinii.
În acest context, Înalta Curte urmează a analiza legalitatea hotărârii curţii de apel prin raportare la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. căruia i se subsumează aspectele de nelegalitate invocate de către recurentul-pârât prin memoriul de recurs.
Examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecăţii, nu relevă că instanţa de fond ar fi încălcat sau aplicat greşit vreo normă de drept material în soluţionarea acţiunii.
Pentru a reţine astfel, analiza realizată în recurs de către Înalta Curte are ce ca punct de plecare obiectul prezentei acţiuni prin care intimata - reclamantă A. solicită anularea a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor 1460 din 24.8.2021 prin care s-au aprobat cotele de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare. Anexele nr. 1-4 ale Ordinului conţin centralizatoare privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021-2022 pentru fiecare fond cinegetic, la speciile enumerate în acestea (în Anexele nr. 1, 2 şi 3), precum şi numărul maxim de exemplare care pot fi vânate/zi/vânător (în Anexa 4 a Ordinului).
Speciile enumerate în Anexe, atât sedentare cât şi migratoare, sunt următoarele: porumbelul gulerat, porumbelul-de-scorbură, turturica, graurul, prepeliţa, ciocârlia- de-câmp, sturzul-de-vâsc, sturzul cântător, cocoşarul (Anexa 1 a Ordinului); gâsca-de-vară, gârliţa mare, găinuşa-de-baltă, raţa mare, raţa mică, raţa moţată, raţa sunătoare, sitarul-de-pădure, lişiţa (Anexa 2 a Ordinului); stăncuţa, cioara grivă, cioara-de-semănătură, coţofana, gaiţa, guguştiucul, ierunca (Anexa 3 a Ordinului). Fundamentarea cotelor de recoltă se regăseşte în Referatele de aprobare nr. 159286/7.7.2021 şi nr. 159360/9.8.2021.
Ordinul nr. 1460/2021, stabileşte, prin anexele sale, cotele de recoltă pentru unele specii de păsări admise la vânătoare, pentru perioada 2021-14 mai 2022, precum şi numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător.
Acest Ordin a fost emis în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, care stabileşte, la art. 6 alin. (1) lit. f), că una dintre principalele atribuţii ale administratorului faunei cinegetice este următoarea:
"stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare".
Constată Înalta Curte că, anterior emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză, prin ordinul nr. 637/2019 au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, iar, prin sentinţa nr. 37/25.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admisă acţiunea reclamantei şi au fost anulate anexele Ordinului MAP nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020, cotele de vânătoare la 4 specii de păsări migratoare, respectiv ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa a reţinut, în esenţă, că Ordinul MAP nr. 673/2019 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 20 şi art. 30 din Legea nr. 24/2000 întrucât nu este suficient fundamentat, respectiv "cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 şi 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007 şi punctele/paragrafele nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulul Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn ratificată prin Legea nr. 13 din 08/01/1998 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 1998, punctul/paragraful nr. 5 al Preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995 ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000", deoarece "stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului".
Totodată, Curtea de Apel Braşov a mai reţinut că "stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării "mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare" fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţiile esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii".
Înalta Curte reţine că efectul pozitiv al lucrului judecat, înţeles ca posibilitate pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Efectul pozitiv al lucrului judecat, aşa cum este reglementat în prezent de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., obligă instanţa ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanţă a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă şi să îşi argumenteze propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în condiţiile în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.
Acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov deşi priveşte un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinului MAP nr. 673/2019, acest act a fost emis tot în aplicarea dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, la fel ca Ordinul nr. 1460/2021 supus controlului judecătoresc în prezenta cauză, care reglementează aceleaşi cote, dar pentru o perioadă ulterioară.
De asemenea, prin decizia nr. 2482 din 11 mai 2023 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea recursului promovat de autoritatea pârâtă, a menţinut sentinţa nr. 29 din 23 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal prin care instanţa a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârât, admiterea acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia "E." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, anularea prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.
De asemenea, a dispus anularea prevederilor anexei nr. 1 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 1 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar, prevederilor anexei nr. 2 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşa de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă, prevederile anexei nr. 3 a Ordinului Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2021/2022, la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă şi prevederile anexei nr. 4 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, anexe publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.
În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, Curtea în esenţă a reţinut că este învestită cu o cerere de a stabili/verifica dacă există o încălcare a dispoziţiilor de transpunere a normei comunitare/încălcare a normei comunitare şi nu să constate utilitatea sau oportunitatea normei comunitare.
Pe de altă parte, a arătat că realizarea studiilor pe baza metodei inelării sunt obligatorii şi deci, trebuie realizate. Datele obtinute prin metoda inelării sunt cele mai solide şi mai relevante date, pentru dinamica demografică a speciilor de păsări. Studiile pe baza metodei inelării oferă informaţii populaţionale vitale pentru vânătoare precum informaţii depre mortalitatea populaţiilor, despre productivitatea şi rata de supravieţuire a populaţiilor în diverse etape ale vieţii, despre abundenţa populaţiilor, iar aceste date demografice sunt, evident, date despre niveluri populaţionale. Faptul că studiile prin metoda inelării sunt utilizate pentru estimarea efectivelor aflate în pasaj, reiese din "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de interes comunitar din România, ediţia 2014". La capitolul 7.2 din Ghid, numit "Protocol de monitorizare pentru migraţia speciilor cântătoare" se prezintă ca metodologie de monitorizare a migraţiei păsărilor cântătoare, "procedura de inelare a păsărilor". Se descrie această procedură menţionându-se ca avantaje ale metodologiei faptul că: este uşor de replicat; oferă o imagine relativ bună în ceea ce priveşte numărul exemplarelor şi al speciilor în migraţie, în timpul şi la locul respectiv, mai ales în cazul paseriformelor. Totodată, la titlul "Rezultate aşteptate în urma implementării metodologiei şi analizei datelor" se menţionează că, rezultatele obţinute vor fi stocate şi prelucrate de către coordonatorul metodologiei. Numărul "efectivelor în migraţie" va fi prezentat în "număr de exemplare aflate pe pasaj"(...) "Datele obţinute vor fi folosite, de asemenea, şi pentru determinarea tendinţelor populaţiilor speciilor ţintă şi dinamica migraţiei."
În raport cu cele învederate anterior, Înalta Curte a constatat că în mod corect, prima instanţă a reţinut incidenţa obligatorie în speţă, a jurisprudenţei CJUE în materie, şi anume, Hotărârea din data de 13 decembrie 2007, Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04, în care Curtea de Justiţie a obligat Irlanda să transpună în legislaţia naţională prevederile art. 10 din Directivă reţinând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi la Anexa nr. V din Directiva Păsări sunt obligatorii şi nu facultative, şi prin urmare, constatând nelegala adoptare a prevederilor art. 1 alin. (1) şi a anexelor 1-3 din Ordinul 1460/2021.
În ceea ce priveşte art. 2 şi 3 din Ordin1460/2021, aceste articole se raportează la cotele de recoltă aprobate, or în condiţiile anulării cotelor de recoltă prevăzute la art. 1, anexele 1-3 din ordin, pe cale de consecinţă, se impune şi anularea acestor două articole subsecvente.
În ceea ce priveşte greşita anulare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021 care permit structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, posibilitatea modificării sau reaprobării cotelor de recoltă aprobate de pârâtul MMAP prin acest ordin, Înalta Curte a reţinut că şi acestea sunt nefondate.
Dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 prevăd în mod expres faptul că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are competenţa de a stabili şi aproba anual cotele de recoltă pentru speciile admise la vânătoare în calitate de administrator al faunei cinegetice.
Referitor la greşita anulare a dispoziţiilor art. 4 din actul administrativ dedus judecăţii, dezvoltă teoria potrivit căreia dispoziţiile normative cu caracter superior, respectiv, prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, nu interzic în mod expres aprobarea modificării cotelor de recoltă direct de către structurile teritoriale ale administratorului faunei cinegetice, respectiv de către Gărzile Forestiere ale căror competenţe în acest sens ar fi prevăzute de către art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015.
A apreciat că neinterzicerea expresă în textul legii a delegării unor atribuţii către structurile teritoriale de specialitate a aprobării modificării cotelor de recoltă nu echivalează cu atribuirea directă a unor astfel de competenţe, cu atât mai mult cu cât legislaţia secundară - O.U.G. nr. 32/2015, H.G. nr. 743/2015, OMMAP nr. 456/2016 - nu folosesc noţiunea de stabilire şi aprobare, ci doar noţiuni adiacente, respectiv monitorizare, implementare, control, noţiuni care în mod evident nu pot fi asimilate termenului de stabilire a cotelor de recoltă. Aşadar, în mod legal, a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021 încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, criticile recurentelor-pârâte dezvoltate sub acest aspect, urmând a fi respinse în consecinţă.
Relativ la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea gărzilor forestier -hotărâre de guvern emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015-, potrivit cărora "În domeniul cinegetic Gărzile implementează pe raza lor de competenţă politicile autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în activităţile de administrare şi gestionare a fondului cinegetic al României, de protecţie a faunei de interes cinegetic, de exercitare a vânătorii şi de inspecţie şi control al regimului cinegetic", text de lege care ar justifica legalitatea dispoziţiilor art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021, întrucât dispoziţiile art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 143/2015 fac referire exclusiv la implementarea de către Gărzile Forestiere a politicilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, atribuţie care în niciun caz nu se poate confunda cu delegarea de competenţă în favoarea acestor structuri în ceea ce priveşte stabilirea cotelor de recoltă.
Prevederile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea şi functionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor potrivit căruia, în exercitarea atribuţiilor sale Ministrul Mediului Apelor şi Padurilor are posibilitatea emiterii de ordine şi instrucţiuni care pot avea caracter normativ sau individual este, în fapt, un argument în favoarea anulării art. 4 din Ordinul MMAP nr. 1400/2021. Astfel, aprobarea cotelor de recoltă în baza art. 6, alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006 se face printr-un Ordin de Ministru, respectiv printr-un act administrativ cu caracter normativ, potrivit art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020, întrucât acest act administrativ-normativ este apt să producă efectele juridice necesare pentru actualizarea conţinutului său, constând în emiterea autorizaţiilor de mediu de către APM-uri dar şi în emiterea autorizaţiilor de vânătoare de către gestionari. Mai mult decât atât, întrucât actul administrativ este prin definiţie generator de efecte juridice, odată cu generarea acestor efecte, urmează a se naşte şi posibilitatea blocării acestor efecte prin contestarea (anulare/suspendare) a actului respectiv.
Înalta Curte reţine că, art. 5 din Ordinul MMAP contravine dispoziţiilor art. 6 şi art. 77 din Legea nr. 24/2000, raportate la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară şi suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea 407/2006.
Arată, în primul rând, în textul art. 5 din Ordin, MMAP stipulează că acest articol a fost adoptat "pentru aplicarea prevederilor art. 34 din Legea 407/2006". În al doilea rând, sintagma "numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului" din conţinutul art. 77 din Legea 24/2000 indică faptul că necesitatea emiterii/adoptării unor ordine precum cel contestat trebuie să rezulte dintr-o normă de ordin superior.
Constată instanţa de control judiciar că, din textul art. 34 din Legea 407/2006, rezultă cu claritate că vânarea exemplarelor de faună sălbatică aflate în intravilan se face în limitele/cu respectarea cotelor de recoltă şi a derogărilor stabilite, în condiţiile în care cotele se stabilesc în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006, iar derogările se stabilesc în baza art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007. Totodată din interpretarea art. 34 nu rezultă abilitarea MMAP de a stabili/aproba cote suplimentare de recoltă (pentru situaţiile în care: cotele de recoltă la speciile de păsări au fost realizate sau nu a fost aprobată cotă de recoltă sau nu este perioadă de vânătoare) printr-o dispoziţie specială care să deroge de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006.
Aşadar, reiese că dispoziţiile art. 34 din Legea 407/2006 nu autorizează MMAP să suplimenteze cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic -sau să aprobe noi cote de recoltă, diferite de cele aprobate prin prezentul Ordin-, printr-o procedură distinctă de cea stabilită la art. 6 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, în vederea recoltării/vânării acestor specii pe tot timpul anului, în intravilanul localităţilor, ceea ce înseamnă că, din perspective art. 34 din Legea 407/2006, nu există necesitatea emiterii/adoptării art. 5 din Ordinul Contestat.
În ceea ce priveşte art. 4 şi art. 5 din Ordinul nr. 1460/2021, Înalta Curte constată că aceste două articole nu sunt fundamentate, deşi au o existenţă de sine stătătoare nefiind în relaţie de dependenţă cu prevederile art. 1 din Ordin. Nici, în referatul DMRC nr. x/07.07.2021 şi nici în Referatul x/09.08.2021 nu există nicio justificare a adoptării prevederilor art. 4 şi art. 5 din Ordinul nr. 1400/2020, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că acest aspect contravine prevederilor art. 6 şi art. 30 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Raportat la cele anterior prezentate, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).
Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. aceasta pentru că, în litigiul anterior soluţionat, instanţele au cercetat legalitatea actelor contestate, iar intimata-reclamantă a prezentat argumente similare, astfel încât se poate reţine identitatea de situaţii juridice care să oprească analiza punctuală a justificărilor.
Reluarea în cadrul prezentului litigiu a exact aceloraşi argumente şi invocarea aceloraşi temeiuri care au fost deja examinate prin decizia nr. 2482 din 11 mai 2023 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 este în mod evident contrară efectului pozitiv al lucrului judecat de care se bucură această sentinţă, deoarece, dacă s-ar relua dezbaterea s-ar putea ajunge la o cu totul altă soluţie, ceea ce ar lipsi de eficienţă o hotărâre judecătorească definitivă. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în acest proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 48 din 26 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 21 februarie 2024.