Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., prin procurator A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, Consiliul Local al comunei Miroslava, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Oficiul de Cadastru şi Amenajarea Teritoriului Iaşi, anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, în sensul scoaterii din Anexa nr. 2 privind "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi" a poziţiei 345, respectiv bunul teren identificat ca B. din str. x, în suprafaţă de 1,5 ha care face obiectul cererii.
Totodată, reclamantul a solicitat şi anularea tuturor actelor subsecvente anulării parţiale a H.G. nr. 35/2012 care afectează regimul juridic al terenului identificat ca B. din Valea Adâncă, Iaşi, respectiv:
- anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iaşi nr. 72/2011 în sensul scoaterii din Anexa 1.1 poziţia 344 din "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi", respectiv a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1,5 ha ce face obiectul cererii;
- anularea în parte a încheierii intabulare din dosar nr. x/28.04.2009 emisă O.C.P.I. Iaşi, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă de 1,5 ha ce face obiectul cererii;
- anularea în parte a Hotărârii consiliului local al municipiului Iaşi nr. 296/25.10.2001 de modificare a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iaşi nr. 196/18.08.1999, în sensul scoaterii din "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi" a suprafeţei de 1,5 ha teren ce face obiectul cererii.
- anularea în parte a Hotărârii Consiliului local al comunei Miroslava nr. 34 din data de 27.07.2001 prin care se acordă aviz favorabil Primăriei Municipiului Iaşi în vederea obţinerii atestatului de proprietar a suprafeţei de 23,32 ha, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă de 1,5 ha ce face obiectul cererii;
- anularea în parte a Procesului-verbal de predare - primire a suprafeţei de 21,32 ha încheiat la data de 04.12.1991 între reprezentanţii C. S.A. şi reprezentanţii Primăriei municipiului Iaşi, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1,5 ha ce face obiectul cererii;
- anularea în parte a Ordinului nr. 68/26.07.1991 emis de Departamentul Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1.5 ha ce face obiectul cererii;
- anularea în parte a Procesului-verbal din data de 27.09.1990 prin care IAS Miroslava preda suprafaţa de 30 ha teren arabil Primăriei Municipiului Iaşi, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1,5 ha ce face obiectul cererii, cu obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 59/25.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepţia tardivităţii, invocată de pârâtul Guvernul României, şi s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul A., prin mandatar A., privind anularea în parte a H.G. nr. 35/2012 privind modificarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 1354/2001 şi a actelor premergătoare individualizate de reclamant, respectiv: Hotărârea nr. 72/2011 a Consiliului Local al Municipiului Iaşi, Hotărârea nr. 296/2001 a Consiliului Local al Municipiului Iaşi, Hotărârea nr. 34/2001 a Consiliului Local al Comunei Miroslava, Procesul-verbal de predare primire din data de 04.12.1991, Procesul-verbal din data de 27.09.1990 şi Ordinul nr. 68/1991 al Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, cerere formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, Consiliul Local al Comunei Miroslava şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
S-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi din oficiu, şi s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Amenajarea Teritoriului Iaşi (Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi) privind anularea încheierii de intabulare nr. x/28.04.2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..
Prin decizia nr. 5325/10.11.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iaşi.
S-a admis recursul formulat de reclamantul A. în calitate de moştenitor legal al lui D. prin mandatar A. împotriva sentinţei nr. 59/2021 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal. A fost casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2020*.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 279 din 17 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei de interes procesual.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, Consiliul Local al comunei Miroslava, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ca lipsită de interes procesual.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 279 din 17 noiembrie 2023, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei civile atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.
În esenţă, în motivare, a susţinut că prin decizia nr. 4322/16.02.1993 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din judeţul Iaşi i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui D. pentru 2 ha teren arabil, din care 0,5 ha teren în fizic şi 1,5 ha teren în echivalent acţiuni la S.C. C. S.A. Miroslava. Calitatea de acţionar a fost menţionată în registrul societăţii, aspect confirmat de către C. S.A. prin adresa nr. x/08.02.1995.
La data de 23.01.1995 a fost eliberat lui D. titlul de proprietate nr. x, pentru suprafaţa de 0,5 ha teren, fără ca această reconstituire să se realizeze pe vechiul amplasament.
A arătat că defunctul D. a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 cererea iniţială de reconstituire a dreptului de proprietate reconstituire în natură a dreptului de proprietate nr. x/3.04.1991 aşa cum figurează în Anexa nr. 19 a C. S.A. Miroslava.
Pentru punerea în posesie pe vechiul amplasament, Primaria Municipiului lasi - Serviciul Amenajarea Teritoriului si Cadastru Funciar a comunicat Primăriei Comunei Miroslava - Comisiei Locale de Fond Funciar prin adresa nr. x/19.02.2001, faptul ca, în urma deplasării împreuna cu numitul D. pentru identificarea amplasamentului în vederea întocmirii fişei de punere in posesie cu suprafaţa de 1.50 ha, s-a constatat ca suprafaţa de teren este situata pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava. Având în vedere această adresă, consideră că deplasarea pentru identificarea amplasamentului s-a realizat ca urmare a cererii de punere în posesie a defunctului, document care stă la baza comunicării transmise de Primaria Municipiului lasi - Serviciul Amenajarea Teritoriului şi Cadastru Funciar înregistrată sub nr. x/19.02.2001.
Ultima cerere de punere în posesie depusă de către defunctul D. a fost adresată Comisiei locale de fond funciar Miroslava şi înregistrată în evidenţele acestei unităţi cu nr. 3477/2005, prin care s-a solicitat din nou punerea în posesie cu suprafaţa de 1,5ha conform Hotărârii nr. 689/06.09.2002, aşa cum rezultă din dispozitivul Hotărârii nr. 3477/23.05.2023 a E..
În condiţiile în care exista o cerere de restituire a acestei suprafeţe de teren, nesoluţionată, dreptul de proprietate fiind validat prin Hotărârea nr. 689/06.09.2002, în calitate de moştenitor, a înaintat noi cereri Comisiei locale de fond funciar Miroslava pentru punerea în posesie, în natură, pentru suprafaţa de 1,50 ha teren, conform Hotărârii nr. 689/06.09.2002 şi în conformitate cu prevederile art. 1, alin. (1) şi art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea 165/2013, respectiv cererea înregistrată cu nr. x/31.03.2015; cererea înregistrată cu nr. x/04.05.2016; cererea înregistrată cu nr. x/26.06.2017; cererile înregistrate la Primaria Municipiului Iasi si adresate Consiliului local al municipiului Iasi cu nr. 70534/11.07.2017 si 71449/13.07.2017; cererea înregistrată cu nr. x/08.08.2018.
Cu privire la calitatea de acţionar, este de menţionat faptul că defunctul D. a deţinut această calitate DOAR până în anul 2002 timp în care a primit dividente în natură (grâu) prin efectul Legii nr. 46 din 14 mai 1992, privind stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor fizice care deţin acţiuni în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991. Ulterior anului 2002, nu a mai primit drepturi in bani şi nici în natură pentru calitatea de acţionar, pe care, de altfel, nu a mai deţinut-o.
La data de 19.02.2001, cu ocazia deplasării în teren efectuată de către specialişti în măsurători terestre din cadrul Primăriei Iaşi - Serviciului de amenajarea teritoriului şi cadastru funciar împreună cu D., făcută în vederea identificării amplasamentului şi punerii în posesie, s-a constat că terenul care face obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament se află pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava.
În urma acestor constatări faptice din teren a fost întocmită adresa nr. x/19.02.2001 prin care F. (în evidenţele căreia D. era înscris cu 1,50 teren agricol în acţiuni) a fost înştiinţată să efectueze demersurile pentru radierea poziţie 19 -din Anexa 36 pe municipiului Iaşi şi înscrierea în anexa 36 pe comuna Miroslava, în vederea punerii în posesie cu suprafaţa de 1,50 ha, totodată fiind înştiinţate pentru efectuarea demersurilor atât Primăria comunei Miroslava cât şi Comisia locală de fond funciar.
Din anul 2002, odată cu adoptarea Hotărârii nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Judeţene Iasi de aplicare a Legii 18/1991 (ca urmare a demersurilor efectuate de către Primăriei Iasi Serviciului de amenajarea teritoriului si cadastru funciar. Primăria Miroslava si Comisia locală Miroslava de fond funciar) prin care s-a dispus radierea din Anexa 36 a Mun. lasi si înscrierea în Anexa 34 a comunei Miroslava. DEFUNCTUL D. NU A MAI AVUTCALITATEA DE ACTIONAR SI NU A MAI PRIMIT DIVIDENTE.
Atât timp cât defunctul D. a solicitat punerea în posesie cu suprafata de teren de 1.50 ha detinute în actiuni, este evidentă vointa acestuia de renuntare la calitatea de acţionar în vederea dobândirii calităţii de proprietar al terenului.
A susţinut că la momentul soluţionării excepţiei lipsei de interes, Curtea de Apel Iaşi s-a pronunţat pe fondul cauzei, cu privire la legalitatea actelor contestate, fără a uni excepţia invocată din oficiu cu fondul în conformitate cu art. 248 alin. (4) noul C. proc. civ., deşi a considerat că pentru judecarea excepţiei este corect şi LEGAL să se administreze aceleaşi dovezi ca pentru soluţionarea fondului.
În acest fel, instanţa de fond a depăşit limitele competenţelor puterii judecătoreşti, deoarece a conferit caracter de legalitate operaţiunii de predare - primire a terenului în suprafaţă de 21,32 ha efectuată în data 04.12.1991, între reprezentanţii S.C. C. S.A. Miroslava şi reprezentanţii Primăriei Mun. Iaşi, în aplicarea Ordinului nr. 68/26.07.1991 a Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii (prerogativă normativă şi nu judecătorească).
Cu toate că acest proces-verbal a fost administrat ca probă şi menţionat în dispozitivul deciziei contestate, dând dovadă de superficialitate, Curtea a omis deliberat să menţioneze că acelaşi teren a fost predat anterior cu procesul-verbal de predare-primire din data 29.09.1990 încheiat între reprezentanţii G. şi reprezentanţii Primăriei mun. Iaşi, prin care a fost schimbată arondarea administrativă a suprafaţa de 30 ha teren agricol (ce includea şi amplasamentul ce face obiectul acţiunii). Acest lucru s-a realizat în ciuda faptului că era interzisă prin lege micşorarea suprafeţei agricole.
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi comitetele, respectiv birourile executive ale consiliilor populare au obligaţia sa ia măsuri ca toţi deţinătorii de terenuri sa menţină, sa protejeze şi sa întreprindă acţiuni de creştere a suprafeţei agricole.
În mod excepţional, terenurile destinate producţiei vegetale, agricole şi forestiere sau alte terenuri situate în afară perimetrului construibil al localităţilor, precum şi, atunci când pentru acelaşi obiectiv sunt necesare terenuri situate atât în perimetrul construibil, cât şi în afară acestuia, ocuparea sau folosirea acestora, definitiv sau temporar, în alte scopuri decât producţia vegetala, agricolă sau forestieră, se va putea face numai pe baza aprobării prealabile obţinute prin decret prezidenţial.
Terenurile agricole sau forestiere din perimetrul construibil al localităţilor, aprobat conform legii, vor putea fi ocupate sau folosite, definitiv sau temporar, în alte scopuri decât producţia agricolă vegetala sau forestieră numai pe baza aprobărilor prealabile date, după caz, prin ordii alin. ministrului agriculturii şi industriei alimentare sau, respectiv, al ministrului economiei forestiere şi materialelor de construcţii.
Nelegalitatea operaţiunii era cunoscută părţilor semnatare a procesului-verbal invocat supra, si este probată fără niciun dubiu cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa emisa de Directia Productiei Vegetale din cadrul Ministerului, înregistrată cu nr. x/6.12.1990 prin care se comunică Primăriei municipiului Iaşi faptul că nu se deţine la acea dată niciun act normativ care să permită diminuarea fondului funciar al agriculturii de stat.
Mai mult de atât, Curtea a apreciat că Municipiul Iaşi se afla în posesia legală a terenului agricol la data intrării în vigoare a Legii 1/2000, mai exact la data de 16.01.2000, conferind legalitate atât procesului-verbal de predare - primire din 04.12.1991 cât şi Ordinului nr. 68/26.07.1991 a Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, pe baza căruia a fost făcută predarea, fără a se raporta la cadrul legislativ în vigoare.
Folosirea definitivă sau folosirea temporară a terenurilor forestiere, în alte scopuri decât silvice, se aprobă de organul silvic judeţean, până la 1 ha, de Ministerul Mediului, pentru terenurile în suprafaţă de până la 100 ha, şi de Guvern, pentru cele ce depăşesc aceasta suprafaţă.
Aprobarea prevăzută la art. 73 şi 74 este condiţionată de acordul prealabil al deţinătorilor de terenuri. De asemenea, pentru obţinerea aprobării prevăzute la art. 73 lit. b) şi c) şi art. 74 este necesar avizul organelor agricole sau silvice judeţene şi al municipiului Bucureşti, după caz.
Cu toate că între cele doua procese-verbale de predare-primire întocmite există o diferenţă de 9 ha de teren, a căror destinaţie a rămas necunoscută, dar este menţionată în procesul-verbal din data de 04.12.1991 (diferenţa de 9 ha urmând a fi soluţionată odată cu finalizarea aplicării Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar), Curtea, a concluzionat că în suprafaţă de 21,32 ha se regăseşte şi suprafaţa de 1,5 ha revendicată.
A susţinut că predarea din data de 04.12.1991 a fost nelegal efectuată, fără respectarea condiţiilor impuse de lege, în sensul că operaţiunea nu a fost efectuată cu avizul organelor agricole judeţene, respectiv Comisia Judeţeana de fond funciar Iaşi şi fără aprobarea Ministerului Agriculturii (în speti Ordinului nr. 68/26.07.1991 fiind emis de către secretarul de stat şi nu prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri), condiţia iniţiala fiind existenţa avizului Comisiei Judeţene.
Potrivit prevederilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 7 din Decretul nr. 409/1955, transmiterea de terenuri proprietate de stat, în folosinţă gratuită, fără termen sau pe durata determinata, către alte persoane juridice de drept public/în formularea iniţiala, gospodăriile agricole colective, se va face prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri (astazi, Hotărâre de Guvern).
Ordinul nr. 68/26.07.1991 prin care a fost transmisă definitiv din administrarea IAS Miroslava în administrarea Primăriei municipiului Iaşi suprafaţa de 30 ha teren arabil (fiind inclus şi amplasamentul ce face obiectul acţiunii) nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, respectiv transmiterea de terenuri proprietate de stat, în folosinţă gratuita, fără termen sau pe durata determinata, către gospodăriile agricole colective (in speta concreta fiind vorba de Primăria Municipiului Iasi si nu de o gospodărie agricola colectiva), se va face prin hotărâre de Guvern, şi nu prin ordinul secretarul de stat, şeful Departamentului Agriculturii de Stat.
După aproximativ 10 ani, autorităţile locale au procedat la "reglementarea situatiei juridice a terenului" (după cum reiese din referatul de specialitate a Primăriei Municipiului Iaşi, Serviciul Amenajarea Teritoriului şi de Cadastru Funciar nr. 62042/16.10.2001) respectiv la demararea operaţiunilor premergătoare emiterii Hotărârii de Guvern nr. 35/2012 pentru includerea terenului în domeniul public al municipiului Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi a reţinut eronat în cuprinsul hotărârii recurate că "interesul procesual nu îndeplineşte nici condiţiile de a fi născut şi actual deoarece reclamantului sau autorului său nu le-a fost recunoscută vocaţia concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv pe amplasamentul identificat ca fiind B., din tarlaua x, parcela x, acesta fiind cauza cererii de chemare în judecată pendinte.
Pe de altă parte, Curtea a constatat anterior că "reclamantul, respectiv autorul său, au obţinut o vocatie concretă la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar în perimetrul societăţii agricole la care deţinea calitatea de acţionar, abia în anul 2000, o dată cu intrarea în vigoare a Legii 1/2000.
Aceste interpretări conduc la o situaţie contradictorie în sensul că pe de o parte, a fost recunoscută vocaţia concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar în perimetrul societăţii comerciale iar pe de altă, parte nu a fost niciodată, recunoscută vocaţia pe amplasamentul identificat ca fiind B., din tarlaua x, parcela x, în condiţiile în care este vorba de unul şi acelaşi vechi amplasament.
Revenind la prevederile art. 8 din Legea 1/2000, a susţinut faptul că si acestea consacră principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Mai mult de atât, principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament este consacrat şi de prevederile Legii nr. 165/2013, fiind depusă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament şi în temeiul art. 1 din această lege, încă din anul 2013, cerere nesoluţionată până în prezent.
În contextul expus mai sus, defunctul D. a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 cererea iniţială de reconstituire în natură a dreptului de proprietate nr. x din data de 03.04.1991 (aşa cum figurează în anexa 19 a IAS Miroslava), dată la care terenul ca vechi amplasament se afla în perimetrul unităţii agricole, şi în conformitate cu prevederile cu caracter reparator care se referă la principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, prevăzute de Legea nr. 18/1991, în vigoare la acea dată, terenul ca vechi amplasament putea fi atribuit, fiind recunoscută în acest fel vocaţia concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasamentul încă de la data depunerii cererii. Această situaţie de fapt este susţinută inclusiv de menţiunile consemnate în verbal din data de 04.12.1991, în sensul că cele 9 ha teren ce nu au fost predate conform Ordinului nr. 68/26.07.1991, tăceau obiectul Legii nr. 18/1991.
În mod evident, pentru atribuirea terenului pe vechiul amplasament reclamantul justifică un interes procesual legitim în anularea în parte a actului vătămător, respectiv a Hotărârii de Guvern nr. 35/2012 şi a actelor preparatoare/premergătoare emiterii acesteia, atât timp cât IAS Miroslava a predat în mod nelegal suprafaţa de 30 ha teren agricol către Municipiul Iaşi în condiţiile în care era interzisă prin lege deţinătorilor de terenuri micşorarea suprafeţei agricole. Aceeaşi situaţie de nelegalitate se circumscrie şi operaţiunii de predare primire din data de 04.12.1991, care a fost efectuată fără avizul organelor agricole judeţene, respectiv Comisia Judeţeana de fond funciar Iaşi şi fără aprobarea Ministerului Agriculturii.
Interesul reclamantului recurent pentru anularea în parte a actului vătămător este pe deplin justificat atât timp cât, fiind investită cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în temeiul art. 1 din Legea nr. 165/2013, Comisia locală de fond funciar Miroslava se prevalează de faptul că nu poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament atât timp cât terenul se află inventariat în domeniul public al municipiului Iaşi.
Cu privire la actele administrative emise în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea de Apel Iaşi, în acord cu cadrul legal descris anterior, constată că în cauză există acte administrative emise în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, necontestate de căire reclamant sau autorul său, acte care intrate în circuitul civil au devenit executorii, beneficiind de prezumţia de legalitate şi veridicitate.
Primul act la care Curtea de Apel face referire este hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar al doilea act administrativ este hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei judeţene de fond funciar, cu privire la care Curtea de Apel a constat că "a fost respinsă cererea de punere în posesie de către această comisie, stabilindu-se competenţa comisiei locale de fond funciar a comunei Miroslava, care a validat cererea de retrocedare prin hotărârea nr. 3477/23.05.2007.
Curtea de Apel a reţinut în mod eronat efectele acestor acte necontestate care au prezumţia de legalitate, cu toate că situaţia juridică a hotărârii Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a legii fondului funciar prin care s-a schimbat comisia locală de fond funciar însărcinată să realizeze reconstituirea dreptului de proprietate a fost expusă pe larg în precizările depuse la dosarul cauzei la solicitarea instanţei consemnată în încheierea de şedinţă din data de 14 septembrie 2023.
În realitate, defunctul D. a fost înscris iniţial în anexa 19 a municipiului Iaşi, ce cuprinde persoanele sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri au fost preluate de unităţile agricole de stat şi pentru care primesc acţiuni în condiţiile prevăzute la art. 37 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi cărora li se atribuie o suprafaţa de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, în condiţiile art. 42 din aceeaşi lege.
Ulterior, în vederea întocmirii fişei de punere în posesie cu suprafaţa de 1,50 ha, conform Anexei 36 poziţia 19, reprezentanţii Primăriei municipiului Iaşi - Serviciului de amenajarea teritoriului şi cadastru funciar s-au deplasat în teren împreună cu D., ocazie cu care au constatat că suprafaţa de teren agricol se află pe raza administrativă a comunei Miroslava şi cu adresa nr. x/19.02.2001 au notificat S.C. F., Primăria Miroslava şi Comisia locală de fond funciar să efectueze demersurile pentru radierea poziţie 19 din Anexa 36 pe raza administrativă a municipiului Iaşi şi înscrierea în anexa 36 a comunei Miroslava.
Hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost adoptată ca urmare a faptului că vechiul amplasament se află în tarlaua x lotul x pe raza administrativă a comunei Miroslava, după cum reiese fără echivoc din toate documentele (referatul Comisiei Judeţene Iaşi, adresa Primăriei comunei miroslava nr. 6607/01.11.2001, adresa comunei Miroslava nr. 1136/12.03.2001, schiţa terenului, adresa Primăriei municipiului Iaşi - Serviciului de amenajarea teritoriului şi cadastru funciar nr. 11252/19.02.2001) care au stat la baza emiterii acestei hotărâri.
Prin hotărâre s-a dispus radierea din Anexa 36 a Mun. Iaşi şi înscris în Anexa 34 a comunei Miroslava în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,5 ha teren, sens în care Comisia locala de fond funciar Miroslava şi OJCGC Iaşi au fost investite să aducă la îndeplinire prevederile hotărârii.
Anexa 34 din Regulamentul din 21 noiembrie 2001 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate- privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, cuprinde persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de creanţa la institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, precum şi la regiile autonome cu profil agricol sau la societăţile naţionale cu profil agricol, potrivit prevederilor Legii nr. 46/1992, cărora li se restituie suprafeţele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, respectiv: persoanelor fizice cărora li s-au stabilit drepturi de creanţa la institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, precum şi la regiile autonome cu profil agricol sau la societăţile naţionale cu profil agricol, potrivit prevederilor Legii nr. 46/1992 privind stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor fizice care deţin acţiuni în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, li se restituie suprafeţele de teren agricol.
Persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 169/1997 li se va solicita schita amplasamentului cu terenul deţinut sau orice alte informaţii din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.
Pentru terenurile agricole comisiile locale împreună cu oficiile de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol judeţene sau al municipiului Bucureşti, pe baza analizei documentaţiilor prezentate la alin. (2), stabilesc dacă vechiul amplasament este liber şi poate fi retrocedat, delimitând-se pe planul de situaţie terenurile solicitate.
Al doilea act administrativ care confirmă şi menţine aspectele reţinute în cuprinsul hotărârii nr. 689/06.09.2092 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Lg. 18/1991 este hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei judeţene de fond funciar.
Deoarece până la acea data Comisia locală nu a efectuat niciun demers pentru punerea în posesie conform hotărârii nr. 689/06.09.2002, D. s-a adresat din nou Comisiei locale de fond funciar Miroslava cu cererea nr. x/2005 prin care a solicitat punerea în posesie cu suprafaţa de 1,50 ha. Cu toate că acesta era validat pe anexa nr. 34 a comunei Miroslava iar hotărârea nr. 689/06.09.2002 îşi producea efectele, Comisia locală de fond funciar a adoptat fără niciun temei legal hotărârea nr. 3477/23.05.2007 prin care a dispus validarea pe anexa 23 a comunei Miroslava şi a înaintat actele Comisiei judeţene Iaşi cu propunere de radiere din anexa nr. 34 la Legea nr. 1/2000 a comunei Miroslava şi înscrierea în anexa nr. 23 cu suprafaţa de 1,50 ha.
Este mai mult decât evident faptul că Comisia locală Miroslava de fond funciar, după 2 ani de la data înregistrării cererii şi la 5 ani de la emiterea Hotărârii nr. 689/06.09.2002, timp în care nu a făcut niciun demers în acest sens, a încercat să justifice inacţiunile prin transmiterea fără temei legal a cererii către Comisiei judeţene de fond funciar Iaşi, în condiţiile în care aceasta era obligată să aducă la îndeplinire prevederile hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Lg. 18/1991.
În mod eronat, Curtea a descris sumar situaţia de fapt, fără a oferi vreo dezlegare chestiunii supuse analizei şi implicaţiilor juridice, raportându-se la fraza "acest aspect a fost ulterior conformat prin hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei judeţene de fond funciar, prin care a fost respinsă cererea de punere în posesie de către această comisie, stabilindu-se competenta comisiei locale de fond funciar a comunei Miroslava, care a validat cererea de retrocedare prin hotărârea nr. -3477/23.05.2007.
La data de 26.06.2017, după 15 ani de la data Hotărârii nr. 689/06.09.2002, Comisia locală Miroslava de fond funciar a formulat o propunere de amplasament din rezerva E., propunere ce a fost refuzată în temeiul Legii nr. 165/2013 deoarece nu respecta principiul echităţii reglementat de lege, fiind în fapt propuse două parcele cu dimensiuni diferite, situată în zone inaccesibile, cu o valoare mult inferioară vechiului amplasament potrivit grilei notariale, interesul nostru fiind tocmai retrocedarea vechiului amplasament.
Din analiza celor expuse mai sus şi având în vedere caracterul executoriu al acestor acte E. este investită să-l pună în posesie pe vechiul amplasament dacă acesta este liber. În realitate, suprafaţa de teren este în continuare liberă, are aceeaşi categorie de folosinţă teren agricol, aşa cum rezultă din raportului de expertiză întocmit în cauza pedinte din dosarul înregistrat la Judecătoria Iaşi sub nr. x/2020 potrivit căruia, ca urmare a măsurătorilor coroborate cu planul cadastral al zonei în litigiu (UA T Miroslava), pus la dispoziţie de către pârâtă s-a stabilit că terenul supus retrocedării se află în T 59 parcela arabil 2704 al comunei Miroslava.
Actul care reglementează situaţia juridică a terenului şi care produce efecte juridice este Hotărârea de Guvern nr. 35/2012, contestată ca fiind nelegală, prin care a fost trecut în domeniul public al municipiului Iaşi suprafaţa de teren pentru care defunctul D. şi moştenitorii acestuia au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, act administrativ care îşi suspendă efectele până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, după validarea cererii trecând în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie, în conformitate cu prevederile art. III alin. (1 A l) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aşa cum a fost întrodus la 25.07.2005 de pct. 2 al art. unic, Titlul V din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005.
Interesul legitim pentru anularea în parte a actului vătămător este pe deplin justificat atât timp cât, fiind investită cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, Comisia locală de fond funciar Miroslava se prevalează de faptul că nu poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament deoarece terenul se află inventariat în domeniul public al municipiului Iaşi.
A reluat parcursul dosarului nr. x/2009 şi a arătat că prin încheierea nr. 24706/2009 a O.C.P.I. Iaşi s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a municipiului Iaşi privind terenul din T 59, p. 2704.
Comisia locală, chiar dacă a făcut propunerea de validare, nu poate efectua punerea in posesie atat timp cat Comisia Municipala Iasi, pe administrativul căreia se afla terenul nu avizează amplasamentul, deoarece si-ar depasi competentele administrative teritoriale.
A susţinut că nu poate opera autoritatea de lucru judecat, deoarece motivarea instanţei de fond,. aşa cum este prezentată în cuprinsul hotarârii judecătoreşti (în considerente), în sensul că suprafaţa de teren ce face obiectul cauzei se află pe administrativul comunei Miroslava, nu este conformă cu realitatea faptică, terenul ca vechi amplasament nu se află pe administrativul municipiului Iaşi, fapt care atrage de asemenea competenţa teritorială a Comisia locală de fond funciar Miroslava de a efectua demersurile necesare obţinerii şi punerii în posesie a subsemnatului pe vechiul amplasament, comisie de fond funciar care se prevalează de faptul că nu poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament, atat timp cat Comisia municipala Iasi, pe administrativul căreia se afla terenul nu avizează amplasamentul, deoarece si-ar depasi competentele administrative teritoriale.
A susţinut că justifică un interes aşa cum este acesta solicitat în contencios administrativ şi că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), C. proc. civ. orice cerere poate fi formulată şi susţinută dacă autorul acesteia justifică un interes, iar potrivit art. 33 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
A solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere că obiectul cererii de judecată, aşa cum a fost formulată, urmăreste obţinerea unui folos practic propriu din anularea Hotarârii Guvernului nr. 35/2012, respectiv punerea in posesie cu suprafata de 1.5 ha teren dobândit prin procesul-verbal din data de 12.03.1948 a Comisiunii de Ocol de Împroprietărire de pe lângă Judecătoria Mixtă Iaşi, reconstituit ulterior Decizia nr. 4322/16.02.1993, emisă de CJFF Iaşi, şi identificat cadastral în tarlaua x lotul x pe administrativul comunei Miroslava, punere în posesie ce este în prezent solicitată prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Iaşi sub nr. x/2020.
În aceste condiţii, acţiunea îndeplineşte condiţia interesului personal întrucât se urmăreşte obţinerea unui folos practic personal concret prin anularea în parte a Hotarârii Guvernului. nr. 35/2012 respectiv predarea terenului şi punerea in posesie cu suprafaţa de 1.5 ha teren situat în T59, solicitată atât E., Comisiei Municipale Iaşi cât şi Municipiului Iaşi, pe cale administrativă dar şi pe calea instanţelor judecătoreşti; toate aceste instituţii prevalându-se de împrejurarea că terenul în cauză este inventariat în domeniul public al municipiului Iaşi.
Astfel, în cazul anulării în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012, o asemenea soluţie ar conduce la folosul practic urmărit prin declanşarea -prezentului demers judiciar, respectiv predarea terenului şi punerea in posesie cu suprafaţa de 1.5 ha teren.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 279/17.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ si Fiscal in dosarul nr. x/2020 (în rejudecare), deoarece instanţa de fond a procedat la încălcarea prevederilor art. 488 C. proc. civ. alin. (1) pct. 4 şi 8, respectiv a pronunţat hotărârea cu depăşirea limitelor puterii judecătoreşti şi a interpretat şi a aplicat eronat normele de drept material incidente.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - pârât Consiliul Local al Comunei Miroslava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei.
Intimatul-pârât OCPI Iaşi a formulat apărări prin întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, soluţia primei instanţe de judecată fiind legal şi temeinică şi nefiind susceptibilă de reformare pe calea prezentului demers procesual.
Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iaşi a depus întâmpinare la dosar prin care a solicita să fie respins recursul deoarece soluţia primei instanţe este legală şi se impune a fi menţinută în cadrul controlului judiciar.
Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat pe calea întâmpinării apărări prin care a solicitat respingerea recursului, cele două motive de casare dezvoltate de recurent nefiind confirmate în cauză.
În acelaşi timp, intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, niciunul dintre motivele de casare invocate de reclamant nefiind susţinut în cauză, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a legii.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, şi a apărărilor expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere de anulare în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, în sensul scoaterii din Anexa nr. 2 privind "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi" a poziţiei 345, respectiv bunul teren identificat ca B. din str. x, în suprafaţă de 1,5 ha, şi a actelor subsecvente care au fost emise în baza acestei hotărâri.
Prima instanţă a respins, în acest al doilea ciclu procesual(la punctul 1 din prezenta decizie fiind redat parcursul procesual al dosarului în cadrul primului ciclu procesual), cererea de chemare în judecată, ca fiind lipsită de interes.
Nemulţumit de soluţia primei instanţe de judecată, reclamantul A., invocând motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac deoarece prima instanţă de judecată şi-a depăşit atribuţiile, a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept material în cauză.
Pornind la analiza motivelor de nelegalitate ale sentinţei de la fondul pricinii, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant A., acesta vizează situaţia în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce presupune cu necesitate ingerinţa instanţelor în sfera atribuţiilor puterilor executive sau legislative.
Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.
Or, în speţă nu poate fi decelat un caz de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, respectiv de imixtiune în atribuţiile puterii legislative ori executive ale altor autorităţi publice şi de altfel, recurentul-pârât nici nu a arătat în ce modalitate şi în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunţarea hotărârii recurate.
În ceea ce priveşte motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că şi acesta este nefondat, recurentul nereuşind să probeze în cauză încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material de judecătorul fondului.
În realitate, ceea ce susţine recurentul este că avea interes în promovarea acţiunii de faţă în sens de folos practic urmărit de a anula în parte Hotărârea de Guvern nr. 35/2012, respectiv a actelor administrative subsecvente acesteia.
Înalta Curte constată că reclamantul nu poate acţiona ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât dacă si sub condiţia în care dovedeşte că este titularul unor drepturi subiective sau interese legitime private.
Aşa cum se arată în mod constant în doctrina juridică, noţiunea de "interes legitim" care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noţiunea de interes, în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Asadar, în materia contenciosului administrativ, stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept sau interes legitim este o chestiune de fond a litigiului şi nu una strict procedurală.
Astfel, în mod corect, instanţa de fond în vederea dezlegării excepţiei lipsei de interes procesual a analizat demersul administrativ urmat de reclamant şi, anterior de autorul său, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în raport de suprafaţa de 2 ha, în baza legilor fondului funciar.
Înalta Curte reţine, alături de judecătorul fondului că, prin decizia nr. 4322/16.02.1993 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din judeţul Iaşi i-a fost reconstituit dreptul de proprietate lui D. pentru 2 ha teren arabil, din care 0,5 ha teren în fizic şi 1,5 ha teren în echivalent acţiuni la S.C. C. S.A. Miroslava. Calitatea de acţionar a fost menţionată în registrul societăţii, aspect confirmat de către C. S.A. prin adresa nr. x/08.02.1995.
Ulterior, la data de 23.01.1995, i-a fost eliberat autorului reclamantului D. titlul de proprietate nr. x, pentru suprafaţa de 0,5 ha teren, fără ca această reconstituire să se realizeze pe vechiul amplasament.
Modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1993 nu a fost contestată de către autorul reclamantului, pentru acţiunile primite la societatea comercială fiind plătite anual dividende, fapt necontestat în cauză şi care este reiterat de acesta şi în calea de atac a recursului.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, legiuitorul a reglementat posibilitatea legală de restituire în natură a suprafeţelor de teren pentru care iniţial dreptul de proprietate a fost recunoscut, dar s-au acordat acţiuni la societăţile comerciale cu profil agricol, aşa cum este precizat în art. 8 din textul de lege amintit.
Nici reclamantul şi nici autorul său, care a decedat în anul 2010, nu au formulat vreo cerere prin care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, să solicite încetarea calităţii de acţionar la C. S.A. şi restituirea în natură a suprafeţei de 1,5 ha teren, ci au formulat doar solicitări repetitive de reconstituire în natură a dreptului de proprietate încă din anul 2001.
Totodată, din verificarea înscrisurilor de la dosar, nu reiese că reclamantul sau autorul acestuia şi-ar fi manifestat voinţa de a se renunţa la calitatea de acţionar la C. S.A..
Raportat la modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1993, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantul, respectiv autorul său, au obţinut o vocaţie concretă la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar în perimetrul societăţii agricole la care deţinea calitatea de acţionar, abia în anul 2000, o dată cu intrarea în vigoare a Legii 1/2000.
Or, la data intrării în vigoare a Legii 1/2000 (16.01.2000), terenul reclamat ca fiind vechiul amplasament (suprafaţa de 1,5 ha teren, identificată tarlaua x, parcela x) nu se mai afla în posesia S.C. C. S.A. Miroslava deoarece la data de 4 decembrie 1991, în aplicarea Ordinului nr. 68/26.07.1991 a Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, terenul în suprafaţă de 21,32 ha, fusese predat de C. S.A. Miroslava (IAS Miroslava) Primăriei Mun. Iaşi.
Verificând sub aspect temporal succesiunea evenimentelor, Înalta Curte constată că, la data naşterii vocaţiei concrete de a obţine reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru diferenţa de 1,5 ha, respectiv 16.01.2000, autorul reclamantului nu putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament deoarece acesta nu se mai afla încă din anul 1991 în posesia (administrarea) C., ci se afla în posesia legală a Municipiului Iaşi.
În temeiul art. 8 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului se poate face exclusiv în perimetrul societăţii C., aşa cum este aceasta condiţionată expres.
Or, în condiţiile celor anterior expuse, Înalta Curte urmează a valida soluţia primei instanţe care a apreciat că reclamantul nu justifică un interes procesual legitim în anularea actelor contestate, conform art. 33 C. proc. civ.. Acest interes procesual nu îndeplineşte nici condiţiile de a fi născut şi actual deoarece reclamantului sau autorului său nu le-a fost recunoscută vocaţia concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv pe amplasamentul identificat ca fiind B., din tarlaua x, parcela x, acesta fiind cauza cererii de chemare în judecată pendinte.
De asemenea, ulterior modificării cadrului legislativ în materia supusă verificării, au fost emise o serie de acte care nu au fost contestate şi care se bucură de prezumpţia de legalitate şi veridicitate, mai precis hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin care autorul reclamantului a fost radiat din Anexa 36 a mun. Iaşi şi înscris în Anexa 34 a comunei Miroslava în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,5 ha teren.
Acest aspect a fost ulterior conformat prin hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei judeţene de fond funciar, prin care a fost respinsă cererea de punere în posesie de către această comisie, stabilindu-se competenţa comisiei locale de fond funciar a comunei Miroslava, care a validat cererea de retrocedare prin hotărârea nr. 3477/23.05.2007. De altfel, această comisie a formulat către reclamant, prin adresa nr. x/26.06.2017, o propunere de amplasament ce a fost refuzată, situaţie în care documentaţia nu poate fi înaintată Comisiei Judeţene Iaşi pentru emiterea titlului de proprietate.
De asemenea, în mod corect a ţinut cont prima instanţă şi de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în condiţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere dezlegările cuprinse în decizia nr. 2258/08.11.2010 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2009 prin care s-a statuat cu privire la teritoriul administrativ pe care urmează a se reconstitui dreptul de proprietate şi la autoritatea locală competentă să finalizeze acest proces.
Prin urmare, având în vedere cauza juridică dedusă judecăţii precum şi conţinutul actelor administrative contestate, Înalta Curte constată că în mod legal a admis instanţa de fond excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii în contencios administrativ. Vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat. Or, reclamantul nu poate acţiona ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât dacă si sub condiţia în care dovedeşte că este titularul unor drepturi subiective sau interese legitime private.
Dimpotrivă, reclamantul nu a reuşit să dovedească un interes determinat, legitim, născut si actual în anularea actului administrativ care atestă la domeniul public al Municipiului laşi, respectiv cu privire la suprafaţa de teren de 1,5 ha ce are acum destinaţia de pepiniera H..
În aceste condiţii, nefiind confirmat motivul de casare relativ la interpretarea şi aplicarea greşită a legii în cauză, Înalta Curte va reţine că sentinţa civilă este legală şi temeinică şi nu se impune a fi reformată în cadrul căii de atac promovate de reclamant.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 279 din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 279 din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.