Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Preşedintele Autorităţii Naţionale Pentru Protecţia Consumatorilor-B., Inspector C. din cadrul Autorităţii Naţionale Pentru Protecţia Consumatorilor şi inspector D. din cadrul Autorităţii Naţionale Pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând anularea Ordinelor nr. 36/12.01.2023 şi nr. 37/12.01.2023 emise de Preşedintele A.N.P.C., obligarea pârâtei A.N.P.C prin Preţedinte B. să soluţioneze solicitarea transmisă prin adresa emisă în data de 27.03.2023 sub sancţiunea unor daune de 10.000 RON/zi întârziere, daune ce urmează a fi calculate începând cu data expirării termenului de răspuns la respectiva solicitare sau cel mai devreme până la momentul când se vor adopta măsuri concrete de către A.N.P.C prin care să fie redeschisă activitatea societăţii, având în vedere că a solicitat expres acest lucru şi nu i s-a răspuns, considerând astfel un refuz nejustificat din partea autorităţii, obligarea pârâtei A.N.P.C reprezentată de Preşedinte B. în solidar cu pârâţii B., în nume propriu, C. şi D. la plata unor despăgubiri în cuantum de cca 4.000.000 (patru milioane) RON, aproximativ 1.000.000 RON/fiecare lună de inactivitate, cu posibilitatea măririi/micşorării câtimii obiectului cererii, pe baza concluziilor raportului de expertiză, cu titlu de prejudiciu încercat de societate, respectiv beneficiul nerealizat ca urmare a închiderii definitive a celor două puncte de lucru începând cu data comunicării celor două ordine şi până la momentul introducerii prezentei, precum şi în continuare până la momentul revocării/anularii ordinelor sau până când se vor adopta măsuri concrete de către A.N.P.C prin care să fie redeschisă activitatea societăţii, având în vedere că a solicitat expres acest lucru şi nu i s-a comunicat vreun răspuns, considerând astfel un refuz nejustificat din partea autorităţii de soluţionare a cererii.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudicii aduse imaginii societăţii, obligarea pârâţilor la plata sumelor actualizate la momentul plăţii şi respectiv la plata dobânzilor aferente, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2/2024 din 10 ianuarie 2024, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, a obligat pârâta să soluţioneze petiţia reclamantei din 27.03.2023, a respins în rest cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să-i achite reclamantei suma de 4.998 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului arată că la data de 09.02.2023, s-a înregistrat la A.N.P.C. sub nr. x/09.02.2023, plângerea prealabilă formulată de către S.C. A. S.R.L., prin care s-a solicitat revocarea Ordinelor nr. 36/12.01.2023 şi nr. 37/12.01.2023. Faţă de aceasta, s-a procedat la transmiterea unui răspuns în termen legal, prin care, reclamantei i s-a comunicat că s-a urmărit apărarea interesului public, atât prin normele legale, cât şi doctrinei şi jurisprudenţei în materie, şi, totodată, s-a avut în vedere întinderea efectelor pe care le aveau prestarea serviciilor faţă de sănătatea consumatorilor.
Acţiunea de control ce a stat la baza emiterii OPANPC nr. 37/2023 a fost efectuată în baza Ordinelor de serviciu ca urmare a solicitării operatorului economic de verificare a măsurilor dispuse pentru piscina aparţinând operatorului verificat, respectiv S.C. A. S.R.L. (Hotel E.).
În vederea atestării evidenţierii operaţiunilor de monitorizare a cantităţii de clor rezidual liber prezent în apa de îmbăiere şi a valorilor pH, operatorul economic a prezentat o evidenţă a acestor valori aferente fiecărei zile din intervalul 01-09,01.2023.
Analizând situaţia prezentată s-a constatat faptul că operatorul economic a determinat zilnic o valoare constantă a concentraţiei clorului rezidual liber de 1,2 mg/l depăşind astfel concentraţia maximă admisă de 1 mg/1 pentru piscinele acoperite, limită înscrisă în cuprinsul art. 103 lit. b) din Norma de aplicare a OMS nr. 119/2014.
Totodată, în fiecare din aceste zile, operatorul a determinat pH-ul apei în valoare constantă de 6,8, această situându-se sub limita minimă impusă de legiuitor a fi asigurată, respectiv 7,2, în cuprinsul art. 103 lit. c) din Norma de aplicare a OMS nr. 119/2014.
Recurenta arată că, la momentul la care echipa de control a verificat împreună cu reprezentantul societăţii, acestea s-au dovedit a fi diferite faţă de cele consemnate de către operatorul economic în evidenţa sa, dar şi faţă de limitele impuse de legiuitor.
Astfel, la momentul primei verificări, valoarea clorului rezidual liber determinată cu acelaşi aparat aflat în dotarea operatorului economic era de 2,3 şi nu de 1,2, cu mult peste limita maximă admisă de 1 mg/l, iar valoarea pH-ului era chiar mai mică decât cea consemnată şi evident decât cea minimă admisă (pH 6,4 determinat faţă de 6,8 consemnat, sub 7,2 valoare minimă admisă).
Operatorul economic a prezentat un Buletin de Analiză bacteriologică şi fizico-chimică nr. 1467 din 14.07.2022, dar echipa de control a constatat faptul că aceasta se referă la piscina situată în aer liber, aparţinând aceluiaşi operator economic şi nu la piscina supusă verificărilor. Astfel, deşi legiuitorul a instituit în sarcina operatorului economic, obligaţia de monitorizare a calităţii apei de îmbăiere cu frecvenţă prevăzută în anexa 1 din Norma de aplicare a OMS nr. 119/2014, respectiv bilunar, acesta nu a efectuat analize care să determine calitatea apei din punct de vedere microbiologic niciodată.
Pentru a determina dacă operatorul economic şi-a respectat obligaţia de primenire zilnică a apei din piscină cu o cantitate cuprinsă între 1/10 şi 1/15 din volumul apei din bazin, volum determinat ca fiind de 136,5 m3 (H 1,3 m), respectiv 12,6 m3 piscina mică (H 0,9m), echipa de control a solicitat facturi care să evidenţieze volumul de apă consumat în ultimele 6 luni.
Operatorul economic a prezentat la momentul controlului, factura nr. x/30.09.2022, aferentă lunii septembrie 2022 şi factura nr. x/30.11.2022, aferentă lunii noiembrie 2022. Astfel, în cadrul acestora s-au constatat următoarele: pentru apometrul seria x s-a facturat un consum de 14 m3 în luna septembrie, în condiţiile în care acest apometru înregistrează consumul de apă aferent hotelului E. (cazare, piscină, bucătărie, spălătorie, centru SPA) ori numai consumul necesar înlocuirii în cantitate minimă admisă (1/10) se ridică la o cantitate de/volum de 447,3m3/lună numai pentru a asigura o calitate corespunzătoare a apei de îmbăiere. Precizăm că în factura lunii noiembrie nu s-a facturat consum de apă pentru apometrul 18036778 ce înregistrează consumul hotelului.
Având în vedere faptul că operatorul economic a prezentat buletinul de analiză apă nr. 2203/28.12.2022, apă provenită dintr-un puţ forat, situat pe proprietatea sa, în imediata vecinătate a hotelului, există suspiciunea că ar fi putut utiliza apă din acest puţ.
Analizând buletinul de analiză mai sus menţionat, s-a constatat faptul că proba analizată denotă o calitate necorespunzătoare a apei, în sensul în care s-au determinat valori de 50 UFC/100 ml de bacterii coliforme faţă de UFC/100 ml admis; s-a determinat prezenţa a 2 UFC/100 ml enterococi intestiţiali faţă de 0 UFC/100 ML enterococi instestiţiali admişi.
De asemenea, analizând proba de apă din punct de vedere chimic, s-a determinat o valoare de 5,688 mg/l amoniu faţă de mai mic 0,50 mg/l prezenţa admisă. Astfel, analiza prezentată denotă faptul că apa din puţ era la acea dată neconformă din punct de vedere microbiologic şi chimic.
Pentru a solicita lămuriri suplimentare cu privire la buletinul supus verificărilor şi respective riscurile asociate, legate de utilizarea unei ape ce se încadrează în parametrii descrişi, de către consumatorii de bunuri şi servicii prestate în cadrul unităţii verificate, echipa de control s-a deplasat la DSP Gorj, unde a purtat discuţii atât cu domnul F., director al instituţiei, cât şi cu alţi angajaţi ai acestei instituţii.
În cadrul discuţiilor purtate cu reprezentanţii DSP Gorj s-a constatat faptul că buletinul de analiză a apei nr. 2203 prezentat de către operatorul economic a fost falsificat prin modificare în format electronic, fiind suprapusă ca dată a elaborării buletinului data de 28.12.2022 peste data de 28.09.2022, dată confirmată de către directorul DSP, prin semnătură şi ştanţare conform cu originalul, ca fiind data reală a elaborării buletinului de analiză.
Angajaţii DSP Gorj prezenţi la întâlnire au confirmat, analizând buletinul, că apa ce prezenta parametrii microbiologici şi chimici determinaţi, reprezintă un real pericol pentru consumatori, atât în ceea ce priveşte consumul, cât şi în ceea ce priveşte îmbăierea.
Cu privire la emiterea O.P.A.N.P.C nr. 36/2023 prin care s-a dispus închiderea definitivă a restaurantului Dumbrava recurenta menţionează faptul că acţiunea de control a avut caracter operativ, fiind efectuată în baza Ordinelor de serviciu eliberate ca urmare a solicitării formulată de către operatorul economic cu privire la verificarea măsurilor dispuse pentru piscina din cadrul Hotelului E. aparţinând S.C. A. S.R.L..
Din cuprinsul documentului de control rezultă faptul că, operatorul economic a pus la dispoziţia echipei de control două buletine de analiză a apei, respectiv Buletin de analiză bacteriologică şi fizico-chimică a apei de îmbăiere nr. 1467/14.07.2022 aferent G. (locaţia Crângului nr. 47), piscină situată în aer liber, neacoperită şi Buletin de analiză a apei nr. 2203/28.12.2022 loc de recoltare indicat H., data şi ora recoltării fiind menţionată în document ca fiind 26.09.2022 ora 9:00, cu indicarea sursei ca fiind puţ forat.
La data şi ora efectuării controlului, ca urmare a analizării buletinului de analiză nr. 2203/28.12.2022 s-a constatat faptul că proba analizată denotă o calitate necorespunzătoare a apei în sensul în care s-au determinat valori de 50UFC/100 ml admis; s-a determinat prezenţa a 2UFC/100ml enterococi intestinali faţă de 0 UFC/100 ml enterococi intestinali admişi. Analizând din punct de vedere chimic proba de apă, s-a determinat valoarea de mg/l amoniu faţă de mai mic 0,50mg/l prezenţă admisă.
Din analiza prezentată s-a constatat faptul că, apa din puţul forat ce deserveşte restaurantul Dumbrava era la acea data neconformă din punct de vedere microbioloc şi chimic.
În cadrul discuţiilor purtate cu reprezentanţii DSP Gorj s-a constatat faptul că buletinul de analiză a apei nr. 2203 prezentat de către operatorul economic a fost falsificat prin modificare în format electronic, fiind suprapusă ca dată a elaborării buletinului data de 28.12.2022 peste data de 28.09.2022, dată confirmată de către directorul DSP, prin semnătură şi ştanţare conform cu originalul, ca fiind data reală a elaborării buletinului de analiză.
Angajaţii DSP Gorj prezenţi la întâlnire au confirmat, analizând buletinul, că apa ce prezenta parametrii microbiologici şi chimici determinaţi, reprezintă un real pericol pentru consumatori, atât în ceea ce priveşte consumul, cât şi în ceea ce priveşte îmbăierea.
Ca urmare a informaţiilor obţinute, şi având indicii certe în ceea ce priveşte punerea vieţii şi sănătăţii consumatorilor în pericol, echipa de control a solicitat efectuarea unui control operativ la restaurantul Dumbrava, aparţinând operatorului economic verificat.
S-a constatat faptul că puţul amplasat în strada x nr. 21-23 a cărui apă a fost depistată ca fiind neconformă microbiologic şi chimic, fiind astfel improprie utilizării în prestarea serviciilor de alimentaţie publică, deţinea autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 142 din 28.12.2021 valabilă până la 28.12.2023. Acest puţ deserveşte restaurantul situat la aceeaşi adresă. S-a mai constatat faptul că autorizaţia a fost eliberată cu destinaţia "Alimentare cu apă pentru staţii verzi, zona comercială, Dumbrava", şi nu de utilizare pentru nevoile restaurantului Dumbrava, locul recoltării apei analizate.
Verificând seria apometrului montat în punctul de racordare la reţeaua de apă publică a restaurantului Dumbrava, în aparat contor a fost identificat cu seria x, serie ce nu se regăseşte în facturile de apă şi canal prezentate ca fiind aferente vreunui contor a cărui consum a fost facturat în cadrul acestora.
Deficienţa constatată reprezintă o încălcare a obligaţie de a presta numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, obligaţie constituită de către legiuitor în sarcina operatorilor economic prestatori de servicii prin intermediul dispoziţiilor art. 7 lit. c) a doua liniuţă din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor cu modificările şi completările ulterioare, încălcarea acestei obligaţii constituind contravenţie ce se sancţionează potrivit art. 50 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Astfel, recurentul consideră că, faţă de cele de mai sus, lesne de poate observa punerea în pericol a consumatorilor fapt ce a putut fi stopat prin închiderea definitivă a celor două puncte de lucru menţionate mai sus, acest lucru îndeplinind obiectivul instituţiei A.N.P.C acela de protecţie a consumatorilor împotriva faptelor ce le pun în pericol viaţa şi sănătatea.
Totodată, recurenta mai susţine că, anterior formulării petiţiei, reclamanta a procedat la introducerea în instanţa a unei acţiuni ce are ca obiect "suspendare executare act administrativ" în ceea ce privesc Ordinul nr. 36/12.01.2023 şi Ordinul nr. 37/12.01.2023, unde instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.
Aspectele solicitate de către reclamantă se judecă si în cadrul dosarului x/2023, având ca obiect" anulare acte emise de autorităţile de reglementare" cât şi în cadrul dosarului x/2023 având ca obiect "plângere contravenţională".
Prin urmare, recurenta consideră că a procedat la evaluarea măsurilor dispuse şi a transmis prin intermediul răspunsului cu nr. 1551/20.03.2023 punctul nostru de vedere cu privire la măsurile dispuse, cât şi prin apărările formulate în cadrul dosarelor menţionate anterior.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată recurenta solicită diminuarea acestora, având în vedere faptul că, trebuie să se aibă în vedere volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea şi dificultatea litigiului.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat concluzi scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinele Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 36/12.01.2023 şi nr. 37/12.01.2023 s-a dispus închiderea definitivă a restaurantului Dumbrava din municipiul Târgu-Jiu şi închiderea definitivă a hotelului E., ambele puncte de lucru ale reclamantei S.C. A. S.R.L.
Ulterior, la data de 27.03.2023 reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat şi transmis către pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor o petiţie prin care solicita luarea măsurilor necesare în vederea reevaluării măsurilor dispuse prin Ordinele nr. 36/12.01.2023 şi nr. 37/12.01.2023, considerând că măsurile au fost luate în urma erorii cu privire la apa folosită pentru restaurant şi pentru piscina hotelului, apa pentru acestea provenind exclusiv din reţeaua publică a oraşului şi nu din puţul forat în incinta interioară care nu este legat prin branşamente la reţeaua de apă care deserveşte cele două obiective.
Neprimind răspuns la petiţia sa reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, care a fost admisă în parte, autoritatea fiind obligată să răspundă petiţiei, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.
Astfel, Înalta Curte reţine că autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Rezultă că autorităţile şi instituţiile publice sesizate cu petiţii de la cetăţeni au obligaţia de a comunica petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.
Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, deşi a fost sesizată cu petiţia reclamantei din 27.03.2023, nu i-a comunicat acesteia vreun răspuns, încălcând astfel dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, motiv pentru care Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că este întemeiat capătul de cerere care vizează obligarea pârâtei să soluţioneze petiţia reclamantei din 27.03.2023.
Cu privire la critica potrivit căreia instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit faptul că recurenta nu ar dori să soluţioneze petiţia formulată, Înalta Curte reţine că prin motivele de recurs nu se aduc critici concrete în ceea ce priveşte dezlegarea dată de instanţa de fond cu privire la modul prin care a fost dezlegat petitul cererii de chemare în judecată cu care a înţeles să investească instanţa.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut faptul că recurenta a emis un răspuns la plângerea prealabilă formulată de societatea reclamantă, nu o exonerează de a da curs şi de a soluţiona o petiţie distinctă, solicitare care a fost făcută exclusiv în ideea de a demonstra că sunt îndeplinite toate condiţiile de funcţionare din punctul de vedere al pârâtei.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitată de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de cazare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, în aplicarea deciziei anterior enunţate, instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată acordate unei părţi de către instanţa de fond.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va obliga recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor la plata sumei de 4.998 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 4.998 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei nr. 2/2024 din 10 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor la plata sumei de 4.998 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.