Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002, reclamanta R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1509 din 22 aprilie 2002 prin care pârâta – Casa Județeană de Pensii Satu Mare- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reclamanta motivând că la data de 1 mai 1941, când Ardealul de Nord se afla sub jurisdicția statului unugar, iar tatăl său S.I. acționa în serviciul căilor ferate maghiare M.A.V Satu Mare, lucrând la siguranța circulației trenurilor, întreaga familie compusă din 5 persoane, respectiv părinții și cei 3 copii minori, pentru care și reclamanta, a fost îmbarcată într-un tren de marfă și strămutată, din motive etnice, în Ungaria la Regionala Nyiregyhasa-Karcag, unde au locuit cu chirie în condiții sărăcăcioase și nu au avut voie să iasă din curte până nu au învățat limba maghiară. Reclamanta a mai arătat că la data de 1 noiembrie 1944, după revenirea Ardealului de Nord sub jurisdicția statului român, întreaga sa familie s-a înapoiat la Satu-Mare, tatăl său fiind reprimit la CER-Secția Linii.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare a formulat întâmpinare prin care s-a opus la admiterea acțiunii, motivând că după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicția statului ungur, tatăl petentei, care până atunci a lucrat la CFR și-a continuat activitatea la căile ferate maghiare - MAV Satu Mare, iar în luna mai 1941, acesta a fost mutat cu serviciul la Nyirgyhaza astfel că nu se poate considera că acesta sau membrii familiei sale au suferit persecuții din motive etnice. Pârâta a mai arătat că există neconcordanță între certificatul de naștete al petentei și statutul de serviciu al tatălului acesteia, în ceea ce privește numele de familie al tatălului, în sensul că în primul act acesta este trecut cu numele de Silaghi în timp ce în cel de al doilea act este trecut cu numele de Sălăjan.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 608/CA/2002 – P din 2 decembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 1509 din 22 aprilie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2002.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicția statului ungar, tatăl reclamantei care până atunci a lucrat la CFR a fost preluat de căile ferate maghiare MAV Satu Mare, iar la data de 1 mai 1941 a fost mutat, împreună cu familia sa în Ungaria la Nyiregyhaza, de unde s-a întors în Satu-Mare, la 1 noiembrie 1944 fiind reprimit la CFR.
În ceea ce privește identitatea tatălui reclamantei, instanța de fond a reținut că din statul de suveran al acestuia rezultă că reclamanta, născută la 18 mai 1935, este fiica sa Ileana născută Silaghi, iar în extrasul din registrul stării civile pentru nașteri, numele de familie al bunicului reclamantei este Silaghi Sălăjan, nume ce apare și pe certificatul de absolvire al reclamantei.
În aprecierea instanței de fond, reclamanta se află în situația prevăzută de art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a suferit persecuții etnice care au constat în mutarea în altă localitate decât cea de domiciliu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta-Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, pârâta a arătat că instanța de fond ar fi apreciat greșit cu privire la statutul de strămutat, din motive etnice a tatălui reclamantei, reiterând cele susținute prin întâmpinare depusă la instanța de fond, în sensul că după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicția statului ungar, acesta și-a continuat activitatea la căile ferate maghiare MAV mutat cu serviciul pe teritoriul Statului ungar la Nyiregyhaza, împreună cu familia sa, astfel că în cauză nu s-a făcut dovada prestației etnice potrivit reglementării Legii nr. 189/2000. Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a recunoscut pe deplin identitatea tatălui reclamantei, existând neconcordanțe în ceea ce privește numele de familie al acestuia.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente -inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei legi, beneficiază orice cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, constând în strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu.
Reclamanta a făcut dovada cu actele aflate la dosarul cauzei că pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940 în zona Ardealului de Nord, tatăl său, împreună cu întreaga familie, a fost mutat din Satu-Mare localitatea de domiciliu, într-o localitate din Ungaria.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că mutarea tatălui reclamantei și a familiei acestuia pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de comiciliu, chiar justificată fiind pe relațiile de serviciu ale acesteia cu autoritățile de ocupație, constituie persecuție etnică, astfel că reclamanta se află în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și beneficiază de drepturile conferite prin această lege.
Critica recurentei, referitoare la faptul că instanța de fond nu a clarificat, pe deplin, identitatea tatălului reclamantei, este neîntemeiată. Astfel din statul de suveran al tatălului reclamantului S.I., rezultă că reclamanta este fiica sa Ileana, născută Silaghi la 18 mai 1938, iar în extrasul stării civile pentru nașterii, numele de familie al bunicului reclamantei este Silaghi Sălăjan , acest nume fiind trecut și pe certificatul de absolvire al reclamantei.
Prin urmare, pe perioada 1 mai 1941 - 1 noiembrie 1945 reclamanta a avut statutul de strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare a sentinței atacate, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 608/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.