S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.636CA/2002 –P din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal părțile în cauză, respectiv recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu-Mare și intimatul-reclamant A.M., nu s-a prezentat.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu – Mare a solicitat, în scris, judecarea cauzei, în lipsă (fila 3, dosar recurs).
Instanța a ridicat, din oficiu excepția tardivității recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27.11. 2002, reclamantul A.M. a solicitat anularea hotărârii nr.3516 din 23 august 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu-Mare și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile conferite de Ordonanța Guvernului nr.105/1999, aprobată Legea nr.189/2000,în calitate de soț supraviețuitor.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa, decedată la 21 septembrie 1992, a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice și pârâta a refuzat nejustificat să-i acorde drepturile cuvenite potrivit Legii nr.189/2000, în calitate de soț supraviețuitor.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.636/CA/16 decembrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.3516/ 23 august 2002, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, în calitate de soț supraviețuitor al soției, Abrihan Veturia, născută în refugiu și decedată la 21 septembrie 1992.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că este nejustificat refuzul motivat de pârâtă prin precizările comunicate de Casa Națională de Pensii, întrucât acestea nu reprezintă un act normativ și contravin prevederilor art.8 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, care enumeră limitativ categoriile de persoane exceptate de la acordarea drepturilor pentru persecuțiile din motive etnice, suferite în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere Precizările nr.1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr.189/2000 copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. De asemenea, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr.189/2000, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.367/2001 și Hotărârea Guvernului nr.127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor.
Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a prezentului recurs, constatând că recurenta nu a respectat dispozițiile art.301 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din actele dosarului rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la 24 decembrie 2002 , iar recursul a fost declarat la 22 ianuarie 2003, după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.
In consecință, Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.636/CA/2002-P din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca tardiv formulat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.