Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 27 noiembrie 2001, M.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 346 din 17 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 5774/2001, susținând că se impune casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că prin cererea de chemare în judecată, nu a contestat în instanță avizul Baroului Maramureș și nici decizia Comisiei Permanente, ci petitul cererii sale a vizat „refuzul nejustificat al Consiliului U.A.R., de rezolvare a contestației formulate împotriva deciziei Comisiei Permanente”, referitoare la un drept recunoscut de lege și faptul de a nu i se răspunde în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii sale ( 30 iulie 2001), dacă prin lege nu se prevede un termen și se întemeiază pe dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Recurentul a precizat că faptul de a nu i se răspunde în termen de 30 de zile de la înregistrarea contestației sale împotriva deciziei Comisiei Permanente, trebuia considerat de instanța de fond, ca un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, în speță, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, în condițiile prevăzute de art. 11 și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Mai mult, a precizat că întrucât prin Legea nr. 51/1995 nu se prevede un alt termen în care Consiliul U.A.R. poate să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei Comisiei Permanente, apreciază că instanța fondului a încălcat prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 și a pronunțat o hotărâre nelegală.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 346/2001, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de recurentul-reclamant M.A., ca inadmisibilă, cu motivarea că avizul Consiliului Baroului, căt și decizia Comisiei Permanente, sunt acte preparatorii ale deciziei finale, elaborată de Consiliul U.A.R. Se prcizează că numai decizia U.A.R. are caracter de act administrativ, ce poate fi supus controlului legalității instituite de Legea nr. 29/1990.
S-a reținut prin sentința atacată, că până la expirarea tuturor jurisdicțiilor administrative prevăzute de legile speciale, măsura dispusă cu privire la cererea reclamantului, nu este irevocabilă, ea putând fi soluționată favorabil prin decizia Consiliului U.A.R., întrucât petentul a formulat contestație care încă nu a fost soluționată de Consiliul U.A.R., conform art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995.
Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că în luna februarie 2001, recurentul-reclamant a depus la Baroul Maramureș, cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 231/2000.
Cu scrisoarea nr. 127 din 30 aprilie 2001, recurentul a fost convocat pentru 25 mai 2001, în vederea susținerii interviului, răspunzând la chestionarul scris ce i s-a dat. Se precizează de petent că nu i s-a comunicat rezultatul, dar la 10 iulie 2001 a primit decizia nr. 1126/2001, a Comisiei Permanente U.A.R., prin care i s-a respins cererea de acordare a scutirii de examen, în raport cu temeiurile de fapt cuprinse în avizul Baroului Maramureș.
Recurentul a contestat decizia nr. 1126/2001, dar U.A.R. nu a răspuns la contestația sa, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii sale, astfel că acest petit al cererii a fost precizat acțiunii, ca atare.
Față de acest capăt de cerere, cu privire la refuzul de a i se răspunde petentului cu privire la rezolvarea unei cereri, instanța de fond a soluționat incorect cauza, în sensul respingerii, ca inadmisibilă.
Sub acest aspect, recursul este întemeiat, urmând a fi admis, casarea, cu trimiterea cauzei la aceiași instanță, urmând a fi judecată cu verificarea apărărilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.A., împotriva sentinței civile nr. 346 din 17 octombrie 2001, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.