Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Directorul sucursalei Î.F. Arad, în baza actului de constatare nr. 2487 din 31 iulie 2001, întocmit de organele de control din cadrul Biroului de Audit Intern al S.N. Î.F. SA București, în baza art. 102 C. muncii a emis decizia de imputare nr. 141 din 26 septembrie 2001, prin care se reține că N.M.. fost director economic, a cauzat un prejudiciu în sumă de 1.429.603 lei.
Colegiul jurisdicțional Arad, prin sentința nr. 13 din 17 aprilie 2002, a admis contestația formulată de N.M. și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare și a obligat sucursala la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia nr. 412 din 17 septembrie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a admis recursul jurisdicțional declarat de S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, a modificat sentința nr. 13/2002, în sensul că a anulat decizia de imputare, ca nelegal emisă (pentru lipsa competenței emitentului).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, invocând aspecte de fond, privind cauzarea pagubei de către N.M.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.
În situația în care în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie proces-verbal de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care este supus verificării procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.
În temeiul dispozițiilor cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.
Dar, în cauză, nu există un asemenea act de control, obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare, emisă în baza unui act de control întocmit de organele de control din cadrul Biroului de Audit Intern al S.N. Î.F. SA București, în temeiul art. 2 C. muncii; or, în astfel de situație, potrivit procedurii special instituite, competența revine instanței judecătorești de drept comun.
Așadar, instanțele Curții de Conturi au încălcat competența altei instanțe, ceea ce, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motive de casare a hotărârilor pronunțate.
În consecință, pentru acest motiv de casare de ordine publică, invocat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul apare ca fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul Arad, pentru competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 412 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr. 13 din 17 aprilie 2002, a Colegiului jurisdicțional.
Trimite cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Arad, secția conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.