S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad împotriva decizie 415 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad precum și N.O. și Curtea de Conturi.
Procedura completă.
Magistratul asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3 dosar recurs).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.17 din 24.04.2002 Colegiul Jurisdicțional Arad a admis contestația formulată de N.O. împotriva deciziei de imputare nr.90/7.07.2001 emisă de de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad a SC ”Societatea Națională„ București pentru suma de 91.773.361 lei, reprezentând diferența de salariu, și a dispus anularea deciziei de imputare.
Prima instanță a reținut că N.O. a îndeplinit funcția de director al sucursalei în perioada 24 mai 1999, perioadă în care unui număr de 67 de angajați li s-a acordat un preaviz de 15 zile și nu de 30 de zile așa cum prevedeau dispozițiile legale, în acest mod angajații fiind prejudiciați cu suma de 91.773.361 lei.
Această sumă a fost imputată contestatorului
Curtea de Conturi Secția Jurisdicțională, prin decizia nr.415 din 17 septembrie 2002 a admis recursul jurisdicțional declarat de unitate a casat sentința atacată și a modificat-o în sensul anulării deciziei de imputare pentru lipsa competenței emitentului.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad, susținând în esență că întrucât la data constatării pagubei, contestatorul nu mai deținea funcția de director, în mod greșit Curtea de Conturi a considerat că conducerea sucursalei nu era competentă de a emite decizia de imputare.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.41 din Legea nr.94/1992, republicată, Colegiul Jurisdicțional judecă, în primă instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către administratorii, gestionari, contabili, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art.18, în legătură cu formarea administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea partimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.
Este vorba, desigur de pagube constatate cu ocazia controalelor efectuate potrivit competenței de organele Curții de Conturi, iar nu de pagube stabilite de organele proprii ale persoanelor juridice de drept privat.
Cum în cauză, pretinsa pagubă ce formează obiectul contestației formulate de N.O., nu au fost stabilite de organele de control ale Curții de Conturi conform art.17 și 18 din Legea nr.94/1992, în mod greșit Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi Arad și apoi Secția Jurisdicțională s-au considerat competente și au procedat la soluționarea în fond a pricinii.
In consecință, în baza art.158 alin.3 și art.312 alin.2 din Codul de procedură civilă se va dispune admiterea recursului casarea deciziei atacate precum și a sentinței nr.12 din 20 decembrie 1999 a Colegiului Jurisdicțional Arad cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, conform art.2 lit.”b1”, la Tribunalul Arad, Secția Conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad împotriva decizie 415 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr.17 din 24 aprilie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Arad.
Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, Secția Conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.