Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 41 din 26 iulie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași – Comisia Județeană, prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit hotărârii nr. 88 din 22 iunie 1941, toți evreii au fost strămutați din mediul rural; că, în ziua de 1 iulie 1941, tatăl său I.S. a fost trimis în lagărul de la Târgu Jiu, iar restul familiei a fost strămutată din Pungești, județul Vaslui, în Vaslui, în perioada 1941 - 1944.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 96 din 23 septembrie 2002, a respins acțiunea, întrucât reclamantul nu a făcut dovada cu acte oficiale că a fost strămutat.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul, susținând că potrivit actelor din dosar, în perioada 1941 – 1944 a fost strămutat din comuna Pungești, în Vaslui și deci, beneficiază de dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
În adevăr, din Adeverința nr. A.303 din 11 decembrie 2001, eliberată de Federația Comunităților Evreiești din România – Centrul pentru studiul istoriei evreilor din România, rezultă că în perioada iunie 1941 – 23 august 1944, reclamantul, născut la 2 iulie 1936, a fost strămutat din comuna Pungești, în Vaslui, unde i s-a stabilit domiciliu obligatoriu.
Or, potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Așadar, reclamantul beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât, potrivit actului oficial sus-menționat, în perioada iunie 1941 - 23 august 1944, a suferit persecuții din motive etnice, prin strămutare din comuna Pungești, în Vaslui.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată sentința și să se decidă conform minutei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.S., împotriva sentinței civile nr. 36 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantului S.S., anulează hotărârea nr. 41 din 26 iulie 2002 a Casei Județene de Pensii Iași și obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească acestuia, statutul prevăzut de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.