S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.498/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal nu s-au pezentat intimata reclamantă P.S. și recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
Magistratul asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (filele 3 și 8 dosar).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 septembrie 2002, reclamanta P.S. a solicitat anularea hotărârii nr.2947/27.08.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.498/CA/ din 30.09.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.2947/ din 27.08.2002, și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Impotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In primul motiv de casare recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de al doilea motiv de casare recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunocută minorului de data concepției numai în materie de moștenire și deci intimata care s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minoarei este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data de 22 februarie 1943, la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din localitatea Valea lui Mihai ca localitate de domiciliu în comuna Urleta - Bănești județul Prahova, intimata a fost lipsită de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a efectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 02.01.1946 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. In atare situație instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 22 februarie 1943 intimata a avut asemenea părinților săi statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiar al legii nr.189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatei. In consecință, drepturile intimatei nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și art.3041 Cod procedură civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.498/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.