Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ș.G. în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Maramureș, a solicitat, obligarea primului pârât să emită decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în condițiile art. 11 și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și obligarea celei de a doua pârâte să-l înscrie pe tabloul avocaților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna februarie 2001 a depus la baroul Maramureș cerere pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 modificată prin Legea nr. 231 din 4 decembrie 2000.
După susținerea interviului a cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoștință de către Baroul Maramureș, a primit la 10 iulie 2001, decizia nr. 1130/2001 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România, prin care i s-a respins cererea de scutire de examen în raport de „temeiurile de fapt” cuprinse în avizul baroului.
Contestația formulată împotriva deciziei nu i-a fost soluționată până în prezent.
Solicită a se avea în vedere refuzul nejustificat al autorităților administrative a Uniunii Avocaților din România de a soluționa și a răspunde în termenul prevăzut de lege privind recunoașterea unui drept, astfel s-au încălcat flagrant dispozițiile legale și Constituționale și lezează un interes legitim, tocmai de către cei ce sunt chemați să apere drepturile și libertățile omului în numele legii și Constituției României.
Se arată că refuzul autorității administrate este vădit, după toate diligențele depuse pe parcursul derulării procedurii legale de soluționare a cererii care și-a urmat cursul începând cu 15 ianuarie 2001 data înregistrării cererii la baroul Maramureș iar contestația primită la Consiliul Uniunii Avocaților din România la 23 iulie 2001.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 348 din 17 octombrie 2001, a respins acțiunea ca fiind prematur formulată, actul administrativ care putea fi atacat în contencios fiind decizia Consiliului Uniunii Avocaților, act care nu s-a emis încă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasive a Baroului Maramureș invocată prin întâmpinare și s-a omis faptul că obiectul acțiunii vizează tocmai refuzul nejustificat de soluționare a contestației formulate la Consiliul Uniunii Avocaților.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Alin. (2), prevede că excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Nepronunțarea instanței pe excepția de lipsă de calitate procesuală pasivă a Baroului Maramureș, constituie un motiv de casare a hotărârii.
De precizat că și cealaltă critică privind nesoluționarea capătului de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al autorităților administrative a Uniunii Avocaților din România de a soluționa și a răspunde în termenul prevăzut de lege privind recunoașterea unui drept este fondată, instanța omițând a se pronunța asupra ei, astfel că se impune casarea hotărârii cu trimitere, în baza art. 313 C. proc. civ.
Susținerea instanței că acțiunea este prematur formulată atâta timp cât nu s-a emis decizia Consiliului Uniunii Avocaților este legală, în contractul în care se atacă numai decizia comisiei permanente.
În speță obiectul acțiunii cuprinde și refuzul nejustificat al autorității competente de a emite decizie, astfel că acțiunea trebuie analizată și sub acest capăt de cerere, el nemai prezentând relevanță numai dacă între timp s-ar emite decizie de Consiliul Uniunii Avocaților, situație în care va fi analizată aceasta din urmă.
Văzând dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa hotărârea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ș.G. împotriva sentinței civile nr. 348 din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.