S-a luat în examinare recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr.184/CA din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași.
La apelul nominal s-au prezentat Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași prin consilierul juridic T.V. , lipsind S.I.
Procedura completă.
Consilierul juridic T.V. a pus concluzii de respingere a recursului întrucât nu s-a efectuat procedura prealabilă și pe fond a susținut că actul supus controlului este un act de comandament militar care excede competența instanței de contencios.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.I.în contradictoriu cu Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, a solicitat desființarea Ordinului nr.S 92134 din 21.02.2001 prin care a fost eliberat din funcția de șef birou informații și cercetării penale din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași și pus la dispoziția aceluiași organ și plata despăgubirilor cauzate în valoare de 1 miliard lei.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că ordinul este nelegal, întrucât la data emiterii lui se afla în concediu medical, iar după ce a aflat de existența lui, starea sănătății sale s-a agravat fiindu-i necesare 27 de zile de spitalizare și apoi concediu medical.
Precizează că are 24 ani de cadru activ, este licențiat în științe judiciare și militare, a fost avansat, a fost apreciat are calificare foarte bună, a beneficiat de solde merit și a ocupat funcții de conducere.
Prin acest ordin și prin acuzele nefondate făcute în presă, i-a fost afectată imaginea sa publică.
Judecătoria Iași, prin sentința nr.12156 din 22 iunie 2001 a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ, în baza art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.1514 din 19 septembrie 2001, a respins recursul reclamantului, iar prin sentința nr.184/CA/10 decembrie 2001, a respins excepția privind necompetența materială și teritorială invocate de reclamant.
A respins acțiunea față de Ministerul de Interne, ca inadmisibilă și față de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că ordinul în discuție este un act de comandament cu caracter militar, exceptat procedurii contenciosului administrativ în baza art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, fiind emis de Inspectoratul general al poliției de frontieră din cadrul Ministerului de Interne.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, arătând că în mod greșit s-a considerat că ordinul contestat ar fi de comandament militar, acesta vizând comanda trupei pe timp de pace sau în timp de război – dislocări de trupe, măsuri, acțiuni de luptă, etc, situație ce nu se regăsește în cauză.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ „nu pot fi atacate în justiție actele de comandament cu caracter militar”.
Aceste acte sunt emise de autoritățile militare competente în scopul asigurării ordinii și disciplinei în cadrul unităților militare din aceste unități.
Mai precis actele ce se includ în această acțiune trebuie să emane de la autorități publice care au caracter de comandamente militare, prin comandamentul militar înțelegându-se o totalitate de trupe sub comanda unui șef determinat.
In al doile rând, trebuie să fie vorba de acte care au un cuprins de natură militară, referindu-se la serviciul și îndatoririle militare. La acestea se adaugă cerința ca toate aceste acte să cuprindă ideea de ordin, de comandă și în consecință cu corelativul sau de disciplină militară, după cum rezultă din însăși termenii expresei, care este atât de necesară și caracteristică acestui organism.
Actele de comandament cu cracter militar, sunt actele și măsurile privitoare la pregătirea și instrucția militarilor, la mobilizare, concentrare, mișcări de trupe, repartiția și desfacerea lor, la darea de comenzi, la manevre și operațiuni militare la dispoziții privitoare la ordinea și disciplina militară și altele asemănătoare.
Prin urmare, orice alte acte emise de autoritățile militare străine de necesitățile propriuzise ale acțiunilor militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Constatarea rămâne valabilă și pentru ipoteza în care, ca în speță, se invocă o vătămare a dreptului subiectiv al unei persoane ca fiind militar, a fost eliberat din funcția deținută, ca în speță.
In consecință, soluția instanței de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este netemeinică și nelegală, astfel că, se va admite recursul și se va casa sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceași instanță, potrivit art.313 Cod procedură civilă.
Instanța cu ocazia soluționării cauzei va avea în vedere ca apărare a părții excepția invocată de neefectuare a procedurii prealabile, dacă se va mai stărui în ea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr.184/CA din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași.
Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.