S-a luat în examinare  recursul declarat de Societatea Națională “Îmbunătățiri Funciare” SA prin Sucursala Arad împotriva deciziei nr.414 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională.

            La apelul nominal au lipsit recurenta Societatea Societatea Națională “Îmbunătățiri Funciare” SA - Sucursala Arad și intimații N.O. și Curtea de Conturi.

            Procedura completă.

            S-a referit că Societatea Națională “Îmbunătățiri Funciare” SA prin Sucursala Arad a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă, iar intimatul N.O., prin întâmpinare solicită același lucru.

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Colegiul Jurisdicțional Arad al Curții de Conturi, prin sentința nr.18 din 24 aprilie 2002, a admis contestația formulată de N.O. împotriva deciziei de imputare nr.125/26 septembrie 2001 emisă de Sucursala de Îmbunătățiri Funciare Arad, pentru suma de 2.249.774 lei, reprezentând cotă parte din prejudiciul produs ca urmare a aprovizionării cu ciment și în consecință a fost anulată decizia de imputare  iar sucursala a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, s-a  reținut că N.O. a îndeplinit funcția de director al Sucursalei de Îmbunătățiri Funciare Arad în perioada 24 mai – 9 ianuarie 2001, fiind numit în funcție prin  ordin al administratorului unic al S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA.

            În perioada 17-31 iulie 2001, Biroul de Audit Intern al S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA a efectuat auditul intern la Sucursala Arad a S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul semestru al anului 2001. 

Cu această ocazie, s-au constatat fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.

Astfel, la 20 octombrie 2000, s-a emis factura 6465527 din 20 octombrie 2000, de către societatea comercială „G.C.” SRL, în vederea achitării sumei de 6.664.000 lei, de către S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA – Sucursala Arad iar la 27 octombrie 2000 de către aceleași furnizor s-a emis factura 645548 din 27 octombrie 2000 pentru suma de 6.301.050 lei, facturile purtând semnătura și ștampila emitentului, semnătura de primire a mărfii de către reprezentantul unității din Arad, vizate pentru necesitate,oportunitate și legalitate de control financiar preventiv actul de recepție fiind semnat de membrii comisiei de recepție. Facturile au fost achitate prin dispozițiile de plată 819 din 4 octombrie 2000, 824 din 6 octombrie 2000, 837 din 12 octombrie 2000, 857 din 13 octombrie 2000, 871 și chitanța 4178950/27 octombrie 2000 – avansul primit a fost justificat cu decontul 3033 din 24 octombrie 2000.

            In baza actului de control, conducerea sucursalei Arad      a S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA a emis decizia de imputare nr.125 din 26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului N.O., suma de 2.249.774 lei cotă parte din prejudiciu.

Judecătoria Arad prin sentința 6993 din 8 noiembrie 2001, a declinat competența de soluționare a contestației formulate de N.O.  în favoarea Tribunalului București.

            Tribunalul Arad prin decizia nr.163/R/5 februarie 2002, a admis recursul declarat de N.O. și a declinat competența de soluționare în favoarea Colegiului Jurisdicțional Arad care în urma probelor administrate a reținut că, decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în același timp decizia fiind și tardiv emisă.

Impotriva hotărârii a formulat recurs jurisdicțional S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA – Sucursala Arad, arătând că decizia de imputare  a fost emisă în termen, iar la data emiterii ei N.O. nu mai îndeplinea funcția de director, și ca atare, competența de emitere a deciziei revenea directorului Sucursalei Arad, care în fapt, a și procedat la emiterea acesteia.

            Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.414 din 17 septembrie 2002, a admis recursul  jurisdicțional declarat de intimata S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA – Sucursala Arad și a modificat sentința recurată în sensul că a anulat decizia de imputare ca nelegal emisă (pentru lipsa competenței emitentului), și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

            S-a reținut că N.O. îndeplinea funcția de director la data producerii pagubei, funcție în care a fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, și numai acesta trebuia să emită decizie și nu directorul Sucursalei Arad a S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, așa cum s-a procedatat în cauză.

            S-a constatat că excepția lipsei calității emitentului deciziei este întemeiată și ca atare fiind reținută nu s-a mai discutat excepția tardivității emiterii deciziei.

            Considerând netemeinică și nelegală decizia pronunțată, S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA, prin Sucursala Arad, a declarat recurs susținând că decizia de imputare a fost legal emisă întrucât la data constatării pagubei N.O. nu mai deținea funcția de director.

            Cum secția jurisdicțională s-a pronunțat numai asupra excepției nelegalității emiterii deciziei ca urmare a lipsei competenței emitentului și cum această excepție o consideră nefondată solicită a se analiza apărările făcute în sensul respingerii și a excepției tardivității întrucât decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 zile prevăzut de art.108 alin.3 din Codul muncii de la încheierea procesului verbal de constatare a pagubei nr.2487/31.07.2001.       

            Recursul este nefondat.

            Potrivit art.107 alin.1 din Codul muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum și la restituirea

sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unității.

Când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unității sau de alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ.

            Rezultă  regula este că decizia de imputare, prin care se reține unei persoane încadrată în muncă o pagubă cauzată unității, se emite de conducătorul acestei unități.

            Excepția este că atunci când cel ce a produs paguba a fost conducătorul unității sau alte persoane care au fost numite în funcție

de organul ierarhic superior, decizia de imputare se emite de către acest organ.

În legătură cu aplicarea excepției, din dispozițiile textului de lege nu se poate susține că cel ce a comis paguba trebuie să îndeplinească funcția de conducător al subunității sau de alt salariat numit în funcție de organul ierarhic superior și la data emiterii deciziei, fiind necesar  și suficient ca această funcție să o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic superior.

În cauză, N.O. îndeplinea funcția de director la data producerii pagubei, funcție în care a fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N.”Îmbunătățiri Funciare”SA.

Ca atare, decizia de imputare trebuia emisă de cel ce l-a numit în funcție, iar nu de directorul Sucursalei Arad.

În aceste condiții, soluția pronunțată de Secția jurisdicțională este temeinică și legală, fapt ce duce la neanalizarea dacă excepția tardivității emiterii deciziei de imputare poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de Societatea Națională ”Îmbunătățiri Funciare”SA prin Sucursala Arad împotriva deciziei nr.414 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 martie 2003.