Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional Arad al Curții de Conturi, prin sentința nr. 10 din 17 aprilie 2002, a admis contestația formulată de N.M., împotriva deciziei de imputare nr. 148 din 26 septembrie 2001, emisă de sucursala Î.F. Arad, pentru suma de 2.355.428 lei, reprezentând contravaloare manoperă plătită, a anulat decizia și a obligat pârâta, la 3 milioane lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că N.M. a îndeplinit funcția de director economic în cadrul sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA, fiind numită prin ordinul nr. 118 din 29 iunie 2000 al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.
În perioada 17 - 31 iulie 2001, Biroul de Audit Intern al S.N. Î.F. SA a efectuat auditul intern la sucursala Arad a S.N. Î.F. SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul semestru al anului 2001 și unde s-au reținut fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.
Astfel, la secția mecanică, în anul 2000, în evidența contabilă a secției mecanice a fost înregistrată factura fiscală nr. 752360 din 15 decembrie 2000, emisă de furnizorul SC N. SRL Pitești – Argeș, cumpărător fiind S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, cu o valoare totală de 59.613.943 lei, din care 50.095.750 lei, valoare fără T.V.A. și 9.518.193 lei, T.V.A.
La denumirea produselor sau serviciilor din factură figurează 8 kg țeavă oțel Ø 700, în valoare de 47.615.750 lei și o bucată cot ½ 90 Ø 700, în valoare de 2.480.000 lei.
S-a constatat că factura de mai sus a fost vizată de controlul financiar-preventiv, dat de către contabila-șefă de secție C.V. și viza de control financiar preventiv a lui T.A., aceste vize dându-se după întocmirea și efectuarea recepției.
De asemenea, factura a fost vizată și de controlul financiar preventiv din partea biroului de aprovizionare, dat de A.S., tehnician aprovizionare.
Organul de control a considerat că factura este falsă, urmare a faptului că unitatea, SC N. SRL nu figura înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Argeș.
În baza facturii fictive s-a întocmit și înregistrat în contabilitate, nota de recepție și constatare de diferențe din 29 decembrie 2000, prin care s-au înscris cantitățile și valorile înregistrate în factură,- această notă fiind semnată de gestionara T.C., la primit în gestiune, iar la comisia de recepție, de P,S,, F,V, și ,A.
De asemenea, în evidența contabilă au mai fost înregistrate chitanțele nr. 8848714 din 9 ianuarie 2001 și nr. 8848717 din 10 ianuarie 2001, prin care sucursala Arad a achitat suma de 30 milioane lei, respectiv 29.613.943 lei, reprezentând plăți parțiale din factură.
S-a mai constatat că, în baza așa-zisei aprovizionări. S.I.S.P.A. Vladimirescu a întocmit devizul de postcalcul din care a rezultat comanda 518, la care s-au înscris la denumirea lucrări D.P.R. 112 reparații de conducte refulare, din care rezultă că s-ar fi montat conducta cu o valoare de 656.640 lei, s-ar fi săpat 75 mc, cu o cheltuială de manoperă de 2.650.000 lei, s-ar fi efectuat lucrarea de umplutură de pământ de 75 mii mc, cu o valoare de 684.000 lei, s-ar fi demontat o fundație de cărămidă de 9 mc, în valoare de 647.406 lei și că ar fi fost efectuate transporturi de persoane și material de 144 ore, cu o valoare de 1.720.658 lei.
În acest mod s-a achitat ca plăți cu munca vie, suma de 15.882.305 lei, sumă ce reprezintă manoperă plătită conform devizului și pentru care se fac răspunzători N.O., fost director, N.M., director economic, T. M., fost director tehnic, T.A., fost șef S.I.S.P.A., A.S., P.S., F.V. și B.I., fost șef birou R.U.S.S.O.
În baza actului de control, conducerea sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA a emis decizia de imputare nr. 148 din 26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului economic N.M., suma de 2.355.428 lei, cotă parte din prejudiciul de 15.882.305 lei.
Judecătoria Arad, prin sentința nr. 6826 din 1 noiembrie 2001, a declinat competența de soluționare a contestației, în favoarea Tribunalului București.
Împotriva hotărârii, Neagu Maria a declarat recurs, ce a fost admis prin decizia nr.1221/R/ 14 decembrie 2001 și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Colegiului Jurisdicțional Arad.
În urma probelor administrate, acesta a reținut că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în același timp decizia fiind și tardiv emisă.
Considerând soluția nelegală, S.N. Î.F. SA a declarat recurs, susținând că decizia de imputare a fost emisă în termen și că la data emiterii ei, N.M. nu mai îndeplinea funcția de director economic, și ca atare, competența de emitere a deciziei revenea directorului sucursalei Arad, care în fapt, a și procedat la emiterea acesteia.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 407 din 17 septembrie 2002, a admis recursul jurisdicțional și a modificat sentința recurată, în sensul că a anulat decizia de imputare, ca nelegal emisă, pentru lipsa competenței emitentulu) și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că N.M. îndeplinea funcția de director economic la data producerii pagubei, funcție în care a fost numită prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA; numai aceasta trebuia să emită decizia, și nu directorul sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA, așa cum s-a procedat în cauză.
S-a constatat că excepția lipsei calității emitentului deciziei, este întemeiată și ca atare, fiind reținută, nu s-a mai discutat excepția tardivității emiterii deciziei.
Considerând netemeinică și nelegală decizia pronunțată, S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, a declarat recurs, susținând că decizia de imputare a fost legal emisă, întrucât la data constatării pagubei, N.M. nu mai deținea funcția de director economic.
Cum secția jurisdicțională s-a pronunțat numai asupra excepției nelegalității emiterii deciziei, ca urmare a lipsei competenței emitentului și cum această excepție o consideră nefondată, solicită a se analiza apărările făcute, în sensul respingerii și a excepției tardivității, întrucât decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 108 alin. (3) C. muncii, de la încheierea procesului-verbal de constatare a pagubei nr. 2487 din 31 iulie 2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum și la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unității. Când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unității sau de alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ.
De aici, rezultă că regula este că decizia de imputare prin care se reține unei persoane încadrată în muncă, o pagubă cauzată unității, se emite de conducătorul acestei unități.
Excepția este că atunci când cel ce a produs paguba, a fost conducătorul unității sau alte persoane care au fost numite în funcție de organul ierarhic superior, decizia de imputare se emite de către acest organ.
În legătură cu aplicarea excepției, din dispozițiile textului de lege, nu se poate susține că cel ce a comis paguba, trebuie să îndpelinească funcția de conducător al subunității sau de alt salariat, numit în funcție de organul ierarhic superior și la data emiterii deciziei, fiind necesar și suficient ca această funcție să o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic superior.
În speță, N.M. îndeplinea funcția de director economic la data producerii pagubei, funcție în care a fost numită prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.
Ca atare, decizia de imputare trebuia emisă de cel ce a numit-o în funcție, iar nu de directorul sucursalei Arad.
Conform deciziei nr. 191 din 26 iunie 2001, aceasta a fost sancționată cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 100 lit. e) C. muncii, și nu schimbată definitiv din funcție.
În aceste condiții, soluția pronunțată de secția jurisdicțională este temeinică și legală, fapt ce duce la neanalizarea, dacă excepția tardivității emiterii deciziei de imputare poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 407 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.