S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.494/CA//P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de pensii Bihor și intimatul-reclamant L.T.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta-pârâtă cât și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.T. în contradictoriu cu Casa județeană de pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr.2069 din 9 iulie 2001 emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar a Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a arătat că s-a născut în perioada de refugiu astfel că, beneficiază de prevederile legii.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.494/CA/ din 30 septembrie 2002, a admis acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut ca și părinții.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu, de unde să fie strămutat.
Recursul este nefondat.
Conform art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit.c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a aprobat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.494/CA/P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.