S-a luat în examinare recursul declarat de N.S.A. împotriva sentinței civile nr.799 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: Ministerul de Interne și Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei prin consilierul juridic C.N., lipsind N.S.A.
Procedura completă.
Consilierul juridic C.N. a pus concluzii de respingere a recursului, acțiunea rămânând fără obiect ca urmare a expirării interdicției la data de 2 martie 2003.
După încheierea dezbaterilor s-a prezentat pentru N.S.A., avocatul C.E. care a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia, precizând că deși durata măsurii contestate a expirat, dat fiind efectul retroactiv al nulității și riscul real și legal de a se refuza intrarea în țară a recurentului, tocmai în temeiul măsurii administrative preexistente, perpetuându-se un abuz.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2002, reclamantul N.S.A. cetățean britanic, în contradictoriu cu Ministerul de Interne a solicitat anularea ca nelegală a măsurii interdicției de intrare în România pe o perioadă de 2 ani dispusă la 1 martie 2001 de pârât prin Direcția Generală de Evidență Străini și Probleme de Migrări, întrucât această măsură este nelegală deoarece face obiectul unui act administrativ inexistent neemis în formă scrisă și necomunicat în materialitatea lui.
A mai susținut că a fost adoptată măsura de autoritatea publică prin depășirea competențelor legale, iar în subsidiar, față de temeiul juridic invocat, aceasta nu mai are bază legală în legislația ulterioară abrogării Legii nr.25/1968.
Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.799 din 11 septembrie 2002 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs N.S.A., susținând că instanța a stabilit în mod greșit obiectul litigiului ca refuz nejustificat a soluționării cererii de comunicare a actului administrativ prin care s-a aplicat interdicția intrării în România timp de doi ani.
În realitate obiectul acțiunii constituindu-l anularea măsurii de interdicție.
Instanța a reținut că nu a respectat procedura prealabilă, excepție pe care nu a pus-o în discuția părților, încălcându-se prin aceasta principiile contradictorialității, oralității, egalității în fața legii și dreptul de apărare.
În mod greșit s-a reținut că refuzul Ministerului de Interne de a comunica actul administrativ atacat nu este nejustificat și că actul a fost emis în cadrul competenței legale.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente.
În speță, se constată că măsura de interdicție de intrare în țară dispusă la 1 martie 2001 pe o durată de doi ani, deci la data de 2 martie 2003, actul respectiv nu a mai fost în ființă.
Nemaifiind în ființă, recursul va fi respins ca rămas fără obiect. Astfel criticile de fond nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.S.A. împotriva sentinței civile nr.799 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca rămas fără obiect.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 martie 2003.