Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2001, la Curtea de Apel Brașov, G.E. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 204/F/CA din 5 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că prin hotărârea pronunțată, s-au încălcat dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, întrucât intimata nu a făcut aplicarea criteriilor de competență pentru personalul care ocupa posturi de natura celui ce urma a se desființa, cu luarea în vedere a evaluării performanțelor profesionale, subliniind valoarea sa profesională.
Mai susține petentul, invocând dispozițiile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, că instanța nu s-a preocupat de prevederea legală privind refuzul reclamantului de a accepta oferta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, care în speță nu a existat, ca o a doua condiție pe lângă restructurarea postului recurentului.
Recurentul precizează că legea stabilește clar ca unitatea să ofere un post corespunzător, iar angajatul să-l refuze, pentru a se putea dispune desfacerea contractului de muncă al petentului, astfel încât a apreciat acesta că nu reorganizarea a stat la baza măsurii contestate în cauză, ci alte considerente, eventual disciplinare.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că la 5 octombrie 2001, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului G.E., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Protecție a Mediului Brașov și D.A., pentru anularea actului administrativ și reintegrarea în funcție.
S-a reținut că reclamantul G.E. a solicitat anularea deciziei nr. 51 din 21 mai 2001, reintegrarea sa în funcția avută anterior eliberării prin decizia atacată, obligarea pârâților la plata daunelor materiale și cheltuieli de judecată.
Curtea de apel, având în vedere art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, a reținut că acțiunea este neîntemeiată, pârâtul Inspectoratul de Protecție a Mediului Brașov dovedind că s-a produs o reorganizare a instituției și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant. Cât privește a doua condiție legală, pentru validarea deciziei în cauză, instanța a constatat că pârâta a făcut demersuri la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul oferirii unui post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri de muncă vacante.
Instanța a reținut că lipsa posturilor vacante nu este imputabilă instituției, care a suferit o ireversibilă reorganizare și că s-a demonstrat preocuparea de a-i face oferta legală reclamantului.
Curtea de apel a menționat în hotărârea atacată că: „intenția legiuitoriului de a oferi garanția unui post, funcționarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituții, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din motive obiective (lipsa posturilor vacante) nu poate oferi celui eliberat din funcție, un post corespunzător pregătirii sale”.
Ca atare, s-a considerat de instanță că decizia de eliberare din funcție a recurentului-reclamant, este legală și va fi menținută.
Recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, se poate dispune eliberarea din funcție a funcționarului, dacă instituția își reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcționarul public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Este de necontestat că la Inspectoratului de Protecție a Mediului Brașov s-a produs o reorganizare a instituției și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant, prin depunerea organigramelor anterioare și ulterioare eliberării și a Ordinului nr. 92 din 23 ianuarie 2001, al Ministerului Apelor și Protecției Mediului.
Este de necontestat că instituția pârâtă a făcut demersuri la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul oferirii unui post corespunzător, reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri de muncă vacante.
Deci unitatea pârâtă nu are nici o culpă în privința îndeplinirii obligației legale de a face demersuri pentru oferirea unui post corespunzător recurentului-reclamant.
Pe de altă parte, este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de recurent, nu mai există, cu toate consecințele ce decurg din această situație, astfel încât unitatea funcționează în alte condiții, decât acelea existente anterior reorganizării.
Deci acestea fiind datele cauzei, actul administrativ contestat în cauză nu se poate susține că este ilegal și să se procedeze la anularea lui și reintegrarea petentului într-un alt post, care de fapt, nu mai există.
Așa cum a reținut instanța de fond, „intenția legiuitorului de a oferi garanția unui post funcționarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituții supusă reorganizării”, instituție în care lucrează mai multe persoane și din bugetul căreia nu poate fi plătită o persoană ce nu mai are loc de muncă în organigramă.
Ca atare, recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.E., împotriva sentinței civile nr. 204/F din 5 octombrie 2001, a Curții de apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.