S-a luat în examinare recursul declarat de D.C. împotriva sentinței civile nr.915 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant D.C., personal și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic E.B. și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale reprezentat de consilierul juridic M.R.
Procedura completă.
Recurentul D.C. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat casarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii și recalcularea drepturilor de pensie în funcție de echivalentul în dolari al pensiei din anul 1987.
Reprezentanții intimaților consilierul juridic E.B. și consilierul juridic M.R., având pe rând cuvântul au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temenică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iulie 2002, D.C. a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se dispună recorelarea pensiei sale stabilită prin decizia nr.76834/1987, corespunzător evoluției ratei inflației și a cursului leu-dolar până la publicarea actului normativ care reglementează această operațiune.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a văzut nevoit a se adresa instanței de judecată deoarece a constatat, în decursul timpului, că moneda națională s-a depreciat continuu și comparativ cu alte categorii de pensionari, nivelul pensiei a înregistrat o continuă diminuare, ceea ce îl prejudiciază.
Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.915 din 10 octombrie 2002 a respins acțiunea ca efect al constatării că autoritățile publice chemate în judecată nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța a reținut că drepturile bănești plătite cu titlu de pensie se indexează periodic în baza unor acte normative speciale. Că, nici unul dintre cei trei pârâți nu au competența de a dispune indexarea pensiei și de a o stabili în dolari, așa cum se solicită de către reclamant.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D.C..
Recurrentul a susținut că și-a îndreptat acțiunea în contencios administrativ împotriva autorităților publice pârâte, deoarece numai acestora le revine atribuția legală de a iniția un act normativ care să prevadă recorelarea pensiilor de asigurări sociale, în funcție de evoluția monedei naționale și a raportului acesteia cu dolarul.
Ca atare, demersul său era justificat și acțiunea trebuia admisă iar nu respinsă pe baza unei excepții, astfel cum greșit s-a procedat.
Critica nu este întemeiată.
Atât Guvernul României cât și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale au formulat în cauză întâmpinări prin care au cerut primei instanțe să constate lipsa calității lor procesuale pasive în prezentul litigiu.
Excepția de fond invocată a fost admisă în mod corect de instanță, întrucât nu s-a stabilit existența în sarcina vreuneia dintre autoritățile publice chemate în judecată a vreunei obligații rezultate dintr-un raport juridic de drept material cu reclamantul, care să le confere legitimare procesuală.
Competența examinării unei asemenea cereri, de recalculare a cuantumului pensiei revine organului de pensii, respectiv Casei de Pensii a municipiului București, care alături de casele județene de pensii sunt servicii publice, investite cu atribuții în materie și cu personalitate juridică conform art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Reținând așadar, lipsa calității procesuale pasive a Guvernului și celor două ministere, curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.C. împotriva sentinței civile nr.915 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.