S-a luat în examinare recursul declarat Ministerul Muncii și Solidarității Sociale împotriva sentinței civile nr. 917 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale reprezentat de consilierul juridic M.R., lipsind intimata reclamantă SC ”C.V.” SA .
Procedura completă.
Consilierul juridic M.R. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat casarea sentinței atacate și respingerea contestației în anulare formulată de SC ”C.V.” SRL împotriva sentinței nr.265 din 5 martie 2001 a Curții de Apel București, ca tardivă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.265 din 5 martie 2001, Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a respins acțiunea introdusă de reclamanta Societatea comercială „C.V.” SRL împotriva procesului verbal de control încheiat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale la data de 15 septembrie 2000, ca inadmisibilă.
Recursul declarat de societate împotriva acelei sentinței a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr.1330 din 5 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția de contencios administrativ.
La 28 mai 2002, Societatea comercială „C.V.” SRL a formulat contestație în anulare, cerând desființarea sentinței civile nr.265/2002.
Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.917 din 10 octombrie 2002 a admis contestația, a anulat hotărârea atacată și a fixat termen la 24 octombrie 2002 în vederea soluționării cauzei în fond, cu citarea părților.
Și această ultimă hotărâre a fost recurată de către pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Recurentul a susținut că în mod eronat curtea de apel a admis contestația în anulare, deoarece la data înregistrării acesteia, temeiul legal de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzut de art.319 alin.2 din Codul de procedură civilă a expirat.
Pe de altă parte, instanța a omis să treacă în dispozitivul hotărârii, termenul de recurs, conform art.320 alin.3 din același cod.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art.319 alin.2 din Codul de procedură civilă contestația în anulare împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
In speță, cum deja s-a arătat, sentința civilă nr.265 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București a rămas irevocabilă ca urmare a anulării recursului seclarat de societatea comercială, ca netimbrat, prin decizia nr.1330 din 5 aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ.
Rezultă așadar, că fiind vorba de hotărâri judecătorești ce nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite, contestația formulată de reclamantă abia la 28 mai 2002, trebuia respinsă ca tardivă.
Neprocedând în acest mod și admițând contestația în anulare, curtea de apel a pronunțat hotărârile vădit nelegală.
In consecință, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința în sensul respingerii contestației ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat Ministerul Muncii și Solidarității Sociale împotriva sentinței civile nr. 917 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și respinge contestația formulată de SC ”C.V.” SRL împotriva sentinței civile nr.265 din 5 martie 2001 a Curții de Apel București, Secția contencios administrativ ca tardivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.