Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 27 din 18 iulie 2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bistriția Năsăud a admis contestația lui S.T., pădurar la cantonul silvic nr. 14 Tomnatic și a anulat decizia de imputare nr. 131 din 15 iunie 1999, emisă de Direcția Silvică Bistrița Năsăud, pentru suma de 57.091.000 lei, precum și angajamentul de plată semnat de acesta la 26 aprilie 1999, pentru suma de 34.156.590 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate fondului forestier, prin tăierea ilegală a unor arbori.
Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 498 din 18 octombrie 2001, a respins recursul jurisdicțional declarat în cauză de Direcția Silvică Bistrița Năsăud. De asemenea, a obligat pe recurentă să plătească intimatului S.T., suma de 330.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, aceiași direcție silvică județeană.
Prin decizia nr. 2126 din 7 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a anulat recursul, ca netimbrat.
La data de 4 noiembrie 2002, Direcția Silvică Bistrița Năsăud a formulat contestație în anulare impotriva deciziei mai sus menționate, susținând că în realitate, ea a depus în dosarul de recurs, dovada achitării timbrului judiciar, precum și a taxei judiciare de timbru pentru termenul stabilit în vederea judecării recursului.
Afirmația este corespunzătoare adevărului deoarece la dosar a fost anexată adresa nr. 415 din 8 aprilie 2002, prin care recurenta comunica instanței, foaia de vărsământ nr. 3347105 din 4 aprilie 2002 și timbrul judiciar în valoare de 1.500 lei.
Originalul foii de vărsământ atestă la rândul său, plata de către recurentă, a taxei judiciare de timbru în valoare de 150.000 lei.
Rezultă, deci, că numai datorită unei erori materiale evidente, instanța de recurs a reținut că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală privitoare la taxa judiciară de timbru și la timbrul judiciar, cu consecința anulării recursului, ca netimbrat.
Față de considerentele expuse și în baza art. 318 și 320 C. proc. civ., urmează a se admite contestația în anulare.
Totodată, se va dispune desființarea deciziei atacate.
Cât privește recursul declarat de Direcția Silvică Bistrița Năsăud împotriva hotărârilor pronunțate de organele Curții de Conturi, se apreciază că el este admisibil, dar în sensul motivelor ce vor fi expuse în continuare.
Cum deja s-a arătat, obiectul contestației formulată de S.T., la data de 13 iulie 1999, îl formează decizia de imputare nr. 131 din 15 iunie 1999, emisă de Direcția Silvică Bistrița, pentru suma de 57.091.000 și angajamentul de plată semnat de contestator la data de 26 aprilie 1999, pentru suma de 34.196.590 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos lipsă din gestiunea cantonului silvic Tomnatic.
Angajarea răspunderii materiale a pădurarului s-a făcut ca urmare a unor controale efectuate de salariați ai unității, ale căror rezultate au fost consemnate în actele indicate în decizia de imputare și angajamentul de plată.
Se constată, prin urmare, că pretinsele prejudicii produse în patrimoniul direcției silvice nu au fost stabilite ca efect al controlului din partea organelor Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
Ca atare, în mod greșit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud este competent să judece, în primă instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.
La rândul său, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit normele legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra fondului cauzei, prin respingerea recursului jurisdicțional, ca nefondat.
Tinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a fi casate ambele acte administrativ-jurisdicționale, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare, la Tribunalul Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.
Văzând și dispozițiile art. 174 lit. a) C. muncii, atunci în vigoare, art. 2 pct. 1 lit. b1), art. 158 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de Direcția Silvică Bistrița Năsăud, împotriva deciziei nr. 2126 din 7 iunie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Desființează decizia atacată și admite recursul declarat de Direcția Silvică Bistrița Năsăud, împotriva deciziei nr. 498 din 18 octombrie 2001, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, precum și a sentinței nr. 27/2001, a Colegiului jurisdicțional Bistrița, pe care le desființează.
Trimite cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.