S-a luat în examinare recursul declarat de B.A. și G.F. împotriva deciziei nr.679 din 6 decembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul B.A. reprezentat de avocatul D.F. lipsind recurentul G.F. și intimații SC ”A” SA, și Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei Curtea a constatat pricina în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond părții prezente.
Avocatul D.F. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat detaliind motivele de casare expuse în scris și a depus la dosar, în acest sens, concluzii scrise, conform art.146 din Codul de procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.6 din 19 iunie 2001 Colegiul Jurisdicțional Harghita din cadrul Camerei de Conturi Harghita a admis în parte actul de sesizare al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Hraghita cu nr.9045/23.02.2001 și în ceea ce privește pe B.A., director și G.F. contabil șef au fost obligați în solidar la plata sumelor de 86.730.661 lei majorări de întârziere la plata fondului de șomaj și fond de sănătate și la 11.794.865,4 lei penalizări de 10% pentru suemele reținute la sursă și nevărsate, mai mult de 30 zile (impozit pe salarii, fond șomaj, fond sănătate către SC ”A” SA, iar societatea la rândul ei a fost obligată către bugetul de stat, Agenția Județeană pentru Ocuparea și Formarea Profesională Harghita, Casa de Asigurări de Sănătate Harghita, la plata unor sume reprezentând impozit pe salarii, fond șomaj, cote de asigurări sociale, penalități pentru diverse sume reținute la sursă și nevărsate.
Impotriva acestei sentințe s-a declarat recurs jurisdicțional de către B.A. și G.F., criticând soluția Colegiului Jurisdicțional Harghita că a aplicat greșit legea, ei nefăcându-se vinovați de neplata obligațiilor la termen. In acest sens au motivat că nu aveau disponibil bani, societatea nu a apelat la credite bancare și nici nu a beneficiat de subvenții, că s-a aflat în caz de forță majoră în perioada 1997 – 2000 ce a generat această situație economică negativă.
Prin decizia nr.679 din 6 decembrie 2001, Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional și a menținut sentința nr.6/2001 ca fiind legală și temeinică.
Pentru a pronunța această decizie, Secția jurisdicțională a constatat că motivele invocate de cei doi recurenți pârâți nu îi pot exonera de plata sumelor la care au fost obligați, ei răspunzând pentru prejudiciul cauzat din culpa SC ”A” SA, în calitate de director și respectiv contabil șef.
S-a constatat că sentința a fost dată cu analiza temeinică și legală a probelor dosarului, răspunderea civilă delictuală a recurenților fiind corect reținută și motivată.
Pârâții au declarat recurs împotriva Deciziei nr.679 din 6 decembrie 2001, pronunțată de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, susținând și neluând motivele de recursul jurisdicțional și anume nu au vinovăție în neplata la termen a celor două contribuții, că diponibilul în conturi era foarte mic și ținut ca să nu se închidă contul, nu au recurs la credite bancare și nici nu au beneficiat de subvenții, a fost o perioadă grea pentru agricultură, că nu a fost aprobată efectuarea unei expertize contabile care demonstra și unele erori în stabilirea sumelor la care au fost obligați dar și situația fiscală.
Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate și raportat la prevederile art.304 Cod procedură civilă, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se expun.
In cauză recurenții pârâți îndeplinesc funcția de director și respectiv contabil șef la SC ”A” SA, și în sarcina lor s-a reținut că se află culpa pentru producerea prejudiciului de 98.525.526,4 lei reprezentând 86.730.661 lei majorări de întârziere la plata fondului de șomaj și fond de sănătate, respectiv 11.794.865 lei penalități de 10% pentru sumele reținute la sursă și nevărsate, mai mult de 30 zile.
Cu actele aflate la filele 27-50 din dosarul Colegiului Jurisdicțional Harghita, care sunt extrase de cont, se face dovada că în perioada 30.04.1997 – 30.06.2000, perioada în care s-au înregistrat obligațiile financiare datorate societatea comercială condusă de cei doi recurenți a avut disponibilul necesar pentru a se achita la termen obligațiile respective, dar au fost făcute alte plăți, adică nu au plătit la termen impozitul pe salarii, fondul de șomaj și fondul de sănătate.
Pentru aceste întârzieri SC ”A” SA, a fost obligată la penalizări de 98.525.526,4 lei, din vina celor doi recurenți care și-au asumat prin efectuarea necorespunzătoare a activității – au refuzat să plătească la termen – răspunderea civilă delictuală în conformitate cu prevederile art.998 și următoarele Cod civil, fiind întrunite cumulativ elementele răspunderi civile delictuale. Atât timp cât fondurile de slarii au existat evident că reținerile pentru fondul de șomaj și sănătate trebuiau reținute și virate la instituțiile de specialitate, și nu se mai impunea, față de documentele contabile de la dosar o constatare făcută de un expert. Restul motivelor invocate constituie apărări rezolvate în mod legal în situațiile date de către Camera de Conturi.
Față de aceste considerente, Curtea constată că decizia 679/6.12.2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a României este legală și judicios motivată, iar pe cale de consecință recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.A. și G.F. împotriva deciziei nr.679 din 6 decembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.