S-a luat în examinare recursul declarat de Municipiul București prin primarul general împotriva sentinței civile nr.77 din 30 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul București reprezentat de consilierul juridic D.T. și intimatul-reclamant T.L.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus copiile a trei hotărâri judecătorești ca înscrisuri în susținerea recursului (filele 43-82).
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părților.
Consilierul juridic D.T. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Intimatul a cerut respingerea recursului, în principal ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală – Municipiul București nefiind parte în proces.
În subsidiar a cerut respingerea recursului ca nefondat, detaliind considerentele expuse în întâmpinări și a atașat în acest sens, la dosar, concluzii scrise și înscrisuri.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 15 ianuarie 2002 la Curtea de Apel București reclamantul T.L. a chemat în judecată pe primarul Municipiului București pentru refuz sistematic de a pune în executare decizia nr.2727/ 5 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, hotărâre definitivă și irevocabilă, solicitând acordarea sumei de 200.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere, în solidar cu Primăria Municipiului București.
Instanța investită, prin sentința civilă nr.77 din 30 ianuarie 2002 a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei cerută prin acțiune.
În considerentele sentinței pronunțate s-a reținut că prin decizia nr.2728/1999 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, în urma unei casări cu evocarea fondului, s-a admis în totalitate acțiunea introdusă de același reclamant împotriva pârâtului L.V., la acea dată Primarl general al Municipiului București, fiind obligat acesta la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale și menționându-se obligarea pârâtului de a răspunde la cererea ce i-a fost adresată de a se anula autorizațiile de construcție a unor chioșcuri metalice cu caracter privat și comercial, montate pe părțile comune ale imobilului în care locuiește în calitate de proprietar al unui apartament.
Întrucât hotărârea nu a fost pusă în executare reclamantul a solicitat prin mai multe acțiuni succesive, care au fost admise și investite cu formulă executorie, aducerea la îndeplinire a hotărârii de bază, decizia nr.2728/1999 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. Prin una dintre aceste hotărâri – sentința civilă nr.11 din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel București – primarul a mai fost obligat la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea titlului executoriu emis.
Instanța de fond, în cadrul prezentului litigiu, a conchis că sunt întrunite condițiile art.16 alin.2 teza a II-a din Legea nr.29/1990, obligându-l în consecință pe pârât la plata sumei de 200.000.000 lei. Totodată, prima instanță a constatat că solicitarea reclamantului de a fi obligat primarul general în solidar cu Primăria Municipiului București nu poate fi primită întrucât aceasta nu a fost parte în procesul încheiat cu decizia nr.2728/1999 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ.
Împotriva sentinței nr.77/2002 a Curții de Apel București a introdus recurs Municipiul București, reprezentat prin primarul general al Municipiului București.
Prin motivele de casare formulate în scris, se susține că primarul nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât, deși este șeful administrației publice locale și reprezintă Municipiul București în relațiile cu persoanele fizice și juridice, precum și în justiție, nu are obligația de a răspunde la solicitările adresate primăriei.
De asemenea, numai primăria poate fi obligată la plata daunelor întrucât primarul general nu are un cont al său.
Recursul este nefondat.
După cum a rezultat din expunerea rezumativă, hotărârea de fond a fost recurată de către Municipiul București, situație care se desprinde explicit din formularea petiției de recurs.
Primăria Municipiului București nu a fost parte în proces.
De altfel, primăria nici nu are un interes juridic pentru a participa la judecarea pricinii deoarece nu a figurat nici în procesul de bază, finalizat prin decizia acestei Supreme Curți nr.2728/1999, hotărâre definitivă și irevocabilă a cărei nepunere în executare face obiectul prezentei cauze, pe de altă parte și pentru că instanța de fond a pronunțat exclusiv obligarea primarului la daune, excluzând expres solidaritatea primăriei la această obligație.
În consecință, recursul apare ca fiind declarat de o persoană fără calitate și urmează a fi respins ca atare.
Față de acest temei peremptoriu în soluționarea recursului devine lipsită de interes juridic examinarea celuilalt motiv de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul București prin primarul general împotriva sentinței civile nr.77 din 30 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.