S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1680 din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel București- Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procurorul A.T., lipsind recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice și intimata reclamantă SC „E”.
Procedura completă.
Apreciind pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, detaliind motivele de casare expuse în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
După încheierea dezbaterilor s-a prezentat pentru intimata reclamantă consilierul juridic P.C. care a solicitat respingerea recursurilor și a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „E”. prin acțiunea depusă la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, acțiunea înregistrată la 25 octombrie 2001, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat ca în contradictoriu cu acest pârât să se dispună anularea Deciziei nr.1505/28 septembrie 2001, decizie prin care a fost respinsă contestația ce o formulase împotriva Notei de constatare încheiată la 5 iulie 2001 de către organele de control ale Direcției Controlului Fiscal Prahova. S-a solicitat și suspendarea executării Deciziei nr.1505/2001 până la soluționarea acțiunii.
In susținerea acțiunii, reclamanta a precizat că în mod nelegal s-a dispus ca să fie înregistrate în evidența contabilă a societății a obligațiilor fiscale aferente sumei de 1.078.391.545 lei considerate profit, întrucât asupra mijloacelor fixe aduse ca aport în natură are un drept de uzufruct, dar și nuda proprietate.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința nr.1680 din 10 decembrie 2001 pronunțată în dosarul 1866/2001 a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.1505 din 25.09.2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a exonerat reclamanta de plata obligațiilor fiscale aferente sumei de 1.078.391.545 lei reprezentând cheltuieli deductibile.
Pentru a pronunța acestă soluție instanța de fond a reținut că soluția dată de Ministerul Finanțelor Publice în decizia 1505/2001 este greșită, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.4 din O.G.nr.70/1994 privind impozitul pe profit, cheltuielile aferente realizării veniturilor fiind deductibile la calculul impozitului. Această constatare fiind făcută deoarece în perioada controlată reclamanta a obținut venituri din exploatarea mijloacelor fixe aduse ca aport, atât în ceea ce privește uzufructul cât și nuda proprietate.
Instanța a decâzut pârâtul din dreptul de a propune probe, acesta depunând la dosar întâmpinare peste termenul legal cerut de art.114 Cod procedură civilă, fiind respinsă cererea de a fi introdusă în cauză Direcția controlului fiscal, cu motivarea că potrivit O.G.nr.13/2001 obiectul contestației în justiție îl formează actul emis de Ministerul Finanțelor Publice, adică decizia 1505/2001 și nu nota de control.
Impotriva sentinței nr.1680/10.12.2001 a fost declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția ca fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialității procesului civil prin respingerea cererii de a fi introdusă în cauză și Direcția Controlului Fiscal Prahova, organ care a încheiat actul fiind pus în imposibilitate să își susțină constatările și să formuleze apărări. S-a mai motivat recursul și pe lipsă de rol activ a instanței, care nu a pus în discuția părților oportunintatea efectuării unei expertize contabile, după cum instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării deciziei. Un alt motiv de casare menționat în recurs se referă la aplicarea greșită a legii în rezolvarea cauzei deduse judecății întrucât conform art.11 din Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului mobilizat în active de genul celor ce fac obiectul procesului se calculează de agentul economic ce le are în proprietate
Ministerul Finanțelor Publice la rândul său a formulat recurs criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală, în sensul că interpretând greșit actul dedus judecății a solicitat natura și înțelesul acesteia, și că instanța de fond greșit a respins cererea de a fi introdusă în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, căreia i se subordonează organul care a întocmit actul de constatare, dar și ca succesoare administrativ a fostei Direcții de control fiscal.
Verificând cauza sub aspectul criticilor formulate în recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către Ministerul Finanțelor Publice dar și a motivelor prevăzute în art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt fondate.
Potrivit art.11 din Legea nr.29/1990 instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității atelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Obiectul supus judecății, decizia Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi analizat decât în legătură directă cu legalitatea sau nelegalitatea Notei de control.
Instanța a respins în mod greșit cererea pârâtei de a fi introdusă în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova ca organ emitent al actului de control nerespectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, judecata nefiind făcută în contradictoriu și cu cel care a emis actul de bază.
Acest drept revine părților în proces, ce propune introducerea în cauză, pentru ca judecata să se poată face în contradictoriu și cu instituția care a emis actul să poată face apărările pe care le apreciază necesar stabilirii adevărului, ori acest drept instanța nu l-a avut în vedere și nu a fost respectat.
Procedând în acest mod, cu încălcarea prevederilor art.129 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Constatând aceasta nelegalitate, celelalte motive de recurs nu se vor mai verifica, urmând ca ele să facă obiectul analizei judecătorești în rejudecare, ca apărări ale părților.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, urmând a fi introdusă în cauză ca pârâtă și Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1680 din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel București- Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.