Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19 septembrie 2001, reclamanta S.L.Ș. a contestat decizia nr. 494 din 14 august 2000, emisă de Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, prin care i s-a imputat suma de 41.487.119 lei, reprezentând parțial plata drepturilor salariale plătite pentru cei doi consilieri ai Secretariatului de Stat, dispusă prin hotărârile judecătorești rămase irevocabile ale Judecătoriei sectorului 1, ca urmare a anulării desfacerii contractelor de muncă în temeiul art. 130 alin. (1) lit. i) C. Muncii.
Prin sentința civilă nr. 26/11 ianuarie 2002, s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Prin încheierea din 4 decembrie 2001 s-a respins excepția de tardivitate a emiterii deciziei de imputare, constatându-se că aceasta a avut loc în 30 de zile în baza hotărârilor judecătorești irevocabile.
Prin sentința recurată s-a reținut că reclamanta în calitate de director al Direcției Resurse Umane a avizat ordinele de desfacere a contractelor de muncă disciplinar a numiților A.M. și G.C. în lipsa cercetării prealabile.
Din prejudiciul total de 279.354.682 lei privind reintegrarea celor două persoane i-a revenit să suporte plata sumei de lei 41.487.119 lei.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta S.L.Ș., criticând-o astfel:
Prin încheierea din 4 decembrie 2001 s-a respins excepția tardivității fără a fi motivată.
Din actele dosarului rezultă că nota Corpului de Control și nota nr. 1862/09 iulie 2001 a Direcției de buget, finanțe, fond special din cadrul Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap.
Ultima notă poartă viza secretarului de stat C.P.- la 9 iulie 2001- care a și întocmit decizia de imputare nr. 494 din 14 august 2001.
Față de data emiterii deciziei de imputare, în mod indubitabil că este tardivă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut imperativ de art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Cu referire la criticile privind fondul cauzei fiindcă se impune casarea sentinței pe considerentul expus mai sus nu este necesar a se analiza.
Față de cele menționate, se va admite recursul, se va casa sentința și în fond se va admite contestația anulându-se decizia de imputare nr. 494 din 14 august 2001, ca emisă tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.L.Ș. împotriva sentinței civile nr. 26 din 11 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și, în fond, admite contestația formulată de reclamanta S.L.Ș. și anulează ca tardiv emisă decizia de imputare nr. 494 din 14 august 2001.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.