Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 30 martie 2001 și ulterior precizată, reclamantul M.M., prin mandatar M.D.M., a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii a Municipiului București (fostă D.G.M.S.S.) solicitând modificarea deciziei nr.81297/5 iulie 2000 în sensul recunoașterii dreptului la pensie pentru perioada septembrie 1989 - noiembrie 1995, cât a avut domiciliul în Suedia și a avut cetățenia română, constatarea nulității absolute a măsurii de sistare a pensiei începând cu 1 septembrie 1989 și recunoașterea dreptului de restituire a sumelor de bani corespunzătoare, cu rezervarea dreptului de a promova acțiune separată pentru stabilirea cuantumului sumei de bani datorate.
Prin sentința civilă nr.928/2002 a Curții de Apel București-secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul prin mandatar M.D.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului s-a arătat că: dispozițiile art.60 alin.1 lit.b) din Legea nr.3/1970 au fost abrogate prin art.150 alin.1 din Constituție; Legea nr.86/1997 nu are importanță deoarece izvorul drepturilor sale este Legea nr.3/1977 și Constituția. S-a mai precizat că măsura prin care a fost lipsit de pensie a fost ulterioară cererii sale de sistare a pensiei și anterioară plecării din țară.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, formulat în lumina dispozițiile art.3041 din C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul s-a pensionat la data de 1 decembrie 1985(decizia nr.81297 emisă de Casa Teritorială de Pensii Sector 2 București).La data de 3 septembrie 1989 reclamantul a formulat o cerere de sistare a pensiei începând cu data de 1 septembrie 1989 și ca urmare, începând cu această dată Oficiul de pensii sector 2, București a suspendat plata pensiei.
Reclamantul, conform art.60 alin.1 lit.b) din Legea nr.3/1977, a formulat cerere de sistare a pensiei, întrucât din anul 1989 s-a stabilit în Suedia iar în anul 1995 a renunțat la cetățenia română. La data de 13.I.2000 reclamantul a redobândit cetățenia română și la data de 18 mai 2000 a depus cerere la Oficiul de pensii sector 2 București pentru restituirea drepturilor de pensie începând cu data de 1 septembrie 1989.
Prin decizia nr.81297 din 5 iulie 2000 Casa Teritorială de Pensii Sector 2 București a dispus acordarea pensiei începând cu data de 1 februarie 2000, adică începând cu data de întâi a luni următoare redobândirii cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.86/1997 de modificare a Legii nr.3/1977.
Acordarea drepturilor solicitate nu putea fi încuviințată de la data de 1 septembrie 1989, deoarece Legea nr.86/1997, de modificare a Legii nr.3/1977, nu are o aplicare retroactivă.
Invocarea de către recurent a dispozițiilor art.150 alin.1 din Constituție nu are relevanță în cauză, deoarece Legea nr.86/1997 a fost emisă tocmai în considerarea dispozițiilor alineatului 2 al art.150 din Constituția României nerevizuită.
De altfel, drepturile bănești nici nu mai puteau fi solicitate de la data de 1 septembrie 1989 întrucât dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție, în conformitate cu art.1 din Decretul nr.167/1958.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.M. prin M.D.M. împotriva sentinței nr.928 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București –Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.