S-a luat în examinare recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr.394 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă T.M. și intimatul-pârât Baroul București reprezentat de avocatul B.L., lipsind intimata-pârâtă Uniunea Avocaților din România.
Procedura completă.
T.M. a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Avocatul B.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28.02.2002, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâții Baroul București și Uniunea Avocaților din România, solicitând obligarea pârâților să soluționeze cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată și să fie anulată decizia nr.1263/ 14.12.2001 prin care Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților a respins cererea sa de acordare a scutirii de examen.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a îndeplinit timp de 30 de ani funcții juridice și are dreptul să fie primită în profesia de avocat cu scutire de examen, drept care i-a fost vătămat prin refuzul nejustificat al celor doi pârâți de a soluționa favorabil cererea sa.
Pârâta Uniunea Avocaților din România a invocat excepția inadmisibilății acțiunii, motivând că decizia Comisiei Permanente nu a fost contestată de reclamantă la Consiliul Uniunii.
Prin sentința civilă nr.394/ 11.04.2002, Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că, deși reclamanta a contestat decizia nr.1236 din 14.12.2001 în condițiile prevăzute de art.52 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Uniunii nu s-a pronunțat asupra contestației și nu a emis propria decizie, ca act administrativ supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că, anterior soluționării cauzei, Consiliul Uniunii Avocaților din România a emis decizia nr.8764/ 23.03.2002 prin care i-a fost respinsă contestația și în atare situație, instanța de fond trebuia să respingă excepția inadmisibilității acțiunii și să judece fondul pricinii.
Recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.1263 din 14.12.2001 Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România a respins cererea recurentei de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat.
Împotriva acestei decizii, recurenta a exercitat calea de atac a contestației în condițiile prevăzute de art.52 alin.2 din Statutul profesiei de avocat.
Contestația recurentei a fost soluționată de Consiliul Avocaților din România prin decizia nr.8764 din 23.03.2002. Această decizie a fost depusă ca act nou în recurs, pentru că a fost comunicată recurentei după data pronunțării hotărârii atacate.
Constatând că în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege pentru sesizarea instanței de contencios administrativ și a fost emisă decizia nr.8764 din 23.03.2002, prin care a fost finalizată procedura administrativă, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr.394 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.