Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional al municipiului București a Curții de Conturi, prin sentința nr. 127 din 19 septembrie 2001, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de I.V. împotriva deciziei de imputare nr. 5135/ 24 februarie 1998, emisă de R.A. „Loteria Națională” privind suma de 1.417.387 lei, reprezentând cota parte din contravaloarea sumei Fax Sanyo SFX 10.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că măsura imputării dispusă de pârâtă este legală și temeinică întrucât contravaloarea mijlocului fix sustras s-a imputat fostei conduceri – director G.M. și contabil șef I.V., care se fac vinovați de nerespectarea prevederilor art. 29 lit. b) din Legea nr. 22/1969, în sensul neluării măsurilor necesare pentru păstrarea bunurilor în condiții corespunzătoare de siguranță.
S-a arătat că, nerespectarea sarcinilor respective de serviciu, a avut drept consecință producerea prejudicului care constă în contravaloarea mijlocului fix FAX SANYO SFX 10 și cum autorii furtului nu au fost identificați, acesta urmează a fi recuperat de la salariații vinovați de neîndeplinirea unor atribuții cu privire la administrarea și paza patrimoniului.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 67 din 14 martie 2002, a respins ca neîntemeiat recursul declarat de I.V., reținând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Nemulțumit de soluție, I.V. a declarat recurs, susținând în principal că a luat toate măsurile pentru prevenirea furtului, astfel că nu se justifică decizia de imputare. Se susține că din totalul sumei imputate a achitat deja 827.206 lei și solicită a se constata acest lucru prin hotărârea și să se dispună suspendarea executării până la soluționarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Conform fișei postului – contestatorul - (contabil șef) avea obligația să asigure și să răspundă de buna gestionare a patrimoniului sucursalei, să propună măsuri și să urmărească aplicarea acestora pentru prevenirea pagubelor.
În anul 1997 a mai avut loc în unitate un furt asemănător, dar recurentul nu a luat nici o măsură de prevenire, lăsând să funcționeze faxul la locul în care a funcționat și aparatul sustras anterior și acesta din urmă având aceeași soartă.
Prejudiciul creat este cert, iar din procesul verbal nr. 139/30.01.1998 și referatul 5091/1998 rezultă nerespectarea de către recurent a prevederilor Legii nr. 22/1999 și a sarcinilor de serviciu.
În aceste condiții decizia de imputare emisă este temeinică și legală.
Împrejurarea că din suma imputată, recurentul deja a achitat o parte, nu interesează, fiind o problemă de executare.
Cererea de suspendarea executării până la soluționarea pricinii, urmează a fi respinsă fiind rămasă fără obiect.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva deciziei nr. 67 din 14 martie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.