S-a luat în examinare recursul declarat de R.M.A.C. împotriva sentinței civile nr.129 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant R.M.A.C. reprezentat de avocatul B.M.Ș., lipsind intimații pârâți Ministerul Apărării Naționale și U.M. 02107 Ploiești.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentului a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Ploiești în soluționarea cauzei și a susținut că soluționarea litigiului este de competența Judecătoriei Ploiești.
După rămânerea cauzei în pronunțare s-a prezentat pentru intimatul -pârât Ministerul Apărării Naționale, un reprezentant, fără delegație, care a lăsat la aprecierea instanței măsura ce urmează a fi luată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 11 martie 2002, reclamantul R.M.A.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale și U.M. 02107 Ploiești solicitând obligarea acestora la plata sumei de 101.034.264 lei, diferență drepturi bănești cuvenite în temeiul dispozițiilor art.31 din Legea nr.138/1999 și neachitate la trecerea sa în rezervă.
Prin sentința civilă nr.129 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea ca nefondată reținând pentru aceasta că la data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii conform O.G. nr.7/1998 și de un ajutor, potrivit art.31 din Legea nr.138/1989, diferența solicitată fiind tocmai impozitul aferent – datorat conform O.G. nr.73/1999.
Apreciind drept nelegală și netemeinică această hotărâre, reclamantul a declarat recurs.
La termenul de astăzi, prin reprezentant, recurentul a înțeles să susțină un singur motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 C. proc. civ. în sensul necompetenței materiale a instanței de contencios de a soluționa pricina.
Critica este întemeiată.
Obiectul litigiului îl constituie cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata unor diferențe bănești ca urmare a trecerii sale în rezervă și reținute nejustificat, cu titlu de impozit.
Fără a contesta legalitatea măsurii trecerii în rezervă sau vreun refuz nejustificat din partea autorității, solicitarea reclamantului vizează plata integrală fără impozitare a indemnizației prevăzute de lege, situație în care competența de soluționare aparține instanței de drept comun și nu celei de contencios administrativ.
Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile art.304 pct.3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de R.M.A.C: împotriva sentinței civile nr.129 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Ploiești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.